Ce făcea Iohannis la Revoluția din 1989

În prima sa carte – „Pas cu pas”, publicată în 2014 – actualul președinte al României, Klaus Iohannis, povestește ce făcea în decembrie 1989, la Revoluție, potrivit Libertatea.

La Revoluția din decembrie 1989, Klaus Iohannis avea 30 de ani. După ce-a absolvit în anul 1983 studiile de fizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, Revoluția l-a prins pe Iohannis în funcția de profesor la Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu, orașul natal. 

„În 1989, am ieșit și eu în stradă, împreună cu toți ceilalți oameni care au urmat imediat semnalul dat la Timișoara. Sibiul a fost unul dintre orașele care au adus sacrificii foarte mari la Revoluție. A fost foarte multă violență pe străzi, foarte multă spaimă și foarte multă speranță. Am sperat să răsturnăm regimul, până când au început să șuiere gloanțele, și atunci a fost mai straniu. Au existat momente când ne-a fost teamă tuturor”, scria pe atunci candidatul PNL la președinție.

Mai mult de 67 de oameni au murit în timpul Revoluției, la Sibiu, în județul în care prim-secretar de partid era Nicușor Ceaușescu, al treilea copil al familiei Ceaușescu.

„Sunt un anticomunist convins”

O carte de 216 pagini, cu momente din viața acestuia, în care a dezvăluit mai multe episoade neștiute, chiar înainte de prima sa candidatură la funcția de președinte al României. În volum, Iohannis povestește episoade din anii în care țara era condusă de Nicolae Ceaușescu.

„Nu am fost un disident anticomunist. Doar i-am urât, nu i-am putut suferi. Atât. Am stat și la cozi, n-aveam încotro, eram obligat s-o fac, la fel ca toată lumea în acele zile. Mi se pare trist că astăzi unii români îl regretă pe dictatorul Nicolae Ceaușescu. Eu am fost un anticomunist în privat. Am fost împotriva comunismului ca individ, la nivel personal, la fel ca toată familia mea. Atunci nu aveai căi de a exprima aceste lucruri. Sunt un anticomunist convins și cred că Ceaușescu a fost unul dintre cei mai toxici români”, a mai scris Iohannis.

Klaus Iohannis: „Vă amintiți cum ne trezeam la 4 dimineața pentru două sticle de lapte? Sau că de multe ori nu aveam ce să punem pe masă? Se pare că am uitat, culmea!, tocmai aceste lucruri. A fost cea mai grea perioadă din istoria recentă a României.”

„Încă uităm de crimele în masă, uităm de viața gri”

Actualul șef al statului descrie atmosfera din acele zile de decembrie 1989: „Atmosfera generală mi s-a părut aspectul cel mai descurajant: oameni care nu prea mai aveau speranțe. Noi, tinerii, credeam că există șanse să se schimbe lucrurile cândva, însă oamenii mai în vârstă nu credeau că se mai poate lega ceva. Lipsa aceasta de speranță mi se părea dezolantă. Mulți spun că a fost bine pe vremea lui Ceaușescu pentru că toată lumea avea o casă și o locuință, deși toată lumea făcea bancuri la adresa lui”.

Iohannis are o problemă cu nostalgia unora față de fostul regim: „Încă uităm de crimele în masă, de faptul că nu puteam să ne spunem părerea cu voce tare, uităm de viața gri, uităm de martiri, de călcarea în picioare a simbolurilor naționale, de falsificarea istoriei. Reținem doar lucrurile bune, ca într-un filtru roz al memoriei. Uităm de discriminarea confesională, de faptul că nu puteai să călătorești dacă nu erai parte din sistem sau apropiat al sistemului”, scria Iohannis.

Klaus Iohannis: „Imediat după Revoluție au urmat ani de decepție. În general, partidele istorice s-au bucurat de o adeziune bună în Sibiu. Multă lume a votat partidele istorice, însă fără ca acest vot să producă neapărat o schimbare în bine în cazul Sibiului.”

„După primele alegeri libere am fost dezamăgit”

După căderea regimului Ceaușescu, Iohannis a decis să intre în politică. A făcut-o în 1990, când s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România, al cărui președinte a devenit 12 ani mai târziu.

Apoi, „au urmat primele promisiuni de libertate și normalitate, de așezare într-o nouă matcă. După primele alegeri libere am fost dezamăgit de capacitatea celor aleși de a transforma lucrurile așa cum ni le imaginam noi atunci. Și faptul că imediat, atunci la început, s-a instaurat un regim neocomunist a reprezentat pentru mine o dezamăgire uriașă”, mai scrie actualul șef al statului în volumul său.

Klaus Iohannis: „Chiar dacă la Primăria Sibiului nu am avut neocomuniști, ci mai degrabă oameni de centru-dreapta, n-am avut parte de realizările așteptate. Orașul a avut probleme mari, șomaj foarte ridicat. S-au închis majoritatea marilor fabrici, infrastructura ajunsese o mare paragină.”

A vrut să plece de două ori din România

Cum 1990 a adus și libertatea pe care și-o doreau marea majoritate a românilor, foarte mulți colegi și prieteni de-ai lui Iohannis au plecat din țară în acele vremuri. Inclusiv cei din familia acestuia au decis să plece definitiv din România.

„Sora mea a plecat imediat după Revoluție. Părinții mei au plecat prin ’92-’93, pe atunci deja nu mai locuiam împreună, eu eram căsătorit din 1988, iar ei erau deja pensionari. Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puțin de două ori. În liceu, atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluție, când majoritatea sașilor au și plecat, nu doar că și-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia a fost, de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinții și sora mea plecaseră”, a mai scris Iohannis, atunci când a vorbit de Revoluția din 1989.

sursă – Libertatea