Preşedintele Klaus Iohannis a decretat stare de urgenţă începând de luni. Prin instituirea stării de urgenţă se vor putea aloca mai uşor bani în domeniul sănătăţii, mai spune şeful statului.
„Această stare de urgenţă va face posibilă alocarea de noi resurse importante pentru gestionarea crizei. În acest fel, Guvernul va avea posibilitatea să aloce mai mulţi bani domeniului sănătăţii, mai mulţi bani pentru medicamente, mai mulţi bani pentru aparatura medicală absolut necesară. În acelaşi fel, această situaţie va permite să se realizeze achiziţii într-un timp foarte scurt, cu proceduri simplificate, punând astfel la dispoziţia Guvernului toate instrumentele necesare pentru a gestiona în modul cel mai eficient criza generată de coronavirus”, a subliniat Iohannis.
„Autorităţile îşi fac treabă, guvernul şi-a făcut treabă şi până acum foarte bine. Dar singuri nu vom reuşi să facem decât o parte din treabă care trebuie făcută. Avem nevoie de voi, dragi români, avem nevoie de voi că să respectaţi îndrumările, indicaţiile autorităţilor, regulile de igiena care sunt transmise pe canalele publice şi da, avem nevoie să evitaţi contactele care nu sunt absolut necesare. Da, avem nevoie să va informaţi corect, din surse publice, direct de la autorităţi. Pentru a veni în sprijinul părinţilor, care au copii de vârstă şcolară, am promulgat astăzi legea care le permite părinţilor, în condiţii speciale, să stea acasă. Împreună şi numai împreună vom reuşi să trecem cu bine şi peste această criză”,a mai spus Iohannis.
CE PRESUPUNE STAREA DE URGENŢĂ ŞI CUM TE POATE AFECTA
Starea de urgenţă este reglementată de articolul 93 al Constituţiei României, dar şi de Ordonanţa de urgenţă numărul 1 din 1999. Ordonanţa spune că starea de urgenţă se poate impune pe o perioadă de cel mult 30 de zile şi prevede măsuri excepţionale economice sau de ordine publică.
Iată ce spune articolul menţionat din Legea fundamentală: „(1) Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. (2) Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora.”
Dacă Parlamentul încuviinţează această stare de urgenţă, cadrul legal după care vor funcţiona lucrurile este dat de OUG 1/1999.
Acest ultim act normativ stabileşte foarte clar faptul că „Starea de asediu şi starea de urgenţă sunt măsuri excepţionale care se instituie în cazuri determinate de apariţia unor pericole grave la adresa apărării ţării şi siguranţei naţionale sau a democraţiei constituţionale ori pentru prevenirea, limitarea şi înlăturarea urmărilor unor dezastre”.
Articolul 3 al OUG spune că vor fi impuse măsuri cu caracter politic, economic, social şi de ordine publică, instituit în întreaga ţară sau în anumite zone ori în unele unităţi administrativ-teritoriale, în următoarele situaţii:
a) existenţa unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale sau democraţiei constituţionale, ceea ce face necesare apărarea instituţiilor statului de drept şi menţinerea sau restabilirea stării de legalitate;
b) iminenţa producerii ori producerea unor dezastre, ceea ce face necesare prevenirea, limitarea şi înlăturarea efectelor acestora.
„Pe durata stării de asediu şi a stării de urgenţă, proporţional cu gravitatea situaţiei ce a determinat instituirea acestora şi numai dacă este necesar, poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale înscrise în Constituţie, cu acordul ministrului justiţiei”, spune OUG menţionată anterior.
Ordonanţa spune că starea de urgenţă se poate impune pe o perioadă de cel mult 30 de zile.
„În raport cu evoluţia situaţiilor de pericol se poate trece de la starea de urgenţă la starea de asediu şi de la starea de asediu la mobilizare sau la starea de război, cu respectarea prevederilor constituţionale şi ale prezentei ordonanţe de urgenţă”, conform actului normativ.
Decretul de instituire a stării de urgenţă trebuie să prevadă următoarele:
a) motivele care au impus instituirea stării;
b) zona în care se instituie;
c) perioada pentru care se instituie;
d) drepturile şi libertăţile fundamentale al căror exerciţiu se restrânge, în limitele prevederilor constituţionale şi ale art. 4 din prezenta ordonanţă de urgenţă;
e) autorităţile militare şi civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului şi competenţele acestora;
f) alte prevederi, dacă se consideră necesare.
Responsabilul de gestionarea măsurilor, în cazul instituirii stării de urgenţă, revine, în principal, Ministerului de Interne.