Tibi este un clujean în vârstă de 42 de ani care păşeşte cu precauţie în incinta I.M.L. Cluj. Povesteşte că are o coastă fisurată şi timpanul spart – de la nişte lovituri de picior încasate din partea lui Sandu, un individ care-l deposedase de mai multe lucruri în perioada când lucrau împreună în Anglia, într-un orăşel de lângă Manchester. ”A coborât dintr-o maşină, cu o „zdreanţă”, beat – şi ca să se dea mare în faţa ei m-a atacat pe la spate, fără să apuc să mă mai apăr” – remarcă bărbatul, cu o grimasă. Adaugă, totuşi, că nu se va adresa autorităţilor fiindcă îşi va rezolva singur litigiul pe care îl are cu fostul coleg de muncă din Anglia, însă doar după un nou stagiu de muncă în străinătate, de data aceasta într-o ţară scandinavă.
Tibi are o faţă aspră, de ins trecut prin multe, iar chipul său e aparent imobil, ca al unui jucător de cărţi. Dar, după ce intrăm în vorbă cu el, acesta se deschide, făcându-i plăcere să povestească păţaniile prin care a trecut de-a lungul unei vieţi. Mărturiseşte că are o coastă fisurată şi timpanul spart după ce un fost coleg de-al său de muncă din Anglia, clujean de-al său, l-a atacat sâmbătă – ziua-n amiaza mare – pe stradă, în spatele hipermarket-ului „Sora” – pe la spate, punându-l imediat la pământ cu câteva lovituri de picior: „Omul, aproximativ de-o vârstă cu mine, mi-a furat, în Anglia toate obiectele personale şi le-a trimis acasă, la ai lui. Nu am mai apucat de atunci să-l văd şi acum, după câteva luni, m-am trezit atacat tot de către el”. Mărturiseşte că deşi are o coastă fisurată şi timpanul spart îşi va scoate certificatul medico-legal doar ca măsură de precauţie şi deocamdată nu se va adresa autorităţilor ca să i se facă dreptate: „Mă descurc eu cu el, când va fi cazul… Până atunci, plec săptămâna viitoare, la muncă, într-o ţară scandinavă şi momentan nici nu mai vreau să aud de el. Nu-l dau la poliţie, fiindcă ar trebui să rămân permanent în ţară – ori acest lucru nu va fi posibil cam până-n toamnă, fiindcă avem de ridicat o pensiune – de la fundaţie şi până la finisare”. Îl întrebăm cum va fi capabil să muncească în halul în care se află. Răspunde cu promptitudine, oarecum nepăsător: „Am mai avut coaste rupte, o dată după ce am căzut de pe o schelă de la nivelul etajului doi – şi mi-am revenit complet. O să-mi revin şi acuma, doar cu coasta opta fisurată, astfel că sunt sigur că o să mă descurc fără probleme la noul loc de muncă”. Bărbatul este poftit curând în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat în care i-au fost recomandate între 12 şi 14 zile de îngrijiri medicale. Îşi împătureşte cu grijă hârtia, după care mărturiseşte, cu o sticlire în ochi: „Acum pentru mine cel mai important lucru este să ajung odată la muncă dincolo, fiindcă aici în ţară situaţia e nasoală, rău. Şi, după ce mă întorc, probabil, la toamnă – voi vedea eu ce-o să fac şi cu individul care prima dată m-a jefuit, în Anglia, iar acum m-a lovit cu atâta sălbăticie în spatele magazinului „Sora””. După care, discret asemeni unei umbre părăseşte sediul I.M.L. Cluj.
