CARICATURA STĂNOIU
Anul trecut, deşi sub aparenţa unui nevinovat joc-pilot, Adrian Năstase ştia de ce lansează ideea alegerilor anticipate. PSD ar fi câştigat fără probleme şi ar fi putut scăpa de balastul care-l frânează din interior. S-ar fi eliberat de tutela păguboasă a lui Iliescu. La scurt timp după alegeri ar fi putut să suporte chiar şi eşecul neaderării la UE. Preşedintele Ion Iliescu, o parte din PSD şi opoziţia s-au opus anticipatelor, fiecare din motivele sale. În loc să se cureţe, cei mulţi din partidul de guvernământ au ales să-şi ducă până la capăt afacerile. Va fi crucea partidului. Nu exista altă cale să i se provoace dispariţia. Orice tumoră importantă trebuie să crească gigantică, înainte de a fi extirpată chirurgical sau de a plesni fatal.
Este prea difcil să mai înghită cineva teza conspiraţiei generale. O elimini şi dacă observi ce ni se impută constant de către instituţiile internaţionale. Din textul amendamentului Nicholson-Oostlander, reprezentanţii PSD s-au referit şi au răspuns doar la reproşul încălcării moratoriului asupra adopţiilor internaţionale. Ori, esenţa este altundeva. Recomandarea de a suspenda negocierile de aderare a României la Uniunea Europeană este făcută “în scopul de a da întreaga prioritate ghidării acestei ţări spre stabilirea supremaţiei legii, care este cel mai important dintre criteriile politice de la Copenhaga … implementării părţilor de aquis deja adoptate de România, în special în domeniul justiţiei şi al afacerilor interne.”
Aproape simultan, la Timişoara, ambasadorul Michael Guest critica “incompleta atenţie acordată legii în România” şi ritmul lent de îmbunătăţire a eficienţei justiţiei. Într-un alt interviu, baroneasa Emma Nicholson declara că suspendarea negocierilor ar fi în interesul ţării, permiţând instaurarea legii în România. “Necesitatea ca Guvernul României să stabilească în mod clar un sistem judiciar imparţial şi independent, care să-şi asume sarcina aplicării legislaţiei prezente şi viitoare a României”, mai spunea domnia sa. Fostul Preşedinte Emil Constantinescu, considerând că “a tăcea înseamnă a deveni complice”, acuză şi el PSD, printre altele, de “folosirea justiţiei ca instrument politic”. Gunther Verheugen, Comisarul European pentru Extindere, avertizează Guvernul Năstase că nu a reuşit să să îndeplinească criteriile politice de aderare, referitoare la respectarea statului de drept, independenţa justiţiei şi respectarea drepturilor omului.
Exemplele ar putea continua. Este clar că problema României nu este lipsa legislaţiei ci neaplicarea acesteia. Sub presiune externă, PSD a trebuit să adopte acte normative în concordanţă cu exigenţele integrării europene. Ele au rămas însă literă moartă sau au fost aplicate după ureche. Vina o poartă guvernanţii, interesaţi să-şi menţină poziţiile privilegiate în raport cu celelalte forţe politice şi, în special, faţă de Justiţie.
Există însă şi o tergiversare “oficială” a reformei normative în justiţie. Rodica Stănoiu, Ministrul Justiţiei, a negociat cu trimişii europeni un “plan de priorităţi”, cu termene nejustificat de mult împinse spre toamnă. Încă un an a câştigat puterea prin acest şiretlic, numai pentru a continua să se folosească de justiţie şi pentru a-şi impune oamenii în majoritatea punctelor ei cheie. Practic, reforma va fi pasată guvernului care se va forma după alegerile parlamentare.
Problema României este şi aceea că are un guvern de şmecheri. Şeful lor crede că poate minţi la nesfârşit şi nimeni “nu se prinde”. La un recent talk-show, de pildă, Năstase a spus cu seninătate că problema corupţiei este ca şi rezolvată în România. Dovada invocată de angelicul premier ar fi fost tocmai tăcerea din ultimele două luni a Comisiei Europene, care nu ne-a mai criticat în decembrie şi ianuarie. Dar, iată, la revenirea din vacanţă – ignorată de Năstase prin omisiune – parlamentarii europeni sunt pe punctul să ne arate chiar cartonaşul roşu, nu doar un simplu avertsment.
De câteva zile, palmele primite de la UE sunt de-a dreptul năucitoare pentru executivul pesedist. Chiar dacă nu se va ajunge la suspendarea negocierilor de aderare, avertismentele nu vor rămâne fără urmări. Unul dintre capetele care vor cădea urât este cel de la Ministerul Justiţiei, după cel mai prost manageriat postdecembrist. Vom scăpa foarte curând de cea mai făţarnică persoană care a ocupat vreodată această demnitate în România modernă.Iar pe termen mediu, PSD o va urma.
