Cluj-Napoca este considerat unul din cele mai valoroase centre culturale ale ţării. Pentru a ocupa însă primul loc în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană este nevoie de mai mult de atât. Unul din capitolele la care Clujul pare să fie deficitar este cel al spaţiilor pentru activităţi culturale, în special săli de concerte şi expoziţii.
„Clujul are în acest moment o infrastructură culturală peste media naţională. Mă refer la cele două teatre şi opere, la spaţii alternative cum este Fabrica de Pensule, la spaţii publice deja reabilitate sau în curs de reabilitare. Centrul Cultural Transilvania vine în întâmpinarea unei necesităţi punctuale a Filarmonicii. Ceea ce are nevoie Clujul în acest moment este un spaţiu generos pentru expoziţiile artiştilor care au pus pe harta lumii şcoala de pictură de aici şi cu care se mândreşte toată lumea. Nu e de ici de colo să fii nominalizat ca oraşul viitorului în artă. În contextul în care situaţia Muzeului de Artă este incertă şi având acest potenţial imens, consider necesară găsirea unei soluţii pentru artele vizuale”, a declarat Florin Moroşanu, directorul Asociaţiei Cluj Capitală Culturală Europeană 2020, pentru Gazeta de Cluj.
Centrul Cultural Transilvania, cu viteza melcului
Primăria Cluj-Napoca a intrat în posesia studiului de fezabilitate pentru realizarea Centrului Cultural Transilvania la sfârşitul acestei veri. Studiul de fezabilitate a fost realizat de firma Vaal Arhitectură, cea care a realizat, în asociaţiune, proiectarea Centrului Cultural. De atunci, nicio veste în legătură cu posibilitatea lansării unei licitații de execuție, pentru că deocamdată nu sunt bani.
Primarul Emil Boc a declarat că după ce proiectul de hotărâre va trece de votul Consiliului Local, următorul pas va fi găsirea unui parteneriat public-privat pentru realizarea centrului, deoarece construirea Centrului Cultural Transilvania nu poate fi suportată doar din fonduri de la bugetul local din cauză că este un proiect foarte costisitor. Valoarea integrală a proiectului care cuprinde atât sediul Filarmonicii, săli de expoziţii, concerte şi conferinţe cât şi un parking subteran şi un hotel se ridică la 70 milioane euro.
“Investitorul privat va suporta cheltuielile pentru construirea parkingului subteran. În schimbul parkingului, investitorul privat va face hotelul, iar restul proiectului se va face din fonduri europene şi din bugetul local”, a precizat edilul. Boc pregăteşte depunerea proiectului pentru accesarea de fonduri europene pentru exerciţiul 2014-2020. Centrul Cultural Transilvania va fi construit pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, pe un teren de aproximativ 1,2 hectare, pe locul unde a funcţionat Centrul Militar Zonal şi Biroul de Recrutare al Armatei.
Contestaţiile, bată-le vina
Realizarea Centrului Cultural Transilvania a mai fost amânată de contestaţia depusă de unul dintre participanţii la concursul de proiecte, precum şi de procesul prin care administraţia locală a contestat decizia Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor (CNSC), care a admis această plângere. Contestaţii au existat şi la concursul de idei, câştigat de UTCN, dar acestea nu au ajuns în instanţă.
Centrul Cultural Transilvania va avea o suprafaţă construită de 8.000 de metri, o parcare la subsol de 400 de locuri, o sală de concerte pentru filarmonică de 1.200 de locuri, precum şi alte spaţii destinate activităţilor culturale. Execuţia lucrărilor pentru Filarmonica ar urma să dureze în jur de doi ani.
Fabrica de Pensule, spaţiu european
Proiectul Fabrica de Pensule, iniţiat în 2009 de un grup de artişti din spaţiul transilvănean al artelor vizuale, este unic în România şi constă în reconvertirea unui spaţiu abandonat de autorităţi şi de proprietari, într-o arenă vie a artei contemporane. Fosta fabrică de pensule din Cluj preluată, după 1990, de SC Perom SA concentrează, pe o suprafaţă de peste 2.500 de metri pătraţi, un număr de 40 de artişti contemporani, 5 galerii de artă contemporană, 10 organizaţii culturale și două săli de spectacol.
Acesta a pus România pe harta internațională, fiind un proiect fără precedent în România. „În Bucureşti nu există nici concurenţă, nici rezonanţă la acest proiect. Muzeul Naţional de Artă Contemporană de la Palatul Parlamentului n-are nimic care să-l încadreze în vreo mişcare de sincronizare cu tendinţele europene: este denumirea unei instituţii cu expoziţii care trebuie bifate şi atât. Ca o comparaţie statistică, în perioada 2009-2011, la MNAC au avut loc 55 de evenimente, în timp ce la “Fabrica de pensule”, în acelaşi interval, s-au desfăşurat în total 105 evenimente”, scrie revista Finanţiştii.
Rămaşi fără sediu în urma retrocedărilor
Casa Municipala de Cultură stă deja de mai bine de doi ani fără sediu, având birourile în mod temporar într-o cameră din Casa de Cultură a Studenților, după ce vechiul sediu a fost retrocedat Asociației Patronilor și Meseriașilor din Cluj.
Pe baza sentinţei 2283/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, întărită în mod irevocabil de către instanţele superioare, Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor (APM) a primit dreptul de a solicita, conform unui inventar, toate bunurile mobile şi imobile deţinute, înainte de cel de-al doilea război mondial, de Reuniunea Sodalilor (Calfelor) Români din Cluj, o organizaţie înfiinţată în 1875 a cărei continuatoare susţine că este, chiar dacă există doar din ianuarie 1990. Ulterior, a preluat acele imobile, cu acordul primăriei, chiar dacă interesele legate de acestea erau mult mai complexe. În iunie 2011, Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor a câştigat irevocabil, la Curtea de Apel, clădirea din Piaţa Unirii, numărul 24. Casa Municipală de s-a mutat la Casa de Cultură a Studenţilor, temporar, şi stă acolo de ceva vreme, deşi primăria a promis că va căuta o soluţie în acest sens.
Muzeul de Artă, cu un picior în groapă
Palatul Banffy, care adăpostește Muzeul de Artă a făcut obiectul a două procese de retrocedare în ultimii ani. Primul a fost finalizat prin respingerea pretenţiilor reclamantului, iar cel de-al doilea a fost admis, fiind vorba despre cel ar Paraschivei Roşca. Clădirea este într-o stare avansată de deteriorare, necesită multe lucrări de reconstrucţie şi reparaţii, costurile fiind evaluate la peste zece milioane de euro. A existat posibilitatea de a obţine aceste fonduri de la Uniunea Europeană pe baza unui proiect pe fonduri nerambursabile, însă singurul impediment pentru accesarea acestor bani a fost situaţia juridică a clădirii, în speță procesele de retrocedare.
Diana Gabor
