Când este vorba de bani veniţi de la buget, de ce să nu existe

ONORARII-MAMUT DIJMUITE?

Lucrurile insuficient lămurite dau naştere la suspiciuni. Când sunt în joc sume de bani foarte mari, oamenii devin şi mai neîncrezători. Dacă aceeaşi instanţă dă soluţii contradictorii pentru acelaşi fel de litigii, părţile interesate pot să creadă orice. Dacă apar pe traseu şi nişte politicieni, consilieri locali – jurişti de doi bani – care tratează faptele cu superficialitate, evenimentele pot lua o turnură de-a dreptul imprevizibilă. Ele pot degenera în conflicte sociale. Pot ajunge să răspundă penal persoane despre care s-ar crede că sunt deasupra oricărei bănuieli. Iar dacă banii vin de la buget şi este implicat şi un avocat cel puţin controversat, dar care se laudă cu relaţii printre magistraţi, s-ar putea ca PNA să intre pe fir.

Cine ar fi crezut vreodată că CET ll Oradea, aparţinând de SC Electrocentrale SA Oradea, va ajunge în paragină. Salariaţii din această ramură aveau printre cele mai mari salarii din România şi reprezentau o forţă sindicală de temut. În anul 2002, în baza HG nr.104/2002 şi OU nr.78/2002 ale Guvernului Năstase, s-a dispus trecerea unor centrale electrice de termoficare din domeniul privat al statului şi din patrimoniul SC Termoelectrica SA în domeniul public al unor unităţi administrativ teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora. Consiliul local al Municipiului Oradea s-a pricopsit cu CET Oradea, o gaură neagră aproape insaţiabilă, capabilă să pape singură tot bugetul oraşului. Până să se dezmeticească bezmeticii consilieri ce au semnat, au realizat că singura variantă salvatoare este închiderea CET ll şi reducerea numărului de salariaţi până la limita funcţionării de avarie. 591 de oamenii lăsaţi pe drumuri au fost atunci ameţiţi cu promisiunea unor salarii compensatorii şi a unor ajutoare de concediere, pe care SC Termoelectrica Bucureşti trebuia să le asigure iar consiliul să le distribuie. Cei mai mulţi disponibilizaţi nu le-au primit nici până în ziua de azi. Totuşi, această situaţie disperată a unor familii lăsate fără pâine a constituit o oportunitate pentru anumite persoane care ştiu să profite de orice portiţă ce duce la banii contribuabilui român.

Maitres de Bucureşti

Avocata Bochiş Silvia Florica nu este înscrisă la Baroul Bihor. Pentru activităţile suspecte din perioada când a fost conducător de carte funciară la Judecătoria Oradea, a fost protagonista mai multor dosare penale, din care a scăpat “la mustaţă”. Într-unul s-a lăsat totuşi cu trimiterea ei în judecată, astfel că foştii colegi au fost foarte miraţi când, după absolvirea la fără frecvenţă a unei facultăţi de drept, s-a prezentat să-şi ceară transferul la Baroul Bucureşti, ca avocat. În ciuda “dificultăţilor” profesionale – era lipsită de experienţă şi cu un sediu mereu schimbat – avocata Silvia Bochiş a devenit cunoscută în Oradea prin “succesele” dobândite în cauze controversate. Nu făcea un secret din influenţa pe care pretinde că o are asupra unor judecători cu care a colaborat la fostul loc de muncă. Operaţiunile de carte funciară prestate cândva “pe sprânceană” în favoarea unor persoane sau firme importante nu au fost uitate de acestea  când Silvia s-a prezentat la poarta lor să-şi ofere serviciile în noua calitate, ca avocat “de Bucureşti”.

