Autoritățile locale din Cizer și specialiștii fac demersuri pentru salvarea unei case tradiționale de lemn din localitate, monument istoric, catalogată de specialiștii în etnografie ca fiind cea mai veche și mai importantă din Sălaj, printr-un proiect din fonduri europene sau prin relocarea ei la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj, în cazul în care proiectul depus pentru finanțare prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) nu va fi selectat.
Cunoscută drept „Casa Lupuț din Cizer” și datând din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, casa acoperită inițial cu paie este actualmente la un pas de colaps, așa cum semnala și AGERPRES într-un reportaj realizat în mai 2015, principala grindă de susținere prăbușindu-se la finele anului trecut, tâmplăria de lemn fiind putrezită, iar acoperișul lipsind în mare parte. Imobilul a avut de-a lungul vremii inclusiv destinația de biserică, numele lui fiind legat și de un alt monument reprezentativ din localitate, biserica de lemn a lui Horea, mutată între timp la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca.
Construită inițial lângă o vale și inundată aproape în fiecare primăvară, casa a fost mutată, pentru a fi salvată, în spatele școlii noi, în 1987. Casa are o valoare arhitecturală deosebită, datorită vechimii, amplorii construcției, motivelor decorative din portalul ușii interioare, din cadrele ferestrelor și din stâlpii târnațului. Valoarea ei derivă și din faptul că este una din ultimele case cu paie, fiind reprezentativă pentru toată regiunea de sub Meseș, potrivit lui Augustin Goia, cercetător expert la Muzeul Etnografic al Transilvaniei și unul dintre cei buni cunoscători ai patrimoniului cultural tradițional din Sălaj.
„Practic, casa aceea este cea mai importantă casă veche din județul Sălaj în momentul de față. Mai existau două case, la Călacea și la Bezdez, de sfârșit de secol XVIII, iar aceasta este de dinainte de 1750. În plus, și ca mărime și ca elemente ornamentale, este unică. Și ca tehnică de construcție, din bârne de stejar rotunde, trimite spre prima jumătate a secolului XVIII. Plus tradiția locală care spune că în casa aceea au stat meșterii cât timp s-a făcut biserica lui Horea, tot din Cizer, care e din 1773, datată, cu inscripție. A servit și ca biserică, fiind casă cu un spațiu foarte mare. Tradiția locală așa spune”, preciza în 2015, pentru AGERPRES, Augustin Goia.
Potrivit Corinei Bejinariu, managerul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău, actualmente există două soluții pentru salvarea casei: un proiect european ce ar putea fi accesat de administrația locală sau mutarea ei la Muzeul Etnografic din Cluj, alături de biserica din sat.
„În 2009 casa a plecat din administrarea noastră, prin hotărâre de Consiliu Județean, în patrimoniul Consiliului Local Cizer, pentru că se lucra la un proiect pe Programul Național de Dezvoltare Rurală, care avea și componentă pe cultură. Proiectul prevedea refacerea casei, de fapt a unei gospodării rurale. S-a scris acest proiect pe componenta asta, însă el, nu știu din ce motive, nu a mai fost depus în cadrul proiectului general, ce includea și infrastructură și un after-school. Actualul primar, venit în 2012, a luat proiectul de atunci și l-a depus din nou, pe PNDR 2014-2020 Submăsura 7.6. Evaluarea proiectelor nu a fost făcută încă. Dacă nu le acceptă finanțarea, primarul mi-a promis că este de acord să transfere
casa la Cluj și mi-a dat asigurarea că și Consiliul Local dorește să o transfere, pentru că pentru ei este „o piatră de moară”, o mare problemă. Și dacă o restaurează, acoperișurile cu paie sunt cu dichis, greu de întreținut dacă nu sunt monitorizate de către specialiști și dacă nu ai resurse financiare”,a declarat Corina Bejinariu.
