Astăzi, CCR dezbate sesizările preşedintelui Klaus Iohannis, ale PNL-USR şi ale ÎCCJ cu privire la neconstituţionalitatea unor aspecte cuprinse în Legea privind declasificarea unor documente, respectiv declasificarea hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor cu SRI.
Pe 7 decembrie, preşedintele Klaus Iohannis a sesizat Curtea Constituţională în legătură cu Legea care prevede declasificarea hotărârii CSAT, care a stat la baza protocoalelor cu SRI, iniţiată de Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu.
De asemenea, pe 20 noiembrie, CCR a fost sesizată, cu două obiecţii de neconstituţionalitate, de către PNL-USR şi de către ÎCCJ, asupra Legii privind declasificarea unor documente, respectiv a hotărârii CSAT care a stat la baza protocoalelor SRI cu instituţii din sistemul judiciar.
„Potrivit art. 75 alin. (1) din Constituţie, se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative prevăzute de art. 118 alin. (2), iar potrivit acestui articol: „Structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică”, precizează Klaus Iohannis în textul sesizării, potrivit unul comunicat de presă al Administraţie Prezidenţiale remis MEDIAFAX.
De asemenea, şeful statului argumentează că dispoziţiile legii criticate care fac referire la exonerarea de răspundere penală, disciplinată, administrativă sau financiară a lucrătorilor din cadrul SRI încalcă dispoziţiile
„Potrivit art. 6 din legea criticată, introdus la Camera decizională, „Lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii, precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia conducerii instituţiilor din care fac parte, la solicitarea Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr. 17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens”. Potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 14/1992, personalul Serviciului Român de Informaţii se compune din cadre militare permanente şi salariaţi civili, care îndeplinesc atribuţii operative şi administrative. De asemenea, în conformitate cu alin. (3) din acelaşi text normativ, cadrele militare ale Serviciului Român de Informaţii au toate drepturile şi obligaţiile prevăzute, pentru militarii armatei române, de reglementările legale, statutele şi regulamentele militare”, potrivit sursei citate.
Astfel, „Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede la art. 33 că: „Pentru abateri de la disciplina militară, neîndeplinirea îndatoririlor, încălcarea normelor de conduită militară, a regulilor de convieţuire socială, ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor li se pot aplica următoarele sancţiuni disciplinare: avertisment; mustrare scrisă; retrogradare în funcţie; amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1-2 ani.” În acest sens, potrivit art. 8 alin. (1) lit. f) din acelaşi act normativ, păstrarea „cu stricteţe a secretului militar, de stat şi de serviciu, precum şi caracterul confidenţial al unor activităţi şi documente” reprezintă o îndatorire principală a cadrelor militare. Totodată, potrivit art. 89 alin. (2) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare: „Cadrele militare în activitate din Ministerul Apărării Naţionale se suspendă din funcţie pe perioada în care, fiind în stare de arest preventiv, sunt urmărite penal, trimise în judecată ori sunt judecate de către instanţele judecătoreşti. Pe perioada suspendării din funcţie, ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii nu beneficiază de niciun drept din partea Ministerului Apărării Naţionale”. Astfel, măsurile dispuse în cursul procesului penal reprezintă motive de suspendare a raportului de serviciu”.
În concluzie, spune şeful statului „faţă de cele de mai sus, dispoziţiile art. 6 din legea criticată, care introduc exonerări ale diferitelor forme de răspundere juridică, reprezintă o modificare a răspunderii cadrelor militare şi implicit a statutului acestora, cu consecinţe specifice pe planul raporturilor de serviciu (motivele pentru care acesta este suspendat, dar şi al motivelor pentru care cadrele militare pot fi trecute, din oficiu, în rezervă sau direct în retragere, potrivit art. 89 alin. (8) din Legea nr. 80/1995). (…) În lumina acestor considerente, răspunderea cadrelor militare este un aspect ce ţine de statutul acestora, în conformitate cu art. 118 alin. (2) din Constituţie. Astfel, potrivit competenţei constituţionale stabilite de art. 75 alin. (1), prin raportare la dispoziţiile art. 75 alin. (4) şi (5), art. 6 din legea criticată introdus la Camera decizională, Camera Deputaţilor, reprezintă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere, respectiv Senatului”.
Totodată şeful statului critică şi articolul 4 al legii privind declasificarea deciziei CSAT 17/2005, care prevede următoarele: „Persoanele care se consideră vătămate într-un drept ori într-un interes legitim de efectele produse de documentele prevăzute la art. 1 au posibilitatea, în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit”.
Iohannis susţine că această prevedere încalcă articolul 52 din Constituţie care prevede că: „ (1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.”
„În consecinţă, stabilind dreptul la repararea prejudiciului suferit ca urmare a efectelor produse de „documentele prevăzute la art. 1” din legea criticată, (direct, fără ca o instanţă de contencios administrativ să se pronunţe asupra legalităţii acestor acte) Legea privind declasificarea unor documente apare ca instituind o normă derogatorie de la ansamblul regulilor ce guvernează contenciosul administrativ, reguli instituite prin Legea nr. 554/2004, ceea ce ar fi impus adoptarea sa cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie”, conchide preşedintele României.
Iohannis mai argumentează, în textul sesizării, că amendamentele la Legea criticată au fost adoptate de către Senat fără să fie discutate soluţiile şi textele adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de prim for decizional.
„Legea privind declasificarea unor documente a fost adoptată cu nesocotirea prevederilor art. 61 şi ale art. 75 din Constituţie, fiind încălcată competenţa primei Camere sesizate, Senatul, care nu a dezbătut textul şi soluţiile adoptate de Camera Deputaţilor, cu referire la modificările adoptate după votul din plenul acesteia, amendamente nediscutate în prima Cameră sesizată. În forma adoptată, legea dedusă controlului de constituţionalitate nesocoteşte şi principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. (…) Astfel, amendamentele introduse în Senat se îndepărtează în mod substanţial de voinţa iniţiatorului şi reprezintă modificări majore ale conţinutului formei iniţiale a propunerii legislative. Mai mult, forma adoptată de Senat conţine un număr de 5 articole, în timp ce forma iniţiatorului conţine un număr de doar 4 articole supuse dezbaterii Parlamentului”, conform sursei citate.
De asemenea, preşedintele Iohannis susţine că „legiuitorul nu instituie o categorie de informaţii pentru care ar fi aplicabilă o altă procedură de declasificare, ca situaţie de excepţie de la regula generală, ci decide el însuşi declasificarea; mai mult, derogarea de la dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 182/2002 presupunea în mod obligatoriu instituirea unei proceduri prin care emitentul/emitenţii să individualizeze documentele care fac obiectul legii criticate şi să efectueze în concret operaţiunea administrativă de demarcare a acestora. Prin modul de reglementare lacunar, din care ar rezulta desecretizări ope legis ale documentelor prevăzute la art. 1 din legea criticată este periclitat întregul sistem naţional de protecţie a informaţiilor clasificate, fiind înlăturate standardele legale de protecţie a acestora”.
În plus, textul sesizării mai arată că hotărârea CSAT a cărei declasificare se prevede la art. 1 din legea criticată nu poartă marcajul vreunei clase sau nivel de secretizare – potrivit Legii nr. 182/2002 – şi, în consecinţă, nu pare a fi susceptibilă de declasificare.
„În al doilea rând, textul de lege criticat contravine principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, precum şi principiului legalităţii, prevăzute la art. 1 alin. (4) şi alin. (5) din Constituţie, întrucât se încalcă competenţele puterii executive referitoare la declasificarea informaţiilor clasificate, această operaţiune putând fi efectuată, după caz, prin hotărâre a Guvernului şi/sau de către persoanele sau autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor”, conchide sursa menţionată.
Proiectul de lege privind declasificarea unor documente, adoptat de Parlament, prevede posibilitatea persoanelor care se consideră vătămate de efectele produse de documentele încheiate în baza Hotărârii CSAT 17/2005 să se adreseze instanţelor competente pentru constatarea încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi repararea prejudiciului suferit.
De asemenea, actul normativ prevede că de la data intrării în vigoare a legii, toate aceste documente „sunt declasificate de drept, fără a mai fi necesară o altă procedură”, şi „încetează efectele juridice ale documentelor” amintite. În plus, toate informaţiile cuprinse în aceste documente dobândesc, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, caracter de informaţii de interes public.
Totodată, „lucrătorii din Serviciul Român de Informaţii precum şi cei din toate instituţiile emitente, care pun la dispoziţia Comisiei comune permanente a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii documente şi declaraţii care au ca temei Hotărârea nr.17/2005 a Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, nu răspund penal, disciplinar, administrativ sau financiar pentru acţiunile întreprinse în acest sens”.