Cu Dumnezeu de picior

În reprezentarea disponibilizaţilor de la CET Oradea, avocata Silvia Bochiş a ajuns întâmplător, fratele ei numărându-se printre cei concediaţi. A simţit rapid că l-a prins pe Dumnezeu de picior şi nu s-a lăsat până nu i-a angajat de clienţi pe toţi nemulţumiţii care nu-şi primiseră despăgubirile promise de autorităţi. Cauza era relativ simplă din punct de vedere juridic. Deşi se garantase asigurarea surselor financiare de la bugetul de stat, acestea nu au ajuns la muncitori. Instanţa urma invariabil să-l oblige pe fostul angajator să-şi respecte promisiunile făcute, cuprinse şi în contractul colectiv de muncă.  Nimeni nu şi-a pus problema dificultăţilor materiale în care au fost abandonate sutele de familii bihorene lovite de necazul disponibilizărilor de la CET. Nu a interesat pe nimeni nici cine va suporta cheltuielile judiciare ocazionate de procesele la care oamenii au fost nevoiţi să recurgă pentru a-şi valorifica drepturile din promisiunile garantate de stat. Era clar că dreptatea este de partea lor şi vor avea câştig de cauză. Iată un moment prielnic pentru ciupirea unor onorarii de miliarde de lei , suportate în cele din urmă de contribubili. Silvia Bochiş, nu l-a ratat. 

Cât să nu le fie ruşine

“Partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat” se spune în Codul de procedură civilă.
Avocatul “va dovedi” pretenţiile sale de onorariu printr-un contract de asistenţă juridică. Sumele pentru care a emis chitanţă vor fi recuperate de clientul său de la partea adversă dacă a câştigat. Alte sume vârâte fără chitanţă în buzunarul avocatului pot fi uitate de client, chiar dacă a câştigat procesul: nu are cum să le dovedească. Ingeniozitatea tipic românească a adaptat în domeniu practica aşa-zisului “pact de quata litis”, care este o “convenţie încheiată între avocat şi clientul său, înainte de încheierea definitivă a unei cauze în care este implicat respectivul client, convenţie prin care clientul se angajează să îi verse avocatului o parte din ceea ce rezultă de pe urma cauzei, fie că aceasta constă într-o sumă de bani, fie în orice alt bun sau valoare”. Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană, acceptat şi de partea română, spune explicit în articolul 3.3.1. că “avocatul nu poate să-şi fixeze onorariile pe baza unui pact de quata litis”. Se precizează că “nu constituie un astfel de pact convenţia care prevede  stabilirea onorariului în funcţie de valoarea litigiului de care se ocupă avocatul, atunci când această valoare este corespunzătoare unui tarif oficial sau dacă ea este admisă de autoritatea competentă de care depinde avocatul”. Oricum, dovada înţelegerii trebuie făcută prin contractul de asistenţă juridică şi trebuie să intervină “înainte de încheierea definitivă a cauzei”. Chiar şi atunci, conform Codului de procedură civilă, judecătorul poate micşora onorariile avocaţilor dacă i se par exagerat de mari în raport cu munca depusă de aceştia.

Damă de miliarde

Ce credeţi că a făcut avocata Silvia Bochiş pe seama banilor care vor fi achitaţi în cele din urmă, fie şi după executări silite, din surse financiare asigurate de la bugetul de stat? Ea a profitat copios de cel puţin două lucruri: în primul rând că, fiind “avocat de Bucureşti”, este departe de “autoritatea de care depinde” şi este lăsată să facă ce vrea. Apoi, judecătorii orădeni au închis ochii şi nu i-au pus în vedere reprezentantei disponibilizaţilor să dovedească efectuarea acestor cheltuieli pentru angajarea ei. Rezultatul financiar obţinut de tânăra avocată ar face pe orice alt confrate al Silviei să pălească de invidie: în numai două dosare pentru care nu a transpirat mai deloc – mai puţin când a adunat câte un milion de lei de la fiecare client – urmează să încaseze suma totală de 4.397.371.965 lei! Astfel, prin sentinţa civilă nr.710/C/2003 i s-au acordat 2.466.141.006 lei, iar prin sentinţa civilă nr. 830/C/ 2003 mai primeşte încă 1.931.230.959 lei! Find hotărâri definitive şi executorii, avocata Silvia Bochiş a încasat deja aprope două miliarde, iar pentru celelalte a cerut executarea silită a SC Termoelectrica SA Bucureşti.

Există şi experţi fericiţi

Aceiaşi soartă fericită a avut-o şi experta Ianţa Roxana. Pentru două lucrări constând în actualizarea sumelor de bani cuvenite fiecărui disponibilizat, i s-au acordat onorarii de-a dreptul fabuloase, cu mult peste munca depusă pentru aritmetica simplă a “expertizelor” făcute: 226.200.000 lei prin prima hotărâre şi 90.000.000 lei prin cea de-a doua. deşi, nota bene, aşa cum se arată în hotărâre, “nu au existat obiecţiuni cu privire la cuantumul matematic al sumelor cuprinse în precizarea de acţiune”.
Foştii angajaţi ai CET Oradea au negat că ar fi avut astfel de înţelegeri cu avocata Bochiş. Ei susţin că au plătit câte un milion de lei fiecare, cât li s-a cerut şi pentru care au primit chitanţă de la un împuternicit al avocatei. Iar pentru “expertiza” de actualizare a sumelor pe care ar trebui să le primească i s-a cerut fiecăruia câte 1.300.000 lei. Câtă grijă au manifestat judecătorii orădeni faţă de banii bugetului, rezultă din următoarele consemnări: ”pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de expert şi onorariu avocaţial, conform contractelor de asistenţă juridică prezentate spre vedere în instanţă”. Adică numai “spre vedere”, să nu rămână urmele Silviei la dosar.

Peste tot numai spărturi

      În ciuda acestor”succese” ale avocatei Silvia Bochiş, ea a intrat cu mănoasa cauză într-o mare belea. Lăcomia duce întotdeauna la astfel de necazuri. Sumele datorate de Electrocentrale SA Oradea au fost deja achitate unui număr de 95 de disponibilizaţi. În schimb, alţi 151 de nefericiţi nu reuşesc să încaseze banii cuveniţi de la SC Termoelectrica SA. Avocata Silvia Bochiş le-a luat iarăşi câte un milion de lei fiecăruia, fără să le elibereze chitanţe. Le-a promis demararea acţiunii de executare silită. Cum debitoarea are sediul în Bucureşti, avocata Bochiş a încheiat un contract cu “Biroul de executori judecătoreşti asociaţi Drăgănescu, Ionescu, Crafcenco”, onorariul de executare fixat fiind în “sumă de 33.000.000 lei plus TVA 19%, plus 6% din creanţa de până la 1.000.000.000 lei şi 1% din creanţa ce depăşeşte 1.000.000.000 lei”. Veţi spune să nu ne bată grija de banii bugetului, care va suporta în cele din urmă şi aceste cheltuieli. Aşa o fi, dar ce-a făcut Silvia Bochiş cu diferenţa de la 39,27 milioane lei – plătite în avans executorilor, conform chitanţei pe care ne-au prezentat-o cu amabilitate – până la suma de 151 milioane luată de la disponibilizaţi.    
Cert este că avocata Bochiş nu le mai răspunde clienţilor ei la telefon. A închis biroul de pe strada Moscovei nr.2 , unde a adunat banii de la disponibilizaţi. Biroul de pe strada Dunării, unde s-ar fi mutat, nu a fost încă dibuit de mai mulţi nemulţumiţi, care se simt înşelaţi şi desconsideraţi. Trei dintre ei au fost zilele trecute să vadă ce se întâmplă la executorii din Bucureşti şi s-au lămurit asupra bunei-credinţe a Silviei Bochiş Nu au găsit-o nici la sediul declarat pe strada Morii, nr.26, sector 3, Bucureşti. Mai mulţi dintre ei s-au adresat deja la PNA Oradea. Vom reveni cu amănunte.

Sorin Badea, Cornel Melinte