Expresia „realitatea întrece orice ficţiune” pare a fi mai valabilă decât oricând la Cluj-Napoca, în trei incidente, demne de filmele de groază, ale căror victime au fost femei. Iar făptaşii – nişte bărbaţi aparent normali, chiar drăguţi, unii dintre ei cu poziţii în societate. Primul caz: o profesoară a fost agresată de soţul beat, după ce acesta a pătruns la ea…prin acoperiş! Al doilea: asistenta unui tânăr patron, stâlcită în bătaie de către acesta, om căsătorit şi cu copii – pentru că a ieşit cu un prieten de-al lui…la cafea. Al treilea: iubitul unei asistente medicale şi-a lovit concubina pentru un tatuaj făcut de un fost iubit, în urmă cu trei ani, deşi cei doi sunt împreună doar de şase luni!
„L-am iertat deja de două ori. A treia oară n-am cum”…
Cei doi soţi se ţin de mână pe coridoarele I.M.L. Cluj, în timp ce doamna aşteaptă să fie chemată în cabinetul de consultaţii. E limpede că se iubesc, în ciuda faptului că tânăra va depune plângere penală pentru lovire şi alte violenţe împotriva soţului său… El are 30 de ani – e etnic maghiar, iar ea, o femeie corpolentă, româncă „verde”, fiică a doi renumiţi foşti ofiţeri superiori ai Clujului (n.n. – tata de poliţie şi mama de armată). Abia a împlinit 34, dar se află la a doua căsătorie şi la al doilea copil – primul dintr-o altă căsătorie, iar al doilea făcut cu „ungurul”. De aici, din acest conflict, alimentat permanent de către părinţii fetei, s-a produs, se pare şi noul incident dintre cei doi, soldat cu a treia venire a femeii la I.M.L., pentru obţinerea unui certificat. Femeia mărturiseşte, cu dezinvoltură, că în ciuda violenţei proverbiale a soţului, la beţie, îl iubeşte în continuare având cu el şi un copil în vârstă de doi ani şi şapte luni. Povesteşte apoi – cu o stranie înţelegere – împrejurările în care a fost bătută ultima dată de către acesta. E o intelectuală rasată, profesoară iar el e un simplu muncitor necalificat, care instalează sau repară acoperişuri. Menţionează apoi, în treacăt – în clipa în care i-am promis că o să-i povestesc păţania într-o pagină de ziar, desigur, păstrându-i anonimatul – că nu se închipuie în niciun chip eroină de telenovele, ea preferând o viaţă aşezată, casnică, normală, alături de copii, flori şi diverse alte lucruri mărunte. Apoi continuă, fără să se ferească: “Locuim într-o vilă dintr-un cartier rezidenţial al Clujului, în aceeaşi curte cu mama – iar în ziua respectivă cei doi copii ai mei se jucau în curte, aşa că – din fericire – nu au fost martorii scenei care a avut loc mai târziu între mine şi soţ. Timp de o lună soţul n-a băut nimic, însă s-a supărat din două motive: primul, acela că patronul său n-a înţeles că mai are şi un copil acasă şi l-a dat afară din serviciu pentru că s-a tot cerut ca să-l îngrijească pe micuţ şi al doilea, cearta lui permanentă cu părinţii mei care nu-l suportau, fiind maghiar”.
“Sper ca pentru 3-4 zile de îngrijri să nu intri la pârnaie”…
Îl cuprinde pe bărbat cu o privire drăgăstoasă, după care-l mângâie pe creştet şi mi se adresează: ”Acum nu-l mai pot ierta, fiindcă în celelalte rânduri când m-a bătut mi-am retras plângerea, l-am iertat – dar acum au intrat pe fir părinţii mei şi ne-am hotărât împreună că-i mai bine să-l dau eu la poliţie, şi nu ei, fiindcă vor să-l bage şi la violare de domiciliu”. “Ce violare de domiciliu, când eu locuiesc acolo de cinci ani de zile”- izbucneşte acesta, lepădându-şi pentru o clipă aerul spăşit şi resemnat pe care-l avea până atunci. Între timp, femeia este invitată în cabinet pentru a fi consultată. Apoi, după ce rămânem numai noi doi, bărbatul ei mă întreabă, speriat, dacă va intra la răcoare de data aceasta. Şi, în aşteptarea unui răspuns, preia firul povestirii: “Supărat fiind pe patron şi pe socrii mei, am băut în casă, toată dimineaţa nişte pahare de pălincă şi de bere, asta în timp ce copiii se jucau în curte. Ne-am certat – ca de obicei – din cauza banilor care nu ne ajung şi la un moment dat i-am tras două palme, la care ea a început să urle după maică-sa şi a chemat poliţia. Poliţiştii au venit repede şi mi-au făcut acte pentru violare de domiciliu. Intrasem în casă la nevastă-mea prin acoperiş, după ce m-a dat afară când am plesnit-o. Am scos ţiglele, fiindcă mă pricep, lucrez la reparaţii de acoperişuri şi pun ţigle la diverşi oameni”… Femeia iese cu un certificate medico-legal în care medicii i-au recomandat 3-4 zile de îngrijiri. Îşi linişteşte apoi bărbatul: “Sunt puţine zile, dragul meu, pentru atâtea nu cred că te închid ăştia, iar degetul nu e rupt, din fericire. Necazul este însă acela că nu ştiu unde vei locui de-acum, fiindcă, în casă cu noi nu mai ai voie să stai”! Apoi, adresându-mi-se: “Mi-e drag omul ăsta, că-i bărbatul meu – dar părinţii mei nu-l suportă. L-am culcat azi noapte, pe ascuns, la mine – dar nu cred că o să pot repeat prea curând faza şi o să ajungă, inevitabil, boschetar”. Apoi, îl ia de braţ, cu dragoste şi hotărâre – semn că ea dictează – şi ies împreună din incinta I.M.L. Cluj. La un moment dat, o femeie care stătuse la un moment dat de vorbă cu ea, se apropie şi-mi spune, în şoaptă: “A jucat teatru cu dumneata. Mie mi-a spus, ca-ntre femei, cu totul altceva: abia aşteaptă să scape cumva de soţ fiindcă ăsta e capabil oricând s-o omoare. Dar, de teamă, a trecut totul pe părinţii ei, şi l-a luat cu binişorul”…
SMS de la patron: „Săptămâna asta nu am fost eu”
Sidonia are 28 de ani. Am “botezat-o” astfel fiindcă femeia mi-a mărturisit cu ochii în lacrimi că patronul ei, cel care a bătut-o, o va omorî dacă-i va fi aflată acestuia – într-un mod sau altul – identitatea. Se vede că Sidonia ştie cu cine are de-a face fiindcă tremură de frică – la propriu – din toate încheiturile. Ambii ochi îi sunt tumefiaţi de la loviturile încasate în dimineaţa zilei de sâmbătă 19 martie, la spartul chefului desfăşurat chiar în sediul firmei. Mărturiseşte că patronul ei fusese atât de beat încât nici nu s-a sinchisit s-o agreseze într-o cameră vecină, fiindcă încăperea alăturată era plină numai de prieteni şi colaboratori de-ai lui, astfel că nu exista, din pornire, nicio şansă ca să se poată baza pe vreun martor. Mai arată că a absolvit facultatea la Cluj, cu câţiva ani în urmă şi a intrat în firma respectivă printr-un concurs şi de atunci ocupă funcţia de assistent-manager. Ocupa, se corectează ea, pentru că de-acum e sigură că va pleca de acolo cât vede cu ochii. Între timp, primeşte un sms de la patron, în care acesta îi cere iertare. Tânăra îmi arată textul: “Săptămâna asta nu am fost eu. Dacă nu poţi să-mi răspunzi la telefon, măcar să-mi scrii că eşti cât de cât în regulă”. Revine, privindu-mă şi pe minecu teamă, de parcă în calitate de bărbat – aflat în faţa ei – aş putea fi un potenţial agresor. Povesteşte mai departe că e originară dintr-o localitate din Nordul Moldovei şi la Cluj-Napoca locuieşte în gazdă. E singură, nu are pe nimeni şi nici obligaţii, iar cu patronul nu a avut nimic de împărţit până la incident, acesta fiind un ins de 35 de ani, cu o familie frumoasă – cu soţie şi doi copii – ce mai, om important şi de succes al Clujului.
