Care ar fi implicațiile tranziției la o lume cu monede exclusiv digitale. Sunt ele mai sigure decât banii cash? Conturile bancare ne stârpesc sau nu libertatea? Redăm integral editorialul lui Dan Alexe din Radio Europa Libera, care explică pe scurt implicațiile unei lumi lipsite de bani lichizi.

În „Istoria unui galbăn și a unei parale” Vasile Alecsandri prezintă în stil picaresc societatea românească de dinainte de ‘pașopt, folosindu-se de aventurile succesive alor doi bănuți… dar o asemenea povestea ar putea deveni de neînțeles într-un viitor nu foarte îndepărtat, dacă într-adevăr se va ajunge la eliminarea banilor fizici.

Da, se caută asta, iar lucrul ar trebui să ne îngrijoreze în cel mai înalt grad. Un recent articol al agenției Bloomberg (preluat și de Mediafax) ne explică cum Suedia ar putea fi prima țară „no cash” și cum unii tineri de acolo nici nu au habar cum arată banii reali, sau i-au văzut doar în filme „de epocă”.

Suedia are mai puțini bani în circulație decât orice altă țară din lume, doar circa 1% din produsul intern brut (PIB). Până și copiii primesc bani de buzunar prin intermediul telefoanelor mobile, cu care plătesc micile cumpărături.

Asta pentru că bancherii și guvernatorii băncilor centrale au un singur vis în acest moment: să ne facă să renunțăm definitiv la banii lichizi, la cash, și să folosim doar o imaterială monedă digitală inventată de ei.

80% din băncile centrale astăzi în lume studiază tot felul de proiecte de trecere la bani exclusiv virtuali și asta nu doar într-o țară care a mers atât de departe precum Suedia, dar până și în pragmatica Anglie.

Ei bine, în plină pandemie, plățile în bani sunători au scăzut cu peste 60% comparat cu anul trecut și e drept că guvernele ne-au tot speriat că bancnotele pot fi purtătoare de viruși, așa că am fost sistematic îndemnați să plătim totul electronic, sau chiar cu telefonul, acolo unde se poate. Altfel zis, s-a înfiripat treptat obsesia că banii sunt periculoși și nepractici.

Chiar și băncile comerciale, private, împing spre dispariția banilor sunători, la fel cum ne-au făcut odinioară să renunțăm la cecuri, pentru cine-și mai amintește de ele. Asta deoarece stocarea și manipularea banilor lichizi… costă bani pentru bănci.

Dar, atenție! Acest război de exterminare a bănuților și centimelor prezintă un mare pericol pentru cetățeni. Cash-ul este unul din ultimele spații de libertate ale umanității. În multe țări înstărite, precum în Marea Britanie, dar mai ales în China, spațiul public e înțesat de camere de filmat care păstrează fiecare gest al cetățenilor, iar multe țări, sub pretextul lupte împotriva fraudei fiscale (și acum sub acoperirea pandemiei) ar dori să facă să dispară banii fizici.

Ultima libertate tangibilă rămâne deocamdată moneda sunătoare din buzunar. Studenții din Hong Kong o știu foarte bine, ei care, atunci când merg la manifestații, sunt foarte grijulii să plătească anonim, cu bani de metal, tichetul de metrou, pentru a nu lăsa vreo urmă a călătoriei.

Evident, se pune problema: dacă se renunță definitiv la bancnote și monede, ce se va întâmpla în caz de prăbușire a rețelelor digitale?

Sau: dacă se va ajunge la dispariția banilor reali, nu trebuie să uităm că în caz de criză gravă statul va putea să se servească direct din toate conturile bancare, blocându-le, fără să ne ceară părerea, așa cum a făcut Ciprul în urmă cu câțiva ani, inclusiv cu conturile deținute de străini.

Da, cash-ul este de multă vreme în vizorul băncilor și al politicienilor, iar când aceștia se coalizează, ce urmăresc ei nu poate fi ceva bun.

Și iată cum se arată că înțelepciunea populară se înșeală iarăși. Căci nu e adevărat, în condițiile actuale, că banul este „ochiul dracului”. Dimpotrivă, e singurul ochi rămas nesmuls al libertății noastre chioare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here