Băsescu şi Boc, în luptă cu serviciile

Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI) este ţinta unui nou scandal, care cel mai probabil va duce la desfiinţarea acestuia. Astfel, la începutul săptămânii trecute, proaspăul fost şef al DGIPI, Cornel Şerban a fost retinut pentru 24 de ore pentru săvârşirea infracţiunii de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru sine de foloase. În respectivul dosar mai sunt implicate şi alte trei persoane, Petre Pitcovici, şeful diviziei de Operaţiuni a Direcţiei Generale Anticorupţie, omul de afaceri Gabriel Popoviciu şi fostul rector al Universităţii de Agronomie din Bucureşti, Ioan Alecu. Potrivit DNA, cei patru sunt acuzaţi de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, Ioan Alecu, complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu, Gabriel Popoviciu, şi favorizarea infractorului Petru Pitcovici şi folosire de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii. Acest caz a fost dezbătut pe larg atât în presa centrală, cât şi în cea local. Consecinţa principală a acestui dosar este posibil să fie dizolvarea DGIPI, serviciu secret extrem de controversat, acuzat de o sumedenie de ilegalităţi.

Conspiraţia serviciilor

La doar o săptămână după ce Cornel Şerban a fost numit în funcţia de şef al DGIPI, acesta a fost arestat. Situaţie extrem de ciudată, în condiţiile în care urmărirea penală, în mod normal, în asemenea cazuri nu începe cu câteva zile înainte de arestare. Adică, un caz de o asemenea amploare, în care sunt implicaţi şefi de servicii secrete, oameni de afaceri puternici sau foşti rectori stau la “copt” o perioadă bună, până când anchetatorii au probe suficiente pentru a-i aresta pe toţi cei implicaţi. Adică, suspecţii sunt filaţi, telefoanele le sunt urmărite, se caută informatori care să furnizeze date relevante pentru arestarea acestora. Mai mult decât atât, asemenea cazuri sunt urmărite îndeaproape de către şefii Serviciului Român de Informaţii, a Parchetului General, cu alte cuvinte a persoanelor care în mod normal ar trebui să-l informeze pe preşedintele ţării şi pe premier, sau pe ministrul în subordinea căruia se află respectivul funcţionar public. Totuşi, acest lucru nu s-a întâmplat. Considerându-l cel mai bun om pentru această slujbă şi neştiind că este anchetat, Dan Nica, ministrul de interne l-a propus pe Şerban, premierului  Emil Boc pentru funcţia de director al DGIPI. Este foarte puţin probabil ca atât Nica cât şi Boc să fi ştiut că Şerban este anchetat. Dacă ar fi ştiut, în mod cert nu l-ar fi propus, respectiv numit în funcţie.

Războaie între servicii

În condiţiile de faţă este foarte probabil să asistăm la un nou război, de această dată nu între palate, ci între servicii şi palate. Dacă în timpul mandatului lui Tăriceanu, presa vehicula un război între Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni, acum putem asista la un război deschis între serviciile secrete şi cele două palate, acum “aliate”. Adică, Boc şi Băsescu, în mod normal ar trebui să primească rapoarte periodice cu privire la diverse persoane, aflate în funcţie sau care urmează să fie numite într-o funcţie de răspundere. În mod normal, nu este nimic ilegal în a afla trecutul, istoria judiciară a unei persoane care urmează să fie numită într-o funcţie cu răspundere mare, cum e cea de director al unui serviciu secret. Principalul raţionament este că pot apărea situaţii similare cu cea petrecută săptămâna trecută. Situaţie care poate genera destabilizarea sistemul de relaţii cu aliaţii din cadrul NATO. Astfel, este foarte posibil ca nici Boc, nici Nica şi mai mult, nici Băsescu să nu fi ştiut că Şerban este “în vizorul” procurorilor DNA. Mai mult, este foarte posibil ca cei trei să fi fost ţinuţi în “umbră” deliberat, pentru ca imaginea lor să aibă de suferit când cei implicaţi în dosar urmau să fie arestaţi. După anunţul arestării lui Şerban, au început să apară reacţii destul de virulente atât din partea lui Nica sau Boc, ministrul de interne anunţând că se poate să se meargă până la desfiinţarea DGIPI. Totuşi, este posibil ca în următoarea perioadă să “zboare capete” şi de la conducerea celorlalte servicii secrete, fiind foarte probabil ca Boc şi Băsescu să se “răzbune” pentru deserviciul cauzat.  

