Din afara Clujului, orasul nostru pare o oaza de dezvoltare si prosperitate. In comparatie cu Vasluiul, sunt convins ca este. Dar noi, cei ce locuim aici, stim ca orasul este in acest moment virusat cu cel mai ciudat microb al capitalismului: lipsa de angajati. Ce paradox! Sa vrei sa dezvolti si sa nu ai ce angaja! Sa vrei sa investesti si sa nu ai ce angaja! Sa vrei sa faci cercetare si sa nu ai ce angaja!
S-a ajuns aici pe nepusa masa: pana sa ne bem paharele cu sampanie, sarbatorind noi, clujenii, ce tari suntem, ce dinamici din punct de vedere economic, am uitat sa privim in jur si sa vedem ca investitorii si oamenii de afaceri au devenit deja prea multi. Prea multi investitori = bataie crancena pentru orice resursa umana.
Bataia s-a intetit in ultimii doi ani si a devenit razboi. Un razboi in toata regula, fara principii.
In banking, IT, in productie, in constructii, in HORECA, in call-centere, in seviciile de suport, angajatorii se bat pentru orice om cu potential, ba chiar si pentru ciurucuri, in speranta ca un ciuruc dus in training devine un ciuruc util, scrie ziardecluj.ro.
Firmele de cautare de resurse umane sunt pe spate. Mecanismele lor de cautare de angajati sunt invechite si redundante. Noua moda in HR este huntingul agresiv, lipsit de principii. Companiile mari angajatoare au observat impotenta firmelor de HR clujene si si-au dezvoltat adevarate companii de HR in intern. Killeri, adevarati vanatori de oameni.
„Pai, mie, Liviu draga, cand imi spune boss-ul ca trebuie sa angajam 45 de oameni intr-o luna, ca e directiva de la Londra, eu nu mai stau sa ma uit la principii. Nu vreau sa imi pierd jobul :). Ce fac? Recrutez direct de pe LinkedIn, contactez direct pozitiile si oamenii care imi plac sau de care avem nevoie. Negocierea e simpla. Cat ai acolo?, ii intreb. Bine, iti dau cu 200 de euro mai mult si o prima de instalare de 500 de euro. Si vin. Sunt de acord, in ritmul asta, salariile vor ajunge in cer. Piata se va prabusi. Dar nu stii tu, Liviule, ca lacomia ii orbeste pe agentii economici si ca lacomia e explozibilul care declanseaza orice criza? In lupta pentru a atinge tintele, nu ne uitam ca pamantul ne fuge de sub picioare„, ii spune jurnalistului Liviu Alexa, X – HR manager la una dintre cele mai profitabile companii din Cluj, o femeie extrem de inteligenta si de veche in bransa.
Si asta e adevarul. Lacomia este motorina principala care ii face pe agentii economici sa evolueze. Altfel, nu am avea crestere economica. Atunci cand lacomia devine cancerigena, piata intra in criza si ajunge la Urgenta. Pentru analize, pentru „medicatie”.
Firmele cu capital strain sunt lacome genetic. Antreprenorii romani abia se obsinuiesc cu acest defect. Lacomia este virusul care distruge si mentalitatea angajatilor. Putini sunt cei care gandesc pe termen lung, care pretuiesc mai mult stabilitatea decat imediatul. Ei vor ACUM 2000 de euro pe luna, 3 concedii pe an, apartament in zona de lux, premii, bonusuri, team-buildinguri, masina de serviciu, asigurare de sanatate si, daca se poate, sa munceasca 5 ore pe zi.
Clujul e acum in criza. Daca nu ma credeti, daca credeti ca sunt alarmist, intrebati-i pe marii oameni de afaceri din Cluj despre asta. Iar criza nu e una a cifrelor, a finantelor, ci a lipsei de perspective in ceea ce priveste resursa umana. Nu mai au ce angaja. Din spate nu vine nimic. Adica vine ceva, dar e considerat nimic.
