Cea mai recentă statistică CEDO privind plângerile înregistrate împotriva statului român confirmă, încă o dată dacă mai era nevoie, că în România se produc, în continuare, abuzuri împotriva cetățenilor, iar dreptul la viață privată sau la libertatea de exprimare nu este câtuși de puțin garantat. Statistica CEDO se va îmbogăți în curând cu cauza ziaristului Narcis Daju vs. România, în care probe sunt înregistrări ale unor convorbiri telefonice inexistente.
Narcis Daju, jurnalist de investigații, director al ziarului GorjNews, a depus o plângere la CSM pe motiv că nu se făcuse niciun demers în vederea clarificării circumstanțelor în care au fost interceptate convorbirile telefonice ale mai multor ziariști din Gorj. Narcis Daju aducea probe prin care arăta că interceptarea a fost ilegală și a avut ca scop eliminarea sa și a unor colegi ai săi, deoarece tulburau apele în care se scăldau grupurile de interese locale. Motivul pentru care procurorul Emil Moța a cerut interceptarea a fost unul fictiv, și anume a pretins că jurnalistul a avut acces la dosarul unui interlop, căruia îi comunica măsurile dispuse în dosar, aceasta în condițiile în care nimeni în afara procurorului care instrumentează dosarul de investigații nu are acces la el. Deși nu exista nicio probă în susținerea acestei acuzații, judecătorul Florin Encescu, președintele Tribunalului Gorj, a autorizat interceptarea convorbirilor telefonice de pe mobilul lui Daju și, pentru ca povestea să fie demnă de balamuc, magistraţilor craioveni li s-a părut absolut firesc să fie interceptat un telefon folosit la acea vreme de Gorj TV pentru SMS-urile trimise de telespectatori la diferite emisiuni. La expirarea termenului de 30 de zile, procurorul Emil Moța a susținut că din analiza convorbirilor telefonice reiese că Daju ar fi vorbit cu comisarii de poliție Ion Vinescu și Ion Mirulescu, pe care ziaristul susține că nu îi cunoaște și nu i-a văzut în viața sa, despre interlopul din dosarul cu pricina
Zilele acestea procurorii Ponea Elisabeta și Lăloianu Constatin de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au soluţionat cu neînceperea urmăririi penale plângerea jurnalistului Narcis Daju împotriva urmăririi abuzive și a falsificării probelor în dosarul său de către procurorul Emil Moța și judecătorul Florin Encescu. În momentul de față, Daju declară că se pregătește să se adreseze instanțelor Europene pentru dreptate. El îi acuză pe magistrații implicați de abuz în serviciu și de inventarea unor convorbiri telefonice.
Valentino Acatrinei a câștigat la CEDO pentru interceptări ilegale
Cazul nu este singular pentru instanțele din România. Recent, statul român a fost condamnat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Valentino Acatrinei vs. România, fiind obligat de judecătorii de la Strasbourg la plata sumei de 4.500 de euro, reprezentând daune morale pentru reclamant, judecător la Curtea de Apel București. Acatrinei a intentat, în anul 2004, proces împotriva statului român, acuzând că a fost interceptat ilegal, că au fost încălcate mai multe articole din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, printre care dreptul la respectarea vieții private și de familie. În Hotărârea CEDO în cauza Valentino Acatrinei vs. România, judecătorii de la Strasbourg arata că se cunoaște faptul că în România sunt întreprinse interceptări ale convorbirilor telefonice în temeiul protejării securității naționale, cazul judecătorului de la Curtea de Apel București nefiind primul de acest tip reclamat la CEDO. Potrivit documentului, fostul judecător Valentino Acatrinei a acuzat încălcarea art. 8 din Convenție, susținând că interceptările telefonice realizate de SRI în anul 2000, în baza cărora a fost condamnat la 5 ani de închisoare pentru trafic de influență, complicitate la dare de mită și facilitarea săvârșirii de infracțiuni sunt ilegale. Fostul magistrat a reclamat faptul că informațiile scoase la iveală de interceptările telefonice i-au afectat viața privată și că, în ciuda faptului că acestea nu erau autentice și originale, au fost folosite în procesul penal care i-a fost intentat, ceea ce echivalează cu încălcarea dreptului său la respectarea vieții private. ”În data de 3 iunie 2002, cei doi experți au întocmit raportul la solicitarea ICCJ. Concluziile lor au fost că înregistrările audio nu erau nici autentice, nici originale și s-au exprimat împotriva admiterii ca probă în instanță”, se arată în hotărârea CEDO. Cu toate acestea, ”pe 6 noiembrie 2002 ICCJ a pronunțat hotărârea condamnării judecătorului și pedepsirea sa cu 5 ani închisoare pe baza acestor probe”, reiese din comunicatul CEDO. În consecință, ”Curtea apreciază că, în cauza în speță, Art. 8 al Convenției a fost încălcat întrucât procedura privind interceptările telefonice efectuate în temeiul protejării securității naționale este lipsită de garanții” și a constat încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie.
Și CEDO se poate înșela
Comentând faptul că CEDO a respins acuzația judecătorului Valentino Acatrinei privind încălcarea dreptului la un proces echitabil, motivând că modul în care s-au obținut probele a fost echitabil, o sursă judiciară afirmă că CEDO nu a judecat corect. ”Acesta deoarece CCR a stabilit că nu pot fi obținute probe în afara procesului penal, deci înregistrările obținute înainte de procesul judecătorului Acatrinei nu pot fi considerate probe valabile. În al doilea rând, odată ce experții au decis că probele au fost falsificate, cum se mai poate pune în discuție conținutul acestora? Raportul de expertiză criminalistică nr.175/03.06.2002 dispus în cauză și efectuat de experţii ing. Vasile Turcitu şi ing. Cătălin Grigoraş la INEC arată că înregistrările nu erau autentice şi conţineau mai multe intervenţii (ştersături, copieri, editări, montaj audio). Instanţa nu a ţinut cont de concluziile raportului, deși erau singurele probe. ICCJ a executat fără să analizeze legalitatea probelor”, arată sursa citată anterior.
Radu Lupu
