Ancheta DNA Cluj care îi viza pe șefii de la Salina Dej a fost clasată pe motiv că ”fapta nu există”, după ce Curtea de Apel Cluj a anulat dosare întregi de probe care constau în interceptări obținute de procurorii clujeni, în tandem cu SRI. În dosar, DNA Cluj arăta cum la Salina Ocna Dej sunt abonate o serie de societăți comerciale, care ar fi fost protejate, indirect, de fostul director al Salina Dej, Mihuț Georgel.
După ce Curtea de Apel Cluj a anulat dosare întregi de probe și interceptări realizate de procurorii DNA Cluj, în tandem cu ofițerii SRI, și care vizau o anchetă făcută la Salina Dej în urmă cu mai mulți ani, pus în fața unui dosar ”gol” procurorul de caz a închis dosarul pe motiv că ”fapta nu există”. Instanța clujeană a dispus definitiv eliminarea a nu mai puțin de 161 de file conținând interceptări efectuate de către DNA Cluj cu sprijinul SRI.
Avocații lui Mihuț Georgel au considerat că probele obținute de procurori sunt vizate de ”excepții vizând nelegalitatea unor probe, a unor acte de urmărire penală efectuate în prezenta cauză, respectiv a nerespectării legale sesizări a instanței” și au cerut restituirea cauzei la procuror în vedere refacerii actului de sesizare al instanței, datorită neregularității rechizitoriului, viciu de conținut care atrage imposibilitatea stabilirii obiectului judecății. Astfel s-a susținut că rechizitoriul este nelegal, deoarece nu are la bază un act de sesizare valabil întocmit și în măsură a declanșa urmărirea penală față de inculpatul Mihuț Georgel și ceilalți inculpați.
”O primă critică se referă la actul de sesizare al instanței, care nu conține toate elementele obligatorii pe care acest act trebuie să le cuprindă. Astfel rechizitoriul trebuie să conțină descrierea faptei reținute în sarcina inculpatului, precum și arătarea probelor pe care se întemeiază situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului: descrierea trebuie să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop în care a fost săvârșită fapta, dacă acestea au consecințe asupra încadrării faptei reținută sau la individualizarea răspunderii penale. Când urmărirea penală s-a desfășurat cu privire la mai multe infracțiuni sau la mai multe persoane, cum este și cazul în speță, expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reținute și forma de participare a tuturor inculpaților, cu rolul fiecăruia în săvârșirea faptelor. Actul de sesizare al instanței trebuie să cuprindă o expunere clară și detaliată a faptelor, în primul rând pentru a cunoaște limitele investirii instanței, descrierea care este esențială pentru asigurarea dreptului la apărare, fiind necesar ca inculpatul să cunoască toate detaliile ce stau la baza acuzării pentru a avea posibilitatea de a le combate în cursul cercetării judecătorești”, se arată în actul de sesizare al instanței.
Cum îngropi un dosar de corupție din ”lipsă de probe”
Pe de altă parte, procurorii DNA Cluj susțin ”cu privire la nelegala administrare a probelor rezultate din activitățile de supraveghere tehnică, s-a invocat că mandatele au fost declasificate numai parțial astfel că nu se poate verifica legalitatea acestora, nici raportat la compunerea completului de judecată, nici raportat la autoritatea care le-a pus în executare. Și această susținere a fost nefondată, neexistând nici o încălcare a dispozițiilor legale, astfel că nu sunt incidente prevederile art.281 alin.1 lit.a Cod procedură penală. Mandatele contestate nu au fost emise în temeiul Codului de procedură penală, ci au fost emise și aplicate în baza dispozițiilor Legii nr.535/2004.
S-a susținut că la dosarul cauzei nu se regăsesc actele procesuale în baza cărora au fost emise mandatele de siguranță națională și nici actele procedurale din care să rezulte modul în care au fost puse în executare, astfel că nu s-a putut verifica dacă încheierile prin care au fost autorizate aceste interceptări și înregistrări au fost date cu respectarea legii.
Susținerea că nici unul dintre inculpați nu este acuzat de săvârșirea vreunei infracțiuni împotriva securității naționale este nerelevantă și provine dintr-o confuzie realizată între categoriile distincte de infracțiuni împotriva securității naționale și amenințări la adresa securității naționale, în sensul art.3 din Legea 51/1991.
Cu privire la activitatea de culegere de informații de către Serviciul Român de Informații, respectiv solicitarea de excludere a tuturor probelor administrate prin mijlocul interceptărilor convorbirilor telefonic efectuate de SRI în perioada 2012-2013, trebuie precizat că, potrivit Deciziei CCR nr.91/2018 paragraful 34 și 35 au fost reținute următoarele considerente:”..în cadrul mijloacelor de probă, dispozițiile art.97 alin.2 lit.f Cod procedură penală prevăd că – proba se obține în procesul penal prin orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege”. Curtea a observat că art.139 alin.3 Cod procedură penală califică drept mijloc de probă înregistrările efectuate de părți, precum și orice alte înregistrări, dacă nu sunt interzise de lege. Așadar, concluzia care s-a impus este aceea că dispozițiile legii privind securitatea națională nu conferă calitatea de probă/mijloc de probă datelor și informațiilor rezultate din activități specifice culegerii de informații autorizate potrivit Legii nr.51/1991”, arată procurorii DNA Cluj.
Însă, magistrații au dispus excluderea ”din materialul probator toate procesele verbale de certificare a înregistrărilor din datele de 13.10.2014 și 21.10.2014 – existente la f.118-279 volumul 24 dosar urmărire penală – și, conform deciziei Curții Constituționale a României nr. 22/2018, s-a dispus îndepărtarea de la dosarul cauzei a acestor mijloace de probă și a suporților care conțin rezultatul măsurilor de supraveghere tehnică, precum și eliminarea redării conținutului acestor mijloace de probă din rechizitoriul întocmit în dosar 163/P/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –Direcția Națională Anticorupție –Serviciul Teritorial Cluj.”, arată judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Cluj.
Un mason în conducerea Salinei Dej
În paralel, împotriva șefilor de la Salina Dej a fost deschis un proces în care se cere atragerea răspunderii patrimoniale pentru suma de 300.000 de lei, însă justiția s-a pus de acord extrem de greu în legătura cu instanța care trebuie să judece dosarul. Procesul a fost deschis în primăvara anului trecut, dosarul a ajuns la Tribunalul București care a declinat soluționarea cazului către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță care a hotărât că, de fapt, dosarul trebuie judecat de Tribunalul Cluj!
În cadrul acestui proces, șefii de la care SNS încearcă să recupereze banii nu spun că nu sunt vinovați, ci se apără invocând că fapta ar fi prescrisă. În adresele înaintate în cadrul procesului ei ”invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii”.
Printre cei vizați de acest dosar se numără fostul director Georgel Mihuț, dar și un alt fost director al Salinei Dej, Francisc Torpenyi, care face parte din Loja Masonică Dej, RL Lucian Blaga nr 276 oraș Dej.
Care a fost mita din dosar
Potrivit procurorilor în perioada 07.07.2011 – 11.12.2013, Mihuț Georgel a luat o mită de la un om de afaceri, în nouă tranșe succesive, în valoare de 87.841,59 lei pentru a sprijini interesele unei firme private în relația cu Salina Ocna Dej. Acest „sprijin” consta în obținerea atribuirii, de la autoritatea contractantă Societatea Națională a Sării SALROM SA sau de la Salina Ocna Dej (structură din cadrul acestei societăți naționale), a unor contracte de lucrări și servicii, precum și derularea acestora în condiții favorabile intereselor societății private.
Și în privința acestui dosar există o serie de controverse. Dacă Tribunalul Cluj considera că probele în baza cărora fostul șef al Salinei Dej a fost trimis în judecată sunt concludente, Curtea de Apel Cluj a avut o opinie diametral opusă.
10 km pătraţi de sare la Salina Dej
Zăcământul de sare din Dej are o suprafaţă de circa 10 km pătraţi, fiind dispus sub forma unei lentile. Potenţialul de exploatare al acestui zăcământ este de cel puţin 100 de ani. Rezervele sunt dispuse pe şapte nivele, iar în prezent exploatarea se face abia în miezul “lentilei”. Dacă sarea extrasă din alte unităţi are un procent de NaCl de 2-3%, cea din Ocna Dej are o concentraţie de 98-99%. Deși salina ar putea produce 600.000 de tone de sare anual, capacitatea este folosită doar la jumătate şi are o rentabilitate de 20%.