N-am eu dreptate? Atunci de ce Daniel Metz de la NTT Data Romania deschide office la Sibiu, la Novi Sad? N-am eu dreptate? Atunci de ce Voicu Oprean de la AROBS deschide office la Budapesta? N-am eu dreptate? Atunci de ce Calin Vaduva de la Fortech deschide office la Iasi? Si mai sunt inca 10 exemple. Astia sunt oameni de afaceri puternici, antreprenori locali.
Credeti ca pleaca de tampiti din Cluj? Va spun eu ca nu! Pleaca pentru ca nu mai au ce angaja la Cluj!
„Noua generatie” e rasfatata, lipsita de educatie solida (ok, o au pe cea a feisbucului), a petrecut prea mult pe bancile facultatii, ba inca s-a umplut de mastere si doctorate. Zice un angajat de-al meu: „Sora mea lucreaza la un restaurant. Are doua mastere si un doctorat”. Nu e deloc singular exemplul. Impinsi de la spate de parinti sa tot faca scoli si facultati irelevante, tinerii din ziua de azi nu stiu sa spele pe jos. Nu accepta sa spele pe jos. Nu vor sa porneasca de jos.
E o fractura mare, ca de tibie. Clujul nu mai poate pasi spre viitor din cauza acestei fracturi.
In tot acest vacarm general, plin de chiote de bucurie – „Suntem cel mai tare oras! Suntem polul de dezvoltare economica al Transilvaniei! Suntem oras de 5 stele!”, sunt cativa CEO romani/clujeni care nu se lasa amagiti de val si investesc in educatia viitorilor angajati. Nu e vorba numai de parteneriate cu universitatile, ci de un program amplu de educatie a viitoarei resurse umane, care coboara la licee si urca spre programe de dezvoltare a skill-urilor viitorilor angajati.
Acesti oameni isi cheltuie resursele gandind in mod corect ca, daca nu semeni nimic, nu ai ce recolta pe viitor.
Problema mea e ca, si de aia am scris acest articol, ei sunt prea putini si, din motivul asta, pot fi considerati fraieri. Acest snop de oameni de afaceri clujeni vrea sa faca treaba corecta si niste multinationale smechere se vor servi in mod incorect de munca si efortul lor financiar, furandu-le angajatii cu 100 de euro in plus la salar sau cu povesti despre ce bine e sa lucrezi la o firma americana sau italiana.
Multinationalele prezente in Cluj si-au facut un obicei din a mima implicarea in comunitate.
Cel mai recent exemplu care imi vine in minte e Betfair Romania. A sponsorizat programul Walking Month, o porcariuta de PR hipstereasca prin care clujenii au fost chipurile incurajati sa „faca pasi” pentru ca niste copii cu dizabilitati neurmotorii sa aiba conditii mai bune. Pentru toate acestea, s-a facut un mare tam-tam in presa, un tam-tam inutil, fiindca rezultatele au fost foarte slabe in raport cu tambalaul de marketing: 1444 de participanti si 30 000 de euro stransi.
Sa ne uitam acum putin la cifrele companiei Betfair ce activeaza in Cluj: peste 20 de milioane de euro cifra de afaceri si peste 1,6 milioane de euro profit. Doamna Ioana Popa, administrator al Betfair Romania, cam putin pentru cat va da inapoi orasul acesta! Cam putin pentru o companie precum Betfair Romania, care aici, la Cluj, se comporta ca o mimoza pretioasa, cand, de fapt, va faceti miliardele stimuland viciul pariurilor sportive si casionourilor online, sugand profit din slabiciunea oamenilor.
