Biserica din Popești, Cluj, rămâne în proprietatea Parohiei Ortodoxe

Nesfârşitul şir de procese privind reîmpărţirea proprietăţilor între biserica ortodoxă şi cea greco-catolică continuă cu biserica din Popeşti, aflată în comuna clujeană Baciu. Pentru că nu s-au putut înţelege pe cale amiabilă, cele două parohii au ajuns la concluzia că doar justiția poate hotărî dacă biserica va reveni sau nu în proprietatea greco-catolicilor, aşa cum a fost şi până în 1948. Procesul a început în urmă cu doi ani, iar Tribunalul Cluj a respins, în luna mai a acestui an, cererea de chemare în judecată înaintată de Biserica Greco-Catolică. Pe 5 decembrie 2014, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul declarat de Parohia Greco-Catolică din Popești împotriva sentinței dată de Tribunalul Cluj.

Popeşti este o localitate în judeţul Cluj, cu o populaţie de 591 locuitori. În localitatea Popeşti există o biserică Pconstruită ca greco-catolică în 1888. Se povesteşte că banii au venit de la guvernul din Budapesta şi patruzeci de care au cărat materialele pentru construirea ei. În urma desfiinţării bisericii greco-catolice, lăcașul din Popești a a revenit Parohiei ortodoxe. În 1994 a fost pictată interior în stil bizantin. Greco-catolicii spun că doar placa comemorativă din faţa bisericii şi credincioşii fideli mai deplâng biserica de odinioară.

Povestea bisericii de la Popeşti se întâlneşte în fiecare judeţ din Transilvania şi de fiecare dată e însoţită de scindări adânci în comunităţi, de multe ori finalizate cu înfăţişări în faţa judecătorului. Azi, marea majoritate a celor din satul Popeşti sunt ortodocşi. Discuţiile cu privire la cărui rit aparţine biserica din sat au apărut imediat după Revoluţia din 1989. Ambele părţi susţin că au acte care dovedesc proprietatea şi fiecare vine cu propriile argumente. La început, cei care o revendicau au încercat să se înţeleagă pe cale amiabilă, dar cum nu au reuşit, au ajuns, în 2012, în instanţă.

Greco-catolicii spun că biserica este a lor şi că le-a fost luată, abuziv de către comunişti, în 1948.  Pe de altă parte, ortodocşii susţin că, din 1966 Biserica Ortodoxă a devenit proprietar de drept. Ei spun că, după 1989 le-a fi dat greco-catolicilor trei terenuri, situate în centrul satului, pe care şi-au ridicat o biserică. Credincioşii ar fi acceptat, după modelul din străinătate sau chiar din unele biserici din Ardeal, să ţină slujba alternativ în biserica revendicată, dar spun că ortodocşii nu au fost de acord.  Ortodocşii le-au oferit chiar şi o despăgubire – 50.000 de lei, dar greco-catolicii spun că suma e mult prea mică faţă de valoarea bisericii. Deocamdată, ei îşi în slujba în mica biserică de lemn, neîncălzită, ridicată în sat după revoluţie situație care răne neschimbată în urma deciziei Curții de Apel Cluj de săptămâna trecută.

Comuniştii au lăsat în urmă un război

Confiscarea abuzivă, în 1948 a bisericilor, şi averilor bisericilor greco-catolice naşte şi azi conflict importante în comunităţile ardelene. Sunt zeci de exemple în toată ţara unde greco-catolicii îşi cer înapoi proprietăţile. Acest fapt a fost amplificat şi de absenţa unei legislaţii clare şi fără echivoc care a lăsat loc la foarte multe interpretări şi care a ignorat de multe ori voinţa majorităţii credincioşilor în soluţionarea litigiilor patrimoniale. După ce dialogul dintre Biserica Greco-Catolică şi Biserica Ortodoxă s-a întrerupt în 2004, disputele dintre credincioşii celor două biserici cu privire la dreptul de proprietate asupra bisericilor au crescut ca număr şi intensitate. În numeroase cazuri, comunităţile greco-catolice au decis sa construiască noi biserici din cauza lipsei de progres în ceea ce priveşte retrocedarea proprietăţilor acestora, fie prin dialog cu Biserica Ortodoxa, fie în justiţie. Cu toate acestea, în unele cazuri, eforturile lor au fost împiedicate de Biserica Ortodoxa si de autorităţile locale. Tensiunile au continuat în localităţi în care Biserica Ortodoxa a refuzat sa respecte hotărârile judecătoreşti de retrocedare sau în care Biserica Greco-Catolică intentase procese pentru retrocedare.

