Ce i s-ar putea reproşa proiectului electoral convenit de Partidul Blocul Naţional Democrat cu Partidul România Mare este, în primul rând, tardivitatea lansării lui. În perioada rămasă până la alegerile generale din noiembrie, nu va exista timpul necesar pentru popularizarea corespunzătoare a ambiţiosului demers social. Să nu se fi dorit aceasta sau compromisul a fost dificil de realizat? Atacurile vehemente la care este deja supus, atât din interiorul mişcării sindicale cât şi dinspre zona politicului “pur”, dovedesc că prognozele iniţiale pentru parlamentare sunt în pericol de a fi răsturnate din temelii.

Sindicaliştii şi-au oferit colaborarea politică mai multor partide, dar singurul care a negociat-o cu seriozitate şi, în cele din urmă, a acceptat-o a fost Corneliu Vadim Tudor. PRM, PBND şi Blocul Naţional Sindical (BNS) au semnat un protocol de colaborare preelectorală, electorală şi postelectorală. Clauzele acordului sunt relativ elastice, permiţând părţilor o largă paletă de combinaţii politice postelectorale. Poate tocmai această generoasă libertate de mişcare, aprope libertină, acceptată pentru viitor, trădează intenţia unui mariaj de scurtă durată, vital, însă, pentru accederea în parlament a unui compact grup de reprezentanţi ai sindicatelor. Ce va fi după? Viitorii parlamentari BNS, înscrişi pe listele PRM, vor putea încheia orice fel de înţelegeri cu alte partide, favorabile masei sindicale, se mai menţionează în convenţie. În cazul în care va câştiga PSD, bineînţeles că acesta va fi preferat. Incompatibilitatea concubinajului preelectoral în trei, PSD-PUR-PRM, va fi depăşită prin intercalarea buclei sanitaro-sindicale. PSD va fi în măsură să respecte promisiunea publică, a necolaborării sale pre sau post electorale cu PRM: va putea face însă o selecţie nominală a parlamentarilor “spălaţi” de mişcarea sindicală, cât să obţină majoritatea parlamentară necesară guvernării.
Între mesajele şi programele lansate de cele două partide, PBND şi PRM, nu pot exista mari stridenţe sau disonanţe ideologice perceptibile. În mod cert, în oferta comună, ele vor aborda un ton justiţiar, la care se consideră îndreptăţite prin neparticiparea lor – evident, din motive proprii, specifice fiecăruia – la actul de guvernare postdecembrist, lejer identificabil ca principal responsabil de dezastrul economic actual. Pretextul colaborării lor a fost astfel destul de uşor de conturat.
 Pe fondul sărăciei cvasigeneralizate şi a frustrării cronice resimţite de masa de sindicalişti, ar putea rezulta un cocteil foarte penetrant, cu mare succes la urne. Conform protocolului, PRM va include pe listele sale de candidaţi acele persoane care au recomandarea PBND şi susţinere de la BNS. Cele două partide vor desfăşura o campanie electorală comună şi se vor consulta în vederea participării la guvernare. Dacă acest deziderat va fi pe punctul să se  împlininească, PRM s-a angajat să-i includă pe reprezentanţii PBND în structurile executive locale şi centrale. După experienţele Ciorbea, Mitrea, Sârbu, Sporea sau Rădoi, cu ce va fi noua generaţie de politicieni-sindicali mai fidelă faţă de modeştii săi părinţi, milioanele de salariaţi? Din start, exact această garanţie esenţială a fost considerată caducă în protocolul de colaborare.
Cel mai câştigat din această combinaţie va ieşi PRM. După efortul scuturării de împovărătoarea etichetă antisemită, partidul lui Vadim se va legitima şi ca luptător pentru drepturile legitime ale sindicatelor. Noul blazon va permite cooptarea sa indirectă la guvernare. Dacă vor exista reacţii internaţionale nefavorabile, reprezentanţii din parlament ai sindicatelor vor fi scoşi unul câte unul în faţa clasei, ca exemple pozitive şi vor fi “transferaţi” la învingători. Făţarnicii pesedişti vor putea astfel realiza majoritatea parlamentară.
La fel ca toate celelalte sectoare ale vieţii sociale postdecembriste, sindicatele româneşti nu au scăpat de înfiltrările securistico-comuniste. În faţa acestei năvale, adevăraţii sindicalişti nu au avut şanse să răzbată. Au fost obligaţi să renunţe sau să se retragă. Auzind de ingenioasele combinaţii electorale care se vehiculează, ei au rămas la fel de neîncrezători, izolaţi şi neajutoraţi. Sunt tot aşa de sceptici la auzul noii chemări la luptă politică. De fapt, cui aparţine terenul unde sunt acum convocaţi?           

 

Alexandru LELE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.