Domnule Teodor Torgie, sunteti de atata timp administrator al Endava Romania! In ultimii doi ani, ati produs 13 milioane de euro PROFIT pur cu ajutorul acestui oras, cu ajutorul si creierul celor peste 1000 de angajati clujeni! Care este contributia REALA a Endava Romania la comunitatea clujeana? Nu-mi dati poze cu 3 ghiozdanele si patru copilasi ajutati de companie. Va spun eu: contributia ENDAVA Romania la comunitatea clujeana se rezuma la a sta fain frumos intr-o cladire de birouri de lux si de a privi aristocratic (si de sus) la aceasta comunitate!
Domnule Torgie, stiati ca Teatrul National din Cluj-Napoca are o cladire ce sta sa se prabuseasca? Stiati ca Pediatrie 1 e o cocina si ca, lipsiti de resurse, cei de acolo nu au cum sa profeseze cu demnitate? Stiati ca Spitalul CFR arata ca dupa bombardamentul din ’44?
Stand ascuns in globul de cristal de la UBC, sunt convins ca nu stiati. Desi sunteti un vechi clujean, ati uitat de Cluj.
Cifrele Endava
Domnule Hopka Balazs, CEO al Emerson Romania, cand e vorba sa va gudurati pe langa Viktor Orban, stiti foarte bine sa iesiti la aer in burgul Clujului. Dar, dupa ce Orban pleaca inapoi la Budapesta, mai rar va vedem pe aici pe dumneavoastra si pe compania Emerson. In ultimii 5 ani, Emerson Romania a castigat de pe urma celor 2400 de angajati din Cluj peste 32 de MILIOANE de euro PROFIT.
Care e contributia Emerson Romania la comunitatea clujeana? De ce v-ati imbracat in haina ermetismului? In afara de sustinerea unor proiecte UTCN, unde aveti interes profesional sa investiti, caci de acolo va vin angajatii, de ce nu sunteti implicati in proiectele majore ale Clujului? De ce nu sustineti dezvoltarea TIFF, a festivalului Comedy Cluj, de ce nu sustineti din profit industriile creative ale Clujului? Emerson Romania nu a beneficiat de respectul cuvenit din partea administratiei locale clujene, sunt de acord, v-am luat mereu apararea pe acest subiect, dar Clujul nu este prostituata Emerson, sa se lase folosita ca o carpa dupa care Emerson sa se care la Oradea!
De ce nu investiti in comunitate? De ce nu investiti in cultura clujeana? De ce nu aplicati valorile americane de baza ale companiei Emerson?
Sa va dau si cifra de afaceri a Emerson, dragi cititori, sa discutam cu dovezile pe masa:
Domnule Mihai Boldijar, sunteti seful pe Romania al concernului Bosch, cu un pounct solid de lucru in judetul Cluj. Am mai vazut companii ca cea pe care o conduceti. Am mai vazut companii cu staif care vin cu miloaga la Cluj, cer ajutor guvernamental, conditii speciale de taxare, sustinere in cash rambursabila din partea guvernului. Am mai vazut companii ca Bosch care anul trecut aproape ca au atins miliardul ca cifra de afaceri. Ca si Bosch, si Nokia Romania a venit la Cluj, a fost pupata in varful talpilor de administratia locala, a facut miliardul dupa care a plecat, lasand sute de angajati pe drumuri.
Care este contributia Bosch la dezvoltarea comunitatii locale? Zbierati prin ziarele financiare bucurestene despre absenta scolilor profesionale. De ce nu contribuiti la dezvoltarea lor? Ati auzit de Opera Romana din Cluj? Ati auzit de programele ONG-urilor de aici? Vi se pare ca judetul asta e un judet de sclavi, pe care sa ii exploatati cat va convine si apoi sa o stergeti nemteste?
PS: Am nominalizat azi cateva companii puternice din Cluj care isi bat joc prin ignoranta de comunitate. Stiu ca acest articol va fi citit si de liderii altor companii la fel de puternice. Si lor le transmit acelasi lucru: CSR inseamna mai mult decat sa sponsorizati un maraton sau o tampenie de swimathon.
Sursa integrală: ziardecluj.ro