Raportul SUA despre discriminarea comunităţii greco-catolice

În 2013, într-un raport despre starea libertăţii religioase din România, Departamentul de Stat al SUA a expus pe larg  ”abuzurile, discriminarea, intimidările, ameninţările şi agresiunile pe care comunitatea greco-catolică din România le suferă din partea reprezentanţilor statului român şi ai Bisericii Ortodoxe”. Reacţia SUA a venit imediat după ce Ioan Oltean a iniţiat un proiect de lege privind retrocedarea proprietăţilor cultelor, proiect care îngrădea comunităţilor greco-catolice dreptul de a se adresa în justiţie. Departamentul de stat al SUA explica, în termeni largi, abuzurile, discriminarea, hărţuirea, intimidările, ameninţările şi agresiunile pe care comunitatea greco-catolică din România le suferă din partea reprezentanţilor statului român şi ai Bisericii Ortodoxe. Raportul vorbeşte şi despre atitudinea unor instanţe de judecată care ”au amânat audierile în numeroase procese intentate de Biserica Greco-Catolică, iar procesele au fost adeseori prelungite de apeluri sau solicitări ale Bisericii Ortodoxe de a transfera procesele la alte instanţe. De asemenea, instanţele au hotărât în unele cazuri în favoarea Bisericii Ortodoxe pe baza faptului că aceasta are mai mulţi credincioşi decât Biserica Greco-Catolică”.

România pedepsită la CEDO

Un astfel de caz a fost penalizat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care în data de 12 ianuarie 2010, a hotarât ca parohia greco-catolică din localitatea Sâmbata (judeţul Bihor) a fost discriminata pe motive religioase si a condamnat guvernul la plata unor daune în valoare de 28.900 de dolari (22.798 de euro). Conform hotărârii CEDO, parohia nu a beneficiat de acces adecvat la justiţie din cauza apartenentei sale la Biserica Greco-Catolică. După recunoaşterea Bisericii Greco-Catolice în 1990, în conformitate cu legea, statutul fostelor biserici greco-catolice urma sa fie decis de comisii locale mixte alcătuite din membri ai comunităţilor greco-catolica si ortodoxa. În localitatea Sâmbata nu a fost înfiinţată o astfel de comisie, iar reprezentanţii Bisericii Ortodoxe au refuzat să organizeze servicii religioase alternative cu reprezentanţii Bisericii Greco-Catolice.

De asemenea, în 2013, România a fost condamnată la CEDO pentru că timp de 15 ani nu a dus la bun sfârşit executarea hotărârii judecătoreşti conform căreia greco-catolicii din Bogdan Voda (Maramureş) se pot ruga în biserica greco-catolică din localitate. În hotărârea mai sus menţionată, Statul Român a fost găsit responsabil de lipsa folosirii forţei sale publice (politie, jandarmi, procuratură) în punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti din 1998 a Curţii de Apel Cluj, conform căreia greco-catolicii din Bogdan Voda puteau folosi biserica greco-catolică din localitate. În dispozitivul hotărârii, Curtea Europeană arăta că „Statul trebuie sa ia toate măsurile care se impun pentru a asista [parohia greco-catolică Bogdan Voda] în aplicarea, în cel mai scurt timp posibil, a hotărârii judecătoreşti din 29 ianuarie 1998 a Curţii de Apel Cluj”, conform căreia greco-catolicii pot intra în biserică. Curtea Europeană a decis, de asemenea, ca Statul Român să plătească parohiei greco-catolice Bogdan Voda suma de 4.000 euro despăgubiri şi 300 euro cheltuieli de judecată.