“Ce bine că n-aţi scris încă! De fapt, nu s-a întâmplat NIMIC!”
Prinde puţin curaj îşi continuă plângând realtarea: “Să vă spun cum s-a petrecut totul: pe la 1 noaptea tot ziceam că plec de la chef, fiindcă am un tren, de dimineaţă, spre Moldova. El, că nu şi nu, să mai rămân. Luasem şi eu nişte cocktail-uri şi mi s-a făcut brusc rău. Aşa că m-am deplasat în biroul meu,aflat alături – iar el, beat, după mine. Mi-a tot reproşat, minute în şir, că am ieşit cu un amic de-al lui la o cafea de trei ori, deşi lui îi spusesem că fusesem doar o singură dată, iar acesta i-a spus mai târziu că poate să mă aibă oricând. Pe la 4 dimineaţa se petrecea asta… Apoi, la un moment dat m-a luat la pumni. M-a salvat, într-un târziu un colaborator de-al lui, după ce mi-a auzit ţipetele – şi tot el m-a transportat, într-un hal fără de hal la U.P.U. ” Tânăra mai mărturiseşte că a fost îngrijită de către medici până în jurul orei 12.00 de la amiază, iar luni 21 martie şi-a luat inima în dinţi şi s-a prezentat la I.M.L. pentru a-i fi eliberat un certificat medico-legal. Apoi, scoţându-şi din poşetă o pereche de ochelari de soare, din poşetă mărtuiseşte: ”Acum îmi caut un avocat şi mă duc apoi direct la parchet – nu la poliţie, ca să meargă totul mai repede. Fac asta pentru ca să nu se mai repete aşa ceva şi cu alte femei”. Văzând-o atât de pierdută, îi ofer numărul de telefon al unui cunoscut avocat clujean, pe care ea îl primeşte, cu o privire încărcată de recunoştinţă. I-l ofer şi pe al meu, ca să mă ţină la curent cu desfăşurarea cazului, după care frumoasa femeie – deja cu ochelarii pe nas, mascându-şi perfect vânătăile de sub ochi – iese din încăpere cu un aer de divă. Din păcate, nu trec decât câteva zeci de minute şi încep sms-urile ei, în care îmi cere să renunţ la mediatizarea cazul, recurgând chiar la ameninţări. Îi răspund, politicos, că i-am luat declaraţia în calitate de reporter, aşa că voi încerca – deşi domnia sa mi-a oferit, cu generozitate toate datele cazului, inclusiv nume proprii – să-i potejez identitatea. Ea, nu şi nu, să rup toate notiţele făcute. I-am replicat că acest lucru este deocamdată imposibil şi vom mai vedea pe parcurs ce vom face. A doua zi, mă sună din nou, adresându-mi următoarele cuvinte: “Ce bine că n-aţi publicat. Nici de-acum înainte să n-o faceţi. Iar dacă o faceţi, o să aveţi probleme, fiindcă voi nega totul şi o s-o păţiţi. De fapt, aflaţi că nu s-a întâmplat nimic” (subl.noastră). Şi-n vocea ei se citeşte, din nou, frică – semn că femeia a fost supusă unor presiuni inimaginabile. Uită, probabil fotografiile făcute, cu acceptul său, chiar la I.M.L. şi certificatul emis de către medici, în care i se recomandă între 14 şi 16 zile de îngrijiri medicale. Nu-i nimic, o înţelegem, dar tot publicăm articolul – tocmai de grija ei, pentru ca bruta să nu mai repete vreodată gestul – cu easau cu oricine i-ar fi la îndemână.
Ruptă în bătaie pentru un tatuaj vechi, la piciorul stâng
Claudia este o femeie blondă, în vârstă de 44 de ani care cere insistent, protecţie de la autorităţi. Pentru acest lucru femeia s-a prezentat, marţi 22 martie, la prima oră, la I.M.L. Cluj. Mărturiseşte că a fost bătută în seara precedentă de către iubitul său, de meserie body-guard, om cu 6 ani mai tânăr decât ea, cu care trăieşte de circa şase luni. Mărturiseşte aceasta, printre lacrimi: “Sunt asistentă medicală la o clinică din Cluj-Napoca, văduvă de opt ani şi mama unui băiat în vârstă de 10 ani. Am suferit două operaţii pe cord deschis şi mi-am riscat viaţa ca să-l am pe băiat. De aceea vin acum şi mă adresez autorităţilor, fiindcă omul cu care trăiesc e de o violenţă şi gelozie extremă, ieri ameninţânu-mă că mă va viola de faţă cu propriul meu copil. Ne-a făcut viaţa un infern la amândoi – şi băiatul meu are deja rezultate dezastruoase la şcoală”. Arată apoi că ultima bătaie a încasat-o pentru un tatuaj, vechi de trei ani, pentru că iubitul ei a insistat să-l cunoască pe autorul său şi, bănuind că-i un fost iubit, s-a hotărât să-i aplice o corecţie…retroactivă. “E de o gelozie, ceva de speriat, deşi îmi demonstrează tot timpul că are de-a face şi cu câte două-trei femei într-o zi. E turbat acum fiindcă nu vreau să mă mai las abuzată, adică să mă culc cu el, aşa cum vrea şi când vrea.” Între timp telefonul femeii sună insistent. Răspunde, tremurând efectiv, de teamă. Îmi dau seama că e chiar iubitul ei, fiindcă îşi caută cu o grijă exagerată cuvintele, de parcă s-ar strădui să nu-şi lezeze interlocutorul: “Vreau să depun o plângere pentru interdicţie, împotriva ta. Nimic mai mult. Aşa că nu fii neliniştit, n-o să păţeşti nimic, fiindcă nu vreau să fac rău nimănui, iar tu să nu faci rău nimănui. Mi-e frică de tine, pentru viaţa mea şi a copilului”. E limpede că femeia ştie cu cine are de-a face… După ce-şi încheie discuţia, vine şi răspunsul său pe sms, mostră de incultură şi labilitate psihică: “Ne luptăm dacă nu mă suni. Poţi să mergi la poliţie. Eu vin sugace, te găsesc. Te iubesc. Respect legea, te iubesc”.
Izbucneşte din nou în plans şi continuă: “De cinci luni mă chinuie şi de atunci totul a mers între noi de-a trânta. În ianuarie m-a rupt în bătaie. L-am tot luat cu binele, însă când a început cu copilul am înnebunit. L-am născut sacrificându-mi viaţa şi nu accept să-i pună cineva viaţa în pericol. Acum mi-e frică de omul ăsta şi mi-a transmis că n-am nicio şansă să-l înfrâng dacă mă adresez justiţiei, asta pentru că mi-a arătat o listă de femei din justiţie cu care are frecvente raporturi sexuale. Asta-i problema lui: nu înţelege de ce toate îi cedează – iar eu nu mai vreau să am de-a face cu el. Auziţi, drept răzbunare, a ajuns să se culce chiar şi cu soţia colegului meu de cabinet, închipuindu-şi că eu trăiesc cu el. Şi bietul bărbat habar n-are ce face nevastă-sa şi cum a ajuns nebunul la ea!” Apoi intră în cabinetul de consultaţii. Se întoarce după câteva minute, cu un certificat medico-legal în care i se recomandă câteva zile de îngrijiri medicale. Şi, nemaifiind în staresă scoată vreun cuvânt, iese din încăpere, împleticindu-se la propriu, de parcă ar fi fost sub efectul unui narcotic puternic…
