Curtea Constituțională (CCR) a decis, recent, că sintagma „ori altor asemenea interese ale ţării“ din Legea nr. 51/1991 privind securitatea naţională a României este neconstituțională. Acest articol este unul dintre cele în baza cărora SRI solicita instanței aprobarea mandatelor de siguranță națională. „În motivarea soluției de admitere pronunțate, Curtea a constatat că sintagma «ori altor asemenea interese ale țării» încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) care consacră principiul legalității – în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, art. 26, referitor la viața privată, și art. 53, care reglementează condițiile restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți“, se arată în decizia CCR.
Alineatul din Legea siguranței naționale analizat de CCR (articolul 3, alineatul f din Legea 51/1991) prevede că sunt amenințări la adresa securităţii naţionale a României „subminarea, sabotajul sau orice alte acţiuni care au ca scop înlăturarea prin forţă a instituţiilor democratice ale statului ori care aduc atingere gravă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români sau pot aduce atingere capacităţii de apărare ori altor asemenea interese ale ţării, precum şi actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurilor necesare bunei desfăşurări a vieţii social-economice sau apărării naţionale“. Practic, în urma deciziei CCR, din acest articol va dispărea sintagma „ori altor asemenea interese ale țării“.
Impactul deciziei
Decizia CCR are implicații majore, vizând problema emiterii mandatelor de siguranță națională de către instanțele din România în baza art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991. Acest articol se referă la acțiuni ce reprezintă amenințări la adresa siguranței naționale, deși dosarele vizau fie infracțiuni economice, fie de corupție, fie orice alte infracțiuni pe care unii procurori și judecători au considerat că le pot încadra la „alte asemenea interese ale țării“ pentru a emite mandate de siguranță națională.
În cuprinsul excepției de neconstituționalitate s-a reclamat faptul că sintagma de la art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 – „ori altor asemenea interese ale țării“ – este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, nepermițând subiecților să înțeleagă care sunt acele interese ale statului ce pot fi lezate de anumite acțiuni și pentru care este posibil ca organele abilitate să realizeze măsuri cu un grad ridicat de intruziune in viața privată a persoanelor. „Sintagma «altor asemenea interese ale țării», pe care o criticăm pentru neconstituționalitate, permite ingerințe nejustificate în viața intimă, familială și privată și încălcarea dreptului la secretul corespondenței, întrucât în cuprinsul actului normativ nu este definit interesul statului, putând reprezenta în esență orice“, se afirmă în contestația admisă de CCR.
„Concret, prin hotărâri ale Consiliului Suprem de Apărare a Țării, hotărâri ce au caracter de acte administrative, sunt încadrate ca amenințări la adresa siguranței naționale diferite activități (cu caracter infracțional sau nu), printre care și anumite infracțiuni prevăzute de Codul Penal ori legi speciale, precum infracțiunile de corupție, evaziune fiscală etc., dându-se astfel posibilitatea ca, sub imperiul sintagmei «alte asemenea interese ale țării» să se efectueze activități ce reprezintă ingerințe în drepturile fundamentale“, se afirmă în contestație.
Hotărârea CSAT legată de corupție
Astfel de acțiuni au fost posibile pentru că, în 2005, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) a emis o hotărâre (nr. 17/2005) prin care infracțiunile de corupție au fost încadrate ca amenințări la adresa siguranței naționale. O astfel de hotărâre a CSAT a fost posibilă tocmai prin faptul că s-a apreciat că este posibil să se emită mandate de siguranță națională pentru acest tip de infracțiuni. Totul, pe motiv că pe baza sintagmei „alte asemenea interese ale țării“ pot fi încadrate la amenințări la adresa siguranței naționale diferite activități precum infracțiunile de corupție ori evaziune fiscală.
