Cazul Sorinei putea redeschide cazul adopțiilor ilegale mijlocite de soții Iohannis

Plecarea din țară a Sorinei, fetița din Baia de Aramă a redeschis un subiect dramatic: exportul de copii. Cazul Sorinei e doar o picătură văzută din conducta de copii români ”furați” pentru exportși este radiografia perfectă a felului în care statul român este capturat – sau s-a lăsat capturat – de către grupări puternice, cu legături subterane între ele, care au ca sursă primară străinătatea. În acest context, profesorul Ion Coja crede că ”există temei legal pentru a redeschide dosarul adopțiilor ilegale mijlocite de soții Johannis”, un caz în care autoritățile statului au închis ochii, protejându-l pe Klaus Iohannis în toate dosarele penale, începând de la traficul de copii și continuând cu furtul caselor din Sibiu.

Prin cazul “Sorina” ies la suprafață adevărata mafie a adopțiilor, subiect despre care toată lumea știe, dar mulți se fac că plouă. Închid ochii jurnaliști, magistrați, politicieni care consideră cazul Sorina o normalitate. Inclusiv președintele Iohannis nu are voie să vadă abuzurile din acest caz și s-a limitat la o a spune că este ”un caz complicat, cu multă tristețe. Mă aștept ca toate autoritățile implicate să-și facă datoria foarte bine și să se rezolve chestiunea”.

De-a lungul timpului s-au rulat ca pe bandă rulantă adopții a căror dosare s-au ”pierdut”. Amintim în acest context că în iulie 2018, Comisia Europeană a concediat-o pe Roelie Post, după ce au hărțuit-o ani de zile fiindcă a vorbit de mafia adopțiilor internaționale care activează în România și a scris chiar o carte cu tema aceasta. Astfel, ea a fost nevoită să plece din Bruxelles și să se ascundă efectiv. În aceste condiții de teroare, ea a dat, o lună mai târziu, un interviu din care o să cităm câteva părți: ”Există o legătură între industria adopțiilor, rețelele pedofililor, cererea de copii și comerțul cu organe”, ”Sarcina mea de serviciu era modernizarea protecției copilului în România și, ca parte a acestei sarcini, trebuia să împiedic adopția copiilor peste hotare”, ”În România m-am lovit de un lobby de adopție pe care nu aș ezita să-l numesc mafiot”.

”Numai pentru EXPORT: istoria secretă a «orfanilor» din România” („Romania for Export Only: The Untold Story of the Romanian «Orphans»”) este titlul cărții scrise de Roelie Post, fost funcționar UE pe probleme de adopții de copii în care expune traficul ORGANIZAT de copii din România.

Familia adoptivă a Sorinei, suspectată că are alte interese

Revenind la cazul Sorina, amintim că niște cetățeni americani – care au deja doi copii – se gândesc că vor să adopte un copil. Deși sunt cetățeni americani – deci porțile deschise în toată lumea – nu găsesc altul decât în persoana unei copile rome, de 8 ani, dintr-o comună mehedințeană.

Cele mai grave sunt suspiciunile legate de modul în care s-a făcut adopţia şi de interesul suspect al părinţilor adoptivi, o familie de români stabiliţi în New York, Statele Unite. Dincolo de posibila mituire a unor oficiali din sistemul judiciar implicaţi în acest dosar, cazul pare să fie unul foarte complex, în condiţiile în care se suspectează chiar şi un interes legat de un transplant de organe. Oricât de halucinantă pare această ipoteză, ea este întărită inclusiv de modul ciudat în care familia adoptivă îşi şterge toate urmele din mediul online. Tatăl Sorinei, Gabriel Săcărin şi-a închis imediat contul de pe o reţea profesională, după ce jurnaliştii au descoperit că acesta lucrează pentru Roche, un gigant farmaceutic care efectuează şi studii legate de transplantul de organe, el declarând că este de peste 10 ani inginer la aparatele de hematologie.

Astfel, unele surse susţin că motivul pentru care familia Săcărin a adoptat-o pe fetiţă este cu totul altul. Astfel, pe lângă testele obişnuite de sănătate, fetiţei i s-au făcut şi teste de compatibilitate. Mai mult, familia care a crescut-o pe fetiţă susţine că, în cadrul vizitelor făcute în perioada de adaptare, cei doi soți stabiliți în America au spus că „li se cuvine Sorina pentru că au plătit 30.000 de dolari că să ajungă la ea“. Până la urmă, copila a ajuns în locuința familiei adoptive, la New York.

Profesorul Ion Coja: „Cred că există temei legal pentru a redeschide dosarul adopțiilor ilegale mijlocite de soții Johannis”

Profesorul Ion Coja spune că se aștepta ca de la cazul Sorina să se redeschidă dosarul adopțiilor ilegale mijlocite de Klaus și Carmen Iohannis.

”Eu, văzând cât caz se face de înfierea acestei fetițe, am avut bănuiala că discuțiile de la TV vor ajunge în cele din urmă la Johannis, și că acesta este scopul urmărit: un atac la persoana președintelui, autor / mijlocitor a peste 20 de înfieri ilegale. Pentru campania electorală a lui Johannis acest subiect poate fi unul din punctele slabe, vulnerabile, ale Neamțului.

Și eu m-am așteptat mereu să văd că discuțiile între marii deontologi ai Tv ajung și la persoana lui Johannis, eventual și a altor nume ilustre din clasa politică, implicați în rușinosul trafic de copii! Dar nu! Ordinul primit de televiziuni a fost să ne amețească cu aceste discuții sterile și deseori prostești, chiar foarte prostești, dacă mă gândesc la intervențiile unuia Mircea Badea de la Antena 3, mi se pare! Dar nu mi-e rușine nici cu Cristoiu, ale cărui aserțiuni îngălate sunt cardinale pe toate posturile!… Îi invit pe acești comentatori TV să facă legătura între cazul Sorinei și cei douăzeci de copii a căror înfiere, mijlocită contra cost de soții Johannis, a fost de cele mai multe ori ilegală. La vremea respectivă procuratura, sesizată de presa din Sibiu, nu a dus până la capăt ancheta pe care a început-o. Cred că există temei legal pentru a redeschide dosarul adopțiilor ilegale mijlocite de soții Johannis. Subiect extrem de suculent pentru orice comentator politic onest, independent, cu bun simț, inclusiv simțul civic!”, menționează Ion Coja.

Implicarea soților Iohannis în traficul internațional de copii

Subiectul în care se vorbea despre implicarea soților Iohannis în traficul de copii a fost intens discutat în media, însă cu toate acestea, autoritățile statului au decis să închidă ochii asupra acestui caz. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dispus neînceperea urmăririi penale faţă Iohannis Klaus şi Iohannis Carmen în dosar nr. 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale. Despre implicarea soților Iohannis în traficul de copii a scris numeroase investigații jurnalistul Marius Albin Marinescu în publicația ”Justițiarul”.  

Într-o investigație scrisă în 2009, jurnalistul spune că a aflat despre această poveste abia în anul 2000 și de atunci a adunat, cu tenacitate, mărturiile legate de adopțiile celor trei frați Iliuț de către soții Lalande din Canada. Înainte ca presa să dezbată mai intens acest subiect, informațiile despre drama familiei care şi-au adoptat nepoții către canadieni cu ajutorul familiei Iohannis a fost dezvăluită în anul 1997 de către Dan Tăpălagă, jurnalist pentru o scurtă perioadă la fostul cotidian național ”Ziua”.

Vă prezentăm fragmente din știrea scrisă de Dan Tăpălagă în 1997 în ”Ziua”, intitulată ”Doi bătrâni din Rășinari-Sibiu se tem că nepoții lor au ajuns într-o bancă de organe”.

”Soții Arene Dianne și Alain Roger Lalande au înfiat, în 1990, patru copii din România, deși mai aveau două fete. Ei au promis familiei Iliuț că-și va vedea anual cei trei nepoți. De șapte ani, bătrânii nu au primit decât o fotografie în care apărea doar unul dintre copii. În primăvara acestui an, bunicii au aflat că presa canadiană a demascat o afacere cu copii vânduți, în care apărea și numele nepoților lor.

Familia Iliuț din comuna Rășinari, județul Sibiu, se teme că cei trei nepoți ai săi, înfiați în 1990 de soții Lalande din Canada au fost vânduți la graniță sau au fost folosiți pentru o bancă de organe. În 1990, tatăl copiilor și-a înjunghiat soția, după care s-a sinucis. Familia Iliuț, bunicii celor trei copii, nu a avut posibilități materiale să crească un băiat de trei ani și două fetițe de cinci, respectiv trei ani. Familia Lalande s-a folosit de situația delicată în care se aflau copiii și, cu ajutorul profesoareo Carmen Johannes, i-a convins pe bătrâni să accepte înfierea lor. Vasile Iliuț și surorile lui, Anca și Elena, au fost înfiați de familia de canadieni în condiții perfect legale în 14 august 1990, iar bunicii lor au primit asigurări că micuții vor reveni în România în fiecare an. Familia Iliuț a așteptat în van șapte ani să-și revadă nepoții. Ei sunt alarmați de veștile trimise de un preot canadian de origine română în primăvara anului 1997, care confirmau zvonul că aceștia au fost vânduți la graniță de familia Lalande. Familia Iliuț își vrea nepoții înapoi și cere ajutorul ambasadei Canada din București în elucidarea acestui caz.

Soții Lalande din Canada au înfiat, în 1990, patru copii din Sibiu, deși mai aveau două fete acasă

Vasile Iliuț din comuna Rășinari, tată a trei copii minori, și-a omorât soția în 1990 și apoi s-a spânzurat. Rămași fără părinți în urma acestei tragedii, Vasile Iliuț (5 ani) și surorile lui, Elena (3 ani) și Anca (8 ani) urmau să fie crescuți de bunicii din partea tatălui. Bătrânii Iliuț nu au avut însă bani să-și crească nepoții și intenționau să-i deaîn grija unei Case de copii. Maria Iliuț, bunica acestor copii, a afirmat că, în 11 iunie 1990, a fost vizitată neașteptat de profesoara Carmen Johannes de la Liceul ”Gheoghe Lazăr” din Sibiu, care i-a propus să dea copiii unei familii de canadieni. Bătrâna susține că profesoara a convins-o de seriozitatea soților Lalande, spunând că și ea are un copil de 5 ani, care a fost ținut o vreme de canadieni, prietenii ei de familie. Arene Dianne și Alain Roger Lalande, ajutați de profesoara de engleză, i-au convins în cele din urmă pe bunicii Iliuț, că nepoții lor vor crește în deplină siguranță în noua lor familie și că vor duce o viață mai ușoară în Canada. În 14 august 1990, soții Lalande au încheiat actul de înfiere la Tribunalul Sibiu, în condiții perfect legale. Ca să le înlăture bărtrânilor orice îndoială, soții Lalande, ajutați de profesoara Johannes, au încheiat pe o coală de hârtie un ”contract fără nici o valoare juridică, prin care se obligau să nu despartă copiii și să îi aducă în România în fiecare an”. Bunicii copiilor susțin că profesoara Johannes le-a cerut contractul și nu l-a mai înapoiat. În mod curios, pe actul de înfiere încheiat pentru copiii familiei Iliuț mai apare un nume: Ada Maria Scutelnicu, o fetiță de la Casa de Copii din Sibiu. Așadar, soții Lalande, care aveau deja două fiice, vin în România și înfiază patru copii. Canadienii explică acest lucru astfel: ei au toate condițiile să-i crească. Maria Iliuț ne-a declarat: ”Mi-am dat seama că sunt oameni zgârciți pentru că nu au adus bomboane copiilor nici măcar o dată”.

Într-o afacere cu copii vânduți apărea și numele copiilor familiei Iliuț

Deși au trecut ani de zile de la despărțirea de nepoți, familia Iliuț nu a primit nici o veste despre soarta celor trei copii. Bătrânii le-au trimis scrisori canadienilor, în care insistă să-și vadă nepoții, după cum li s-a promis, însă nu au primit nici un răspuns. La începutul anilor `90, zvonurile despre traficul de copii din Casele de Copii erau în toi. Maria Iliuț ne-a spus că în 1992 a căutat-o disperată pe Carmen Johannes la liceul unde aceasta preda, amintindu-și că profesoara de engleză afirmase odată că se află în bune relații cu soții Lalande. Bunicii Iliuț sperau să afle de la ea în ce situație se află cei trei copii. Bătrâna ne-a spus că profesoara nu a recunoscut legătura cu soții Lalande și i-a amenințat pe bunici, cerându-le să fie lăsată în pace. Bătrânii și-au dat seama că au fost mințiți de profesoară când au aflat că ea nu are nici un copil de cinci ani. Îngrijorarea familiei Iliuț a sporit. În primăvara acestui an, Sorin Dragoe, consilier în primăria din Rășinari, a fost anunțat telefonic de un preot canadian de orgine română, plecat cu ani în urmă din comună, că a citit în ziare despre o afacere cu copii vânduți și că în articol apărea și numele copiilor familiei Iliuț. Bătrânii afalseră, cu puțin timp în urmă, că doi dintre nepoții lor au fost vânduți la graniță. Această variantă li se pare bătrânilor posibilă, deoarece în singura poză primită din Canada, apare doar unul dintre copii.

Profesoara Carmen Johannes se contrazice

Profesoara Johannes a negat, vădit speriată, faptul că ar fi scris un al doilea contract sau că i-ar fi amenințat pe bătrâni. Ea a recunoscut că a mai ”intermediat” o înfiere, în sensul că a tradus discuțiile. Profesoara a afirmat că bătrânii au căutat-o ”de mii de ori” ca să o întrebe despre soarta copiilor. După câteva minute, ea ne-a declarat că familia Iliuț a căutat-o o singură dată la liceul unde predă. Carmen Johannes era vădit tulburată în timpul discuției și a afirmat de mai multe ori că totul s-a petrecut în condițiile legii. Familia Iliuț, îngrijorată de soarta nepoților, vrea să-i aducă pe copii în țară. Ei cer ajutorul Ambasadei Canada din București pentru elucidarea cazului. Adresa familiei Lalande, trecută pe actul de înfiere, este Tumbler Ridge 163 Kiaketinaw Cres – Canada”.

Despre acest subiect, puteți citi mai multe în articolul intitulat ”Implicarea soților Iohannis în traficul internațional de copii şi schimbarea la față a lui Dan Tăpălagă”.