S-a întâmplat în 5 iulie1941: Brigăzile 1 şi 4 Mixte Munte din cadrul armatei române au eliberat oraşul Cernăuţi. Bătălia de la Cernăuţi s-a desfăşurat la scurt timp după angajarea armatei române în cel de-al doilea război mondial (22 iunie 1941), în contextul în care Grupul german de armate „Sud”, comandat de feldmareşalul Gerd von Rundstedt, înregistra succese pe frontul din Galiţia. Acest lucru l-a determinat pe Hitler să ordone trecerea efectivă la ofensivă şi cu forţele Grupului de armate „General Ion Antonescu” (Armatele 3 şi 4 Române şi 11 Germană, dislocate în partea de est a României, în cadrul operaţiei „Munchen”).
Misiunea de a executa, începând cu 2 iulie 1941, un „atac peste Prut, din spaţiul de la est de Botoşani, cu direcţia spre nord-est” pentru a se ajunge „în spatele liniei întărite care pleacă de la Moghilev prin Podolsk spre nord” a revenit Corpului de Munte (comandant: generalul Gheorghe Avramescu) din Armata 3 Română (comandant: generalul Petre Dumitrescu), care la rându-i era subordonată Armatei 11 Germane (comandant: Eugen von Schobert).
Pentru îndeplinirea misiunii, comandamentul Armatei Române a fost investit, în noaptea de 2 spre 3 iulie 1941, cu atribuţii operative, iar generalul Petre Dumitrescu a precizat că principala misiune a armatei (în special a Corpului de Munte), era să elibereze oraşul Cernăuţi, capitala Bucovinei istorice, şi să ajungă cât mai repede pe Nistru, între Râscov şi Darabani. Cu acelaşi prilej, el a stabilit concepţia ofensivei: manevră dublu învăluitoare cu două grupări de forţe care să înfrângă trupele sovietice din zona Storojineţ, Cernăuţi şi Herţa, urmată de ofensivă pe direcţia loviturii principale (Mihăileni – Noua Suliţă – Hotin). În situaţia în care trupele sovietice s-ar fi retras, Corpul de Munte trebuia să înainteze „fără alt ordin” până la Prut, să ocupe trecerile de peste râu la est de Cernăuţi şi să fie în măsură să intervină, la ordin, cu o parte din forţe spre Siret, în ajutorul Diviziei 7 Infanterie.Rezerva armatei (Brigada 8 Cavalerie) a fost dispusă înapoia forţelor de la flancul drept, pe direcţia loviturii principale.
În faţa Armatei 3 Române se aflau forţe ale Armatei 18 Sovietice.Ofensiva s-a declanşat în dimineaţa zilei de 3 iulie 1941, iniţial spre Storojineţ, Batalioanele 1 şi 2 Vânători de Munte din Brigada 1 Mixtă Munte ajungând pe Siret, după care, printr-o manevră îndrăzneaţă, au trecut râul prin vad (podurile fuseseră distruse de inamic).Apoi au eliberat oraşul şi au constituit un cap de pod la nord de râu.Pretutindeni, populaţia a primit militarii români eliberatori cu „flori şi cu mare bucurie”. De asemenea, Brigada 4 Mixtă Munte a ajuns, în seara zilei, între Pătrăuţi şi Dobrova, iar Divizia 7 Infanterie, care a întâmpinat cea mai puternică rezistenţă în zona Fântâna Albă, Cerepcăuţi, Petricani, a trecut temporar la apărare activă, cu misiunea de a interzice pătrunderea inamicului spre sud.
La 5 iulie, pentru a nu se permite forţelor sovietice să se consolideze la teren, generalul Petre Dumitrescu a ordonat continuarea ofensivei spre Cernăuţi cu batalioanele Brigăzii 1 Mixtă Munte (la flancul stâng) şi cele ale Brigăzii 4 Mixtă Munte (la flancul drept), precum şi executarea unei manevre spre Fântâna Albă, cu un detaşament din Brigada 4 Mixtă Munte, în spatele şi flancul drept al trupelor sovietice care se opuneau Diviziei 7 Infanterie. Ca urmare, unităţile Brigăzii 1 Mixtă Munte (flancate la vest de Detaşamentul „colonel Albustin”), au înaintat energic şi viguros, manevrând rezistenţele inamice din zona Cernăuţi, au înfrânt rezistenţa opusă de acestea în faţa oraşului şi au pătruns în după-amiaza zilei în capitala istorică a Bucovinei, cu Batalioanele 3 şi 23 Vânători de Munte, fiind primite cu entuziasm de către populaţia românească. Vestea eliberării Cernăuţiului a provocat un entuziasm „de nedescris”, în întreaga ţară.
„Copiii soldaţilor care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani – se menţiona în ziarul «Universul» – intră azi, la rândul lor, în Cernăuţi, fraţi de sânge şi de suflet, cu pasul sprinten, cu ochi tineri, cu fruntea sus… Ne închinăm cu recunoştinţă adâncă şi sinceră pietate în faţa tuturor acelora care, prin sacrificiul lor, ne-au dat acest ceas istoric”.
Victoria românească de la Cernăuţi a permis trupelor române să acţioneze ofensiv spre Hotin, unde au desfăşurat, între 6 şi 8 iulie 1941, o altă bătălie strălucită, dusă de Brigada 8 Cavalerie şi Brigada 2 Mixtă Munte, soldată cu respingerea trupelor sovietice dincolo de Nistru şi cu eliberarea părţii de nord a Basarabiei. Modul exemplar în care militarii români şi-au îndeplinit misiunile de luptă în nordul Bucovinei şi Basarabiei a fost remarcat şi de către generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 Germane, care a adresat alese cuvinte de apreciere. La rându-i, comandantul Armatei 3 Române, recunoscând contribuţia trupelor germane la repunerea bornelor de hotar pe Nistru a relevat: „Fără ei nu am fi putut face reîntregirea neamului”.