Interesul face meciul

Conform Constituţiei, preşedintele ţării este, în calitate de conducător al Consiliului Superm de Apărare a Ţării, şi şeful serviciilor secrete. Adică, el primeşte rapoarte periodice referitoare la activitatea acestora şi implicit asupra persoanelor pe care ei le urmăresc. Adică, tot ce “mişcă” serviciile, Băsescu, în mod normal, ar trebui să afle. Şi, cunoscând relaţia dintre Băsescu şi Boc, putem presupune, că dacă este o problemă de interes, Băsescu îi va comunica şi premierului. Totuşi, putem afirma fără a cădea în derizoriu că Băsescu şi implicit Boc nu au ştiut despre cazul Şerban. Este foarte posibil ca George Maior, chiar dacă este fost membru al PSD, partid aflat la guvernare, să fi “uitat” să-i informeze pe cei doi oficiali despre cazul Şerban. Miza: alegerile prezidenţiale din toamnă. Or, în condiţiile în care Mircea Geoană a anunţat că şi PSD va avea un candidat la prezidenţiale, folosindu-se de influenţa pe care o are în cadrul serviciilor, va face tot ce este posibil ca popularitatea lui Băsescu să scadă. 

Istoria unui serviciu

Ministrul de Interne, Dan Nica, a anunţat, ca urmare a scandalului iscat în jurul arestării lui Şerban, că este posibil ca DGIPI să fie desfiinţat. Respectiva direcţie a fost, de-a lungul timpului, implicată în mai multe scandaluri. Din cauza DGIPI, doi miniştri de interne au fost nevoiţi să-şi dea demisia din funcţie, Gabriel Oprea fiind nevoit inclusiv să renunţe la calitatea de membru al PSD. Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, serviciul a fost acuzat de practicile, nu tocmai ortodoxe la care s-ar deda. La început, UM 0215, actualul DGIPI, era compus din ofiţeri ai fostei Securităţi a Municipiului Bucureşti, Direcţiei a VI-a (cercetări penale), Direcţiei I (contrainformaţii interne). Structura a fost implicată şi în Mineriade, sub oblăduirea lui Iliescu. După 1998, structura a fost reînfiinţată, primind atribuţii sporite pe timpul guvernării Năstase, sub denumirea UM 0962, între altele şi datorită condiţionării puse de Ioan Rus înaintea acceptării funcţiei de ministru de interne, când i-a cerut noului premier ca la conducerea unităţii respective să fie numit “prietenul” său de la Cluj, Virgil Ardelean, spre a-l ajuta “să facă ordine” în ministerul ce i-a fost dat în răspundere. Până acum, şefii care s-au perindat la conducerea acestui departament au fost Viorel Tache, Florin Calapod, Rusu Stoian, Dan Gheorghe, Marian Ureche şi Virgil Ardelean, care a  rezistat la conducerea structurii departamentale sub cinci miniştri de interne. Pentru a se ocupa doar de jocurile politice, DGIPI a primit, de-a lungul timpului, noi atribuţii, dar s-a debarasat de sarcina principală, cea de prevenire şi contracarare a corupţiei în MIRA, prin crearea unei Direcţii separate, Direcţia Generală Anticorupţie (DGA). Cazurile de corupţie instrumentate de DGIPI şi care s-au soldat cu bombe de presă sunt Ţigareta II, fuga lui Omar Hayssam, în condiţiile în care Poliţia de Frontieră pare a fi fost nu doar responsabilă, precum şi cazurile grele ale chestorului Toma Zaharia, care au rămas nerezolvate. Ultimul care “şi-a băgat coada” în jocurile DGIPI este Virgil Ardelean, acesta însă nu a putut rezista prea mult în post din cauza noului guvern. Mai mult, în momentul de faţă, DGIPI este singurul serviciu de informaţii care nu poate fi controlat de nicio instituţie sau organism de control. Dacă, în Parlament există comisii formate din senatori şi deputaţi care monitorizează activitatea celorlalte servici de informaţii, până în momentul de faţă DGIPI nu este urmărit de nimeni. Mai mult decât atât, DGIPI este principalul serviciu care adună informaţii despre demnitari, politicieni sau ziarişti, gurile rele afirmând că acest serviciu secret deţine aparatură de ascultare mult mai performantă chiar decât ce a SRI. Mai mult, metodele folosite de DGIPI nu sunt tot timpul în limitele legii, acest serviciu fiind acuzat de mai multe ori că ascultă telefoanele unor persoane publice fără a avea un ordin judecătoresc în acest sens.

Augustin Stanciu