Cercetătorul Relu Cocoş, de la Universitatea „Carol Davila”, coautor al studiului privind analiza ADN-ului mitocondrial al românilor din cele patru provincii istorice, susţine că lucrarea nu relevă ideea că transilvănenii ar fi diferiţi de românii din celelalte provincii istorice. ADN-ul studiat nu determină modificări anatomice sau comportamentale, decât în cazul anumitor patologii asociate cu mutaţiile în acest tip de ADN, explică acesta.
„Aflată la o răscruce de drumuri importantă între Asia şi Europa, România a cunoscut episoade de migraţie şi invazie continuă. Rutele precise ar fi putut să fie modelate de topologia teritoriului şi au avut diverse efecte asupra structurii genetice a ADN-ului mitocondrial, în provinciile istorice româneşti“, se arată într-un studiu publicat, pe 7 martie, de mai mulţi cercetători români în revista BMC Genetics.
Cercetărorii au studiat ADN-ul mitocondrial a 714 români din toate provinciile istorice – Ţara Românească, Dobrogea, Moldova şi Transilvania. Cercetătorii au găsit „similitudini genetice ale populaţiilor din Muntenia, Moldova şi Dobrogea cu ale populaţiilor din Balcani, în timp ce populaţia Transilvaniei a fost strâns legată de populaţiile din Europa Centrală”.
Cercetătorii susţin că aceste descoperiri „ar putea fi explicate prin topologia teritoriului românesc, unde Arcul Carpatic a jucat un rol important în modelele de migrare. Semnale de linii materne din Asia au fost observate în toate provinciile istorice româneşti, indicând fluxul de gene de-a lungul rutelor de migraţie prin Asia de Est şi Europa”.
Transilvănenii şi austriecii
Mai mult, în baza unei comparaţii statistice a 41 de populaţii vecine, autorii cercetării au concluzionat că, din punctul de vedere al ADN-ului mitocondrial, „Transilvania este mai apropiată de populaţiile din Europa Centrală, decât de populaţia din celelalte provincii româneşti, care este mai apropiată de populaţiile din Balcani“.
Cercetătorii au realizat un grafic în care este prezentată distanţa genetică din punct de vedere al ADN-ului mitocondrial între populaţia provinciilor româneşti şi 19 populaţii vecine. Schema arată că transilvănenii sunt mai apropiaţi de austrieci, germani şi cehi, dar şi de greci, în timp ce românii din celelalte provincii sunt mai apropiaţi de ucraineni, polonezi şi ruşi, dar şi de maghiari.
Combinaţiile de haplogrupuri prezente la românii din cele 4 provincii istorice.Cu albastru este reprezentat haplogrupul H, cel mai răspândit haplogrup al populaţiilor europene. FOTO: autorii studiului
Explicaţiile cercetătorilor
Relu Cocoş, cercetător doctor în cadrul catedrei de Genetică de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti şi unul dintre realizatorii studiului, a explicat pentru „Adevărul“ că ideea lucrării a pornit de la analiza unor articole ştiinţifice, unele dintre ele publicate în reviste de prestigiu, în care se arăta că la populaţia României există o mare frecvenţă de haplogrupuri (n.r. – grup de populaţie genetică care are un strămoş comun pe linie patriarhală sau matriarhală) de origine asiatică.
„Având în vedere că pentru realizarea acestor studii s-a folosit un număr mic de persoane, am încercat să vedem care este rezultatul atunci când folosim un eşantion reprezentativ“, a explicat cercetătorul. Studiul a relevat „o distribuţie omogenă a majorităţii haplogrupurilor între provinciile româneşti şi o asociere clară cu populaţiile europene“.
Astfel, cel mai frecvent haplogroup în Europa, căruia i-a fost atribuit litera H, este de găsit la români cu aceeaşi frecvenţa observată în cazul majorităţii populaţiilor europene.
În ceea ce priveşte similitudinile genetice ale populaţiilor din Transilvania cu Europa Centrală, respectiv ale românilor din celelalte provincii cu populaţiile din Balcani, Cocoş arată: „Este foarte important de reţinut că am studiat ADN-ul mitocondrial, care se transmite pe linie maternă şi nu afectează morfologia corpului uman şi nici inteligenţa sau comportamentul, decât în cazul anumitor patologii asociate cu mutaţiile în ADN-ul mitocondrial.. Studiul arată, în principal, cum a avut loc migraţia populaţiei în zonă“. El a mai arătat că ADN-ul mitocondrial al românilor s-a schimbat puţin din Neolitic încoace. Din punctul de vedere al trăsăturilor fizice şi psihice, mai relevant ar fi ADN-ul nuclear, care are circa 32.000 de gene, precizează cercetătorul. ADN-ul mitocondrial are 37 de gene.
Care sunt diferenţele reale
Legat de distanţa genetică a transilvănenilor faţă de anumite popoare, cum ar fi austriecii, germanii, cehii şi chