Potrivit unui text semnat de istoricul Marius Oprea, defrișările ilegale de păduri din zona Clujului au fost ”prelucrate” încă din anii 70 de Traian Lungu, fost căpitan de Securitate.
Cancelaria Consiliului Securităţii Statului a sintetizat într-o ”Notă” cu apostila ”Secret” din 29 octombrie 1971 unele din ”aspectele” sesizate în controalele efectuate în aparatul de Securitate, lansate ca urmare a depistării de către nişte amărîţi de miliţieni de la ”economic”, din Caraş-Severin, că unul din capii securităţii locale din Caransebeş era ”mînă în mînă” cu un delapidator local, condamnat la moarte. Ceea ce era, înainte de toate, o palmă pe obrazul instituţiei, primită de la ”slugile” lor din Miliţie, pe care securiştii îi dispreţuiau.
Nota consemnează că ”au existat cazuri de ofiţeri şi subofiţeri care, folosindu-se de calitatea lor de lucrători ai aparatului de Securitate, au comis grave abuzuri, folosind diverse procedee prin care şi-au însuşit bunuri şi valori din patrimoniul unor întreprinderi şi organizaţii economice.
Aşa, de exemplu, fostul căpitan Lungu Traian, din cadrul I.S.J. Cluj, folosindu-se de calitatea de ofiţer şi de faptul că o perioadă de timp a răspuns de sectorul forestier din judeţ, a comis o serie întreagă de ilegalităţi, în scopul înavuţirii personale. Astfel, folosindu-se de calitatea ce o avea, a obţinut în mod repetat, de la unele ocoale silvice, bonuri pe numele unor cetăţeni, pentru a lua
material lemnos. Cu ocazia deplasărilor pentru ridicarea materialului lemnos, sustrăgea în mod ilegal cantităţi mult mai mari de lemne, pe care apoi le comercializa. A determinat pe secretarul Consiliului popular al comunei Poieni şi pe şeful contabil să comită fals în acte publice, obţinînd de la ei doua procuri în alb, pentru a le folosi la transportarea şi comercializarea materialului lemnos sustras.
Căpitanul de Securitate Lungu nu făcea treaba de unul singur: ”În sustragerea de material lemnos a intrat în legătură cu trei elemente recidiviste în acest domeniu. Lungu Traian a mers pînă acolo încît nu numai că i-a ajutat în procurarea şi transportarea materialului lemnos furat, ci le-a asigurat şi paza, pentru a nu fi prinşi de organele de stat, mergînd cu autoturismul personal în faţa maşinilor care transportau lemnele, pentru a-i avertiza în caz de nevoie”.
Nu doar că a fost ”antemergătorul” hoţilor, asigurîndu-le protecţia, dar i-a mai şi ajutat pe cei prinşi să scape: în cursul lunii noiembrie 1970, la cererea unui cetăţean (recidivist căruia i se confiscase un vagon de cherestea, deoarece nu avea forme), Lungu Traian, încălcînd regulile muncii de securitate, a mers îmbrăcat în uniformă la Biroul de miliţie T.F. şi la Inspectoratul silvic din Cluj, intervenind pentru restituirea materialului lemnos confiscat şi clasarea dosarului. Pentru acest serviciu, lui Lungu Traian i s-a oferit o sumă de bani.
Din astfel de operaţiuni, securistul s-a ales cu o mică avere. ”Prin actele abuzive comise, Lungu Traian a reuşit ca, într-o perioadă relativ scurtă, să acumuleze bunuri materiale estimate la valoarea de cca 350 000 lei. Din dosarul său personal reiese că a mai fost reclamat pentru astfel de abuzuri, săvîrşite în perioada cînd lucra la fostul raion de securitate Huedin. Cei care au fost însărcinaţi cu verificarea în acea perioadă, au privit cu uşurinţă cazul, raportînd că nu se confirmă cele semnalate. Ba mai mult, din rezoluţia pusă de fostul şef de raion pe referatul de cercetare, reieşea că ofiţerul este calomniat şi, în concluzie, se cerea să se identifice autorul pentru a fi tras la răspundere”. Fără îndoială că era vorba şi aici, de o ”şpagă” dată şi mai sus, dar despre asta nici nu s-a vorbit, nici nu s-a făcut vreo anchetă. Să ancheteze asemenea muşamalizări şi motivaţiile lor, ar fi însemnat să desfiinţeze, pur şi simplu, instituţia.
Plîngerile la adresa căpitanului de Securitate Lungu, devenit şeful sub acoperire al ”mafiei lemnului” din judeţul Cluj, au ajuns însă din cele în urmă la Comitetul Central al PCR, care a solicitat conducerii Securităţii o verificare a celor semnalate. După ”uzanţe”, conducerea a trimis materialul să fie verificat la conducerea Securităţii din Cluj, la şefii lui Lungu, care-l mai scoseseră basma curată şi înainte, poate nu pe gratis, dar asta nu s-a mai aflat. Iată ce spune nota citată: ”De asemenea, şi în verificarea ultimei sesizări cu privire la abuzurile comise de Lungu Traian, pe care am primit-o de la C.C. al P.C.R. în martie 1971, Inspectoratul de Securitate al Cluj a manifestat superficialitate şi o condamnabilă lipsă de combativitate, raportînd Consiliului Statului că problemele semnalate nu se confirmă. Sesizîndu-se de aceasta, conducerea C.S.S. a ordonat reverificarea semnalării şi numai astfel s-a stabilit activitatea ilicită a fostului căpitan Lungu Traian”. Rapid, ca urmare a acestei ”reverificări” făcută sub ochii vigilenţi ai celor de la Bucureşti, Traian Lungu a devenit ”fost căpitan” şi a încăput pe mîna Miliţiei.
Ca fost securist, probabil că nu i-a mers prea bine în închisoare – cel puţin o perioadă, arată Marius Oprea.
