În ultimii ani România se află pe primele locuri între țările condamnate la CEDO. Hotărârile instanței europene aduc și plata unor semnificative sume de bani. Statul Român a plătit în urma zecilor de hotărâri pronunțate la CEDO, în dosare privitoare la încălcarea drepturilor omului zeci de milioane de euro.

Amezile plătite din bani publici

Aceste amenzi se plătesc de statul român din bani publici. Deși legea prevede că statul român „se poate îndrepta prin regresie“ împotriva magistraților care „au acționat cu rea-credință sau gravă neglijență“ și au emis sentințe pentru care România a fost ulterior condamnată la CEDO, Ministerul Finanțelor nu a cerut niciodată declanșarea acestei proceduri.

România pe un loc dezonorant

În anul 2018, statele cu cel mai mare număr de condamnări la CEDO au fost Rusia – cu 248 hotărâri, Turcia – cu 146 hotărâri, Ucraina – cu 91 hotărâri, urmate de România – cu 82 de hotărâri. Astfel, în anul precedent, România a fost pe locul patru între țările cu cel mai mare număr de hotărâri privitoare la încălcări ale Convenției europene a drepturilor omului.

Din ce cauze pierde România la CEDO

Cele mai multe cauze pierdute de România la CEDO se referă la încălcarea dreptului la proprietate – asupra unor imobile preluate abuziv de fostul regim comunist, mai exact acestea vizau restituirea unor imobile confiscate de regimul comunist între 1945 și 1989. Cu timpul, au început să apară și plângeri legate de înfăptuirea actului de justiție: dreptul de a nu fi supus tratamentelor inumane și degradante, acestea se referă în mare parte condițiile de detenție din penitenciarele românești, dreptul la un proces echitabil ori durata procedurilor judiciare.Alte reclamații contra României acuză încălcarea dreptului la viață privată, neaplicarea unor hotărâri judecătorești, diverse tipuri de discriminare.Un loc aparte printre aceste încălcări ale drepturilor omului ocupă cele anchetate în dosarele Revoluției, fapte deosebit de grave care au devenit imprescriptibile după includerea în categoria crimelor contra umanității. Motiv pentru care dosarele respective au fost redeschise.

Restituirea averilor confiscate de regimul comunist

România a fost condamnată la CEDO în cea mai mare parte pentru încălcarea dreptului la proprietate, în ceea ce privește restituirea averilor confiscate de regimul comunist între 1945 și 1989.Într-un discurs din anul 1994, Iliescu, pe atunci președintele țăriia cerut autorităților să nu aplice sentințele prin care instanțele declarau nule actele de naționalizare emise de regimul comunist.În baza acelor declarații, răposatul Vasile Manea Drăgulin, pe atunci procuror general al României, a cerut Curții Supreme de Justiție anularea unor asemenea sentințe, pe motiv că instanțele inferioare nu ar avea competența de a revizui vechile decrete de naționalizare.

În anul 2011, tot într-un discursIliescu și-a expus din nou părerea: „Este un moft chestia asta cu «sfânta proprietate privat㻓. O poziție asemănătoare a avut fostul președinte și în privința chiriașilor din casele naționalitate. La cîteva luni distanță, după ce premierul de atunci a depus la Bruxelles lista de angajamente pe care România promitea că le va îndeplini pentru grăbirea procesului de aderare, Iliescu a transmis la Guvern o propunere de prelungire a termenului de evacuare a chiriașilor din casele naționalizate.

Dreptul la proprietate

Încă din anul 1994 au început să apară la CEDO plângeri privind protecția dreptului la proprietate, însă primele hotărâri s-au pronunțat abia peste câțiva ani. Una dintre primele hotărâri a fost cea din luna octombrie 1999, în dosarul „Brumărescu vs România“. În ianuarie 2001, CEDO a decis că statul român trebuie să-i retrocedeze lui Dan Brumărescu vila din Cotroceni confiscată de regimul comunist, vilă pe care Brumărescu o câştigase în instanţele interne, şi să-i restituie imobilul în natură ori să-i plătească 136.000 dolari. Plângerile la CEDO referitoare la restituirea unor imobile au început să devină tot mai rare după ce Parlamentul României a promulgat Legea nr. 165/2013, privitoare la măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.

În 2015, CEDO a obligat România să achite 3,89 milioane euro daune materiale în cauzele „Toșcuță și alții împotriva României“ și „Trofim împotriva României“, ambele pronunțate în urma unor plângeri depuse anterior promulgării acelei legi. Pentru a reglementa acest tip de probleme în 2005 s-a înființat ANRP (Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților), care, oficial, trebuia să coordoneze și să controleze aplicarea legislației din domeniul restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat și comisiile de fond funciar.

Dosarele Revoluției

Dosarele despre evenimentele din decembrie 1989 au fost târâte prin justiție vreme de aproape trei decenii. Inițial, a existat o mulțime de dosare care, în decembrie 2004, au fost reunite într-un megadosar numit generic „Dosarul Revoluției“. În anul 2015, acesta a fost blocat complet. Era pe vremea fostului procuror general Tiberiu Nițu, când anchetatorii Secției Parchetelor Militare din Parchetul General au decis „clasarea Revoluției“. Ulterior, dosarul Revoluției a fost redeschis, iar acum se află pe rolul instanței supreme. Până la pronunțarea unui verdict final, victimele Revoluției sau urmașii acestora au reclamat statul român la CEDO. Iar până acum, instanța europeană a pronunțat deja decizii prin care a acordat reclamanților „satisfacții echitabile“ care totalizează peste 3.200.000 euro,sumă carea fost achitatădin bugetul național.

Condițiile din penitenciare

Multe hotărâri pronunțate la CEDO contra României au avut la bază reclamații privitoare la condițiile din penitenciare. La începutul anului 2017, Marius Vulpe, pe atunci director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP), declara că „nu există penitenciar din România care să nu aibă măcar o cauză pierdută la CEDO. Din ce ştiu eu, penitenciarele Galaţi şi Jilava au cele mai multe procese pierdute“.Ulterior, în aprilie 2017, CEDO a pronunțat o „Decizie-pilot privind condițiile din penitenciarele din România“, în care menționa că statul român are la dispoziție șase luni să prezinte un plan de măsuri pentru a rezolva suprapopularea și celelalte probleme din penitenciare.În chestiunea suprapopulării, România a găsit o variantă reglementată prin Legea 169/2017, care a introdus ideea recursului compensatoriu. În baza acesteia, pușcăriașii cazați în condiții improprii au dreptul la reducerea pedepselor.Efectul Legii 169 a fost punerea în libertate a circa trei mii de deținuți, dintre care unii vinovați de delicte grave. Majoritatea celor eliberați s-au întors în pușcărie după ce au comis noi infracțiuni, similare celor pentru care fuseseră condamnați anterior.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here