Ce fac institutele de cercetare din Cluj cu finanțările – date neactualizate din 2013 și buletine informative făcute la mișto

Institutele de cercetare din Cluj-Napoca primesc o groază de finanțări și e normal – merită să investești bani în știință și cultură, atâta vreme cât rezultatele cercetărilor sunt fructuoase. Ce se întâmplă, însă, când aruncăm de fapt o scurtă privire peste activitatea acestor institute și… vedem că cercetarea cam stă pe loc. Ce fac, atunci, institutele cu banii primiți? Și, mai ales, ce cred că pot atrage cu această atitudine nici măcar pasiv-agresivă – de unde să primești finanțări dacă n-ai nimic atrăgător, nu prezinți nimic nou în „catalog”? În acest sens, reporterii Gazeta de Cluj au realizat o analiză ce vizează activitatea institutelor de cercetare din Cluj.

Academia Română și greșelile gramaticale

Ca să începem în forță, ne-am gândit să aruncăm o scurtă privire peste activitățile celor de la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române. Echipa institutului este formată din istorici, cercetători științifici și academicieni, așadar, cercetare să tot fie, că avem cu cine. Oricine s-ar ocupa de partea de PR și reclamă a centrului de cercetare își face treaba – cei de la Barițiu par a fi mai activi prin postările de pe Facebook, decât prin noutățile și evenimentele de pe site-ul instituției. Încă de când deschidem buletinul informativ din august 2021, cercetătorii par să se „scuze”, direct și voalat, întrucât pandemia i-a încurcat tare: „Prima parte a anului 2021 a cunoscut nu numai la Cluj dar și în alte părți ale țării constrângeri mai puține ca urmare a pandemiei Coronavirus”. Sperăm că nu tot persoana care se ocupă de social media a scris acest text, dacă tot am lăudat-o că se implică intens în relația institutului cu publicul. Dar, oricum, dincolo de probleme cu topica, de exprimare, și de întrebarea clasică „ce a vrut autorul să spună?”, noi am înțeles că, teoretic, prima parte a anului 2021 s-ar fi arătat mai prosperă. Cu toate acestea, la secțiunea „Evenimente”, ultima postare e din septembrie 2021, anunțând începerea Zilelor Academice Clujene. Mai avem două lansări de cărți, în mai și martie, iar asta e tot. După aceea mergem în 2020. Dacă deschidem buetinul informativ al anului 2020, ne lovim de alte greșeli gramaticale, de data aceasta mult mai jenante – „În cea de a doua parte a anului 2020, Institutul de Istorie „George Barițiu” ca și alte instituții de cercetare au cunoscut constrângerile generate de pandemia de Coronavirus.”. Pe bune, cine le scrie buletinele astea? Să nu mai spunem că, pe site-ul instituției, la secțiunea „Noutăți”, cam bate vântul. Nimic concret, niciun proiect care să bată textele publicate în reviste, fiindcă e pandemie. Norocul lor că au reușit să fie simpatici și să păstreze atmosfera pe Facebook, altfel am fi uitat cu totul că există și activează.

ICHAT nu mai are evenimente din 2013

Deși am crezut că forța va fi cu adevărat la Academia Română, se pare că treaba chiar a mers bine pentru institutul de mai sus, având în vedere surpriza pe care am avut-o când am intrat pe site-ul Institutului de Cercetări Horticole Avansate al Transilvaniei. Să facem un mic joc de imaginație. Ești o persoană pasionată de cercetare, mai ales în domeniu. Poate chiar te gândești să finanțezi sau să faci o donație unui astfel de centru. Dai peste Institutul de Cercetări Horticole Avansate al Transilvaniei. Vezi pe site secțiunea „Promovare evenimente”, apeși. Pagina își dă reload și… ai o decepție. Fiindcă vezi că ultimul eveniment al institutului a avut loc în perioada 25-28 aprilie 2013, adică acum aproape 9 ani, ori cel puțin asta reiese din felul în care e administrat site-ul. Avem evenimente între 2010 și 2013, atât. Butonul către pagina de Facebook a institutului nu funcționează. 

ISPMN a uitat să-și treacă declarațiile de avere… sau buletinele informative

Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale pune destul de multe proiecte la bătaie, chiar dacă multe sunt din anii trecuți, cert e că are mai multă activitate decât ce am văzut până acum. Problema, în schimb, ține de transparența instituției. Pe site, există o rubrică specială dedicată buletinelor informative, unde vom găsi următor text: „Buletinele informative ale ISPMN se constituie sub forma unor materiale de informare a publicului larg cu privire la diversele activităţi, proiecte, cercetări, publicaţii ale Institutului nostru. Totodată însă, ele reprezintă şi un bun prilej de prezentare a unor evenimente, publicaţii, cercetări etc., care prin subiectele, obiectivele pe care le urmăresc și le dezbat dezvoltă tematicile de cercetare ale echipei noastre.”. O bilă albă pentru discursul lacrimogen și una neagră pentru felul în care arată, de fapt buletinele informative – diferența dintre buletinul din 2021 și cel din 2020 o constituie doar data la care a fost semnat/ întocmai, în rest e copy/paste pe bandă rulantă. Nimic concret, totul vag, ca și cum activitatea de cercetare a ISPMN s-ar limita la un universalism banal, fiind oricum un document întocmit în baza legii 544/2001, adică făcut ca să scape de jurnaliști. Formal și, în același timp, nefolositor, făcut doar ca să fie. 

Nici la capitolul declarații de avere nu au pus chiar toate detaliile, întrucât persoana care s-a ocupat de site pare să se fi încurcat. Deși, la prima vedere, declarațiile se termină la anul 2020, la deschiderea propriu-zisă a documentelor, apare constatarea că sunt de fapt aferente anului 2021. O tocăniță totală în ce privește organizarea. Totuși, chiar și cu cercetarea din România, pare că se fac bani frumoși din asta. Președintele institutului, Horváth István, are un venit anual din partea ISPMN în valoare de 108.266 lei, în timp ce un cercetător științific de gradul I primește anual din partea institutului suma de 74.802 lei.

Primii din lume! …acum 100 de ani

Institutul de Speologie „Emil Racoviță” se laudă cu faptul că a fost primul astfel de institut din întreaga lume. Acum, din păcate, pare să ajungă la coada clasamentului, întrucât activitatea sa lasă de dorit. Dincolo de proiectele obținute ca burse, în parteneriat cu alte mari institute ale lumii, centrul pare să stea pe loc. Deja ne-am obișnuit cu dezamăgirea cruntă de la capitolul Evenimente/Noutăți. Cele mai recente postări sunt două anunțuri, apoi sărim direct la niște premii acordate în 2020 membrilor institutului, iar, după aceea, urmează încă un hop… până în 2018. Poate că pentru ISER pandemia a venit și s-a desfășurat mai devreme.

România se află pe ultimul loc în Europa în ce privește finanțările în cercetare. Cu toate acestea, declarațiile de avere vorbesc de la sine și demonstrează că lucrurile nu arată atât de rău pentru cei care lucrează în domeniu. Pentru cercetare în sine… vorbesc exemplele de mai sus. În primul rând, de multe ori nici nu se știe ce se întâmplă cu finanțările, fiindcă activitate nu există, dar hai să dăm vina pe pandemie. Să spunem că până și acest lucru ar putea intra în parametrii noștri de înțelegere. Ce nu înțelegem, în schimb, e de ce institutele nu se îngrijesc de imaginea lor, de ce nu actualizează datele, de ce nu păstrează relația cu publicul, de ce nu se promovează ș.a.m.d., de ce nu luptă pentru finanțări, dacă situația actuală arată cum arată. Poate după pandemie.