Campania pe datorie sau cum își cumpără Clujul parlamentarii în rate! Clujul e pe cale să reinventeze campaniile electorale. Într-o epocă în care promisiunile politice nu mai sunt la modă fără o etichetă de preț, iar afișele stradale devin echivalentele unor facturi pe termen lung, politicienii clujeni și-au asumat o nouă formulă de succes: campania pe datorie. Astfel, în loc să fie un simplu concurs de idei și planuri mărețe pentru viitorul alegătorilor, campania electorală devine o competiție financiară, în care politicienii se întrec să vadă cine poate contracta împrumuturi mai mari, toate în numele unei posibile promisiuni de decontare de la stat.
În mod normal, campania fiecărui deputat este subvenționată de stat cu 40.000 de euro, însă nu fără ca aceștia să contribuie, mai întâi, din propriile buzunare. Această abordare „originală” în politica românească a devenit un adevărat trend, mulțumită exemplului oferit de unul dintre cei mai proeminenți lideri ai Partidului Național Liberal (PNL), Daniel Buda. Europarlamentarul clujean, cel mai bogat europarlamentar român și al doilea cel mai avut din Parlamentul European, nu doar că s-a împrumutat pentru a-și finanța propria campanie, dar a și împrumutat partidul cu 150.000 de euro. Astfel, fiecare aspirant la un loc în Parlament a fost invitat să își „investească” banii sau să își caute propriile resurse de finanțare deoarece dă mai bine când n-ai de unde, de asemenea, îți vine mai ușor să dai din buzunarul altuia.
Daniel Buda: Pionierul campaniei pe datorie
Daniel Buda este cel mai influent europarlamentar român, iar imaginea sa publică este completată de o avere considerabilă, care i-a asigurat poziția de cel mai bogat europarlamentar român și al doilea cel mai avut membru din Parlamentul European. Născut pe 11 ianuarie 1970 în comuna Românași, județul Sălaj, Buda a absolvit atât facultatea de Zootehnie de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, cât și facultatea de Drept la Universitatea Babeș-Bolyai.
În declarația sa de avere, Buda a inclus sumele de 100.000 de euro, 80.000 de RON și 35.000 de euro pe care le-a împrumutat partidului PNL. Trendul campaniei pe datorie a început să fie aplicat de tot mai mulți candidați, care fie au apelat la credite bancare, fie au cerut ajutor financiar de la apropiați. Modelul său a încurajat politicienii clujeni să își finanțeze campania electorală, asumându-și astfel riscul financiar personal într-un context care pune în umbră promisiunile și devine, mai degrabă, o demonstrație a puterii financiare.
Ovidiu Câmpean: Credit de nevoi personale pentru o campanie necesară
Ovidiu Câmpean, secretar de stat la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a urmat exemplul lui Daniel Buda, însă, spre deosebire de acesta, nu a avut rezerve financiare personale suficiente. Câmpean a ales să-și finanțeze campania printr-un credit de nevoi personale contractat la bancă. Când Gazeta de Cluj l-a întrebat despre resursele pentru campania sa electorală, Câmpean a declarat fără rețineri că a apelat la un astfel de credit, dovedind că este dispus să investească în cariera sa politică chiar și cu costul unei datorii personale.
Creditul de nevoi personale pe care l-a contractat reprezintă astfel un angajament financiar considerabil, dovedind că pentru un loc în Parlament se poate trece ușor de la „munca pentru comunitate” la împrumuturi în conturi personale, deși pare că ar avea de unde și numai s-a dat rănit.
Declarația de avere a domnului Cîmpean I. Ovidiu-Vasile este un adevărat spectacol al cifrelor, cu apartamente, mașini și un portofoliu bursier de invidiat. Totuși, ca un twist neașteptat, aflăm că recent a mai făcut un credit de nevoi personale, credit care încă nu și-a făcut loc în această declarație, dar promite să aducă un aer proaspăt și niște zerouri noi în următoarea ediție. Între dividendele generoase și împrumuturile strategice, se pare că echilibristica financiară devine un sport de performanță când vine vorba de susținerea unei campanii. Așadar, nu doar acțiunile, ci și „nevoile personale” își cer drepturile în economia unui viitor politic prosper, căci tocmai un credit de nevoi personale a ales pentru această campanie.
Având în vedere veniturile anuale obținute de la Camera Deputaților și Autoritatea Națională pentru Comunicații, este greu să nu ne gândim la sărmanul Ovidiu, care, în ciuda tuturor eforturilor și a unei munci asidue, nu a reușit să pună nimic deoparte. Într-o poveste financiară plină de apartamente, mașini și investiții, pare că buzunarul pentru economii a rămas, totuși, gol când vine vorba de o investiție în campanie.
Radu Moisin: Un împrumut de la un apropiat pentru 75% din campanie
Radu Moisin, avocat și fost viceprimar al municipiului Cluj-Napoca, a ales o altă variantă pentru a-și finanța campania electorală. Moisin, care ocupă primul loc pe lista PNL Cluj pentru Camera Deputaților, a declarat că aproximativ 75% din cheltuielile sale de campanie sunt acoperite printr-un împrumut obținut de la un apropiat. Spre deosebire de colegii săi, care au apelat la bănci, Moisin a optat pentru o sursă de finanțare mai puțin convențională, demonstrând astfel o abordare personală în administrarea campaniei.
Cu o carieră solidă în administrația locală, Radu Moisin și-a creat o imagine publică de politician implicat în dezvoltarea orașului, iar finanțarea sa „neoficială” aduce un plus de autenticitate în acest peisaj politic complex.
Domnul deputat, exemplu de modestie și cumpătare, e practic scăldat în conturi și proprietăți, dar parcă tot mai are nevoie de câte un împrumut ici-colo, doar așa, de dragul diversității financiare! Terenuri intravilane în Cluj-Napoca? Are. Un hectar de pământ agricol în Mărișel? Desigur. Apartamentele? Stau frumos, aliniate, cumpărate, moștenite, construite – omul și-a făcut un mic portofoliu imobiliar. Iar în garaj? Două Mercedes-uri elegante, că doar trebuie să ajungă și el la Camera Deputaților într-un mod demn de nivelul său.
La secțiunea de active financiare, vedem că are conturi în trei valute diferite – că doar trebuie să fie pregătit pentru orice criză, în RON, CHF și EUR. Și când crezi că le-ai văzut pe toate, afli că e și acționar în Petrom și Banca Transilvania. Așa, ca să aibă și el ceva „de rezervă.” Dar, în ciuda acestei mici averi, omului i-a fost greu să acopere cheltuielile de campanie, așa că a pus mâna pe un împrumut. La urma urmei, nu poți să strici din averea personală pe afișe și bannere, nu?
Mircea Abrudean: Candidat la Parlament, fără datorii de campanie
Mircea Abrudean, fost prefect al județului Cluj și actualmente secretar general adjunct al Guvernului, este printre puținii candidați care a refuzat să urmeze trendul finanțării personale prin împrumuturi. Abrudean a fost plasat pe primul loc pe lista PNL pentru Senat, fiind cunoscut pentru experiența sa în administrația publică și pentru implicarea în proiectele comunității clujene. Confruntat de Gazeta de Cluj cu întrebarea privind finanțarea campaniei sale, Abrudean a declarat fără echivoc că nu a recurs la împrumuturi sau la alte surse externe de finanțare.
Faptul că nu a fost nevoit să contracteze un împrumut ar putea sugera fie că dispune de fonduri proprii suficiente, fie că a găsit modalități mai ingenioase de finanțare. Oricare ar fi motivul, Abrudean rămâne un caz atipic într-un peisaj electoral dominat de candidați îndatorați.
Politica în rate: un trend clujean sau un nou standard național?
Campania pe datorie din Cluj reflectă o schimbare semnificativă în modul în care sunt percepute resursele financiare în politica românească. Dacă, în trecut, campaniile electorale erau finanțate fie din fonduri de partid, fie din donații transparente, acum candidații par să fie dispuși să își asume riscuri financiare personale pentru a-și câștiga un loc în Parlament. Exemplul dat de Daniel Buda, prin împrumutul său consistent către PNL, a creat un precedent care a fost rapid adoptat de alți candidați, fie că au optat pentru credite bancare, împrumuturi personale sau finanțări din partea apropiaților.
Într-o perioadă în care datoriile și investițiile par să conteze mai mult decât promisiunile politice, alegătorii clujeni ar putea fi tentați să se întrebe cât de mult din această campanie este dedicată interesului public și cât din ea este, de fapt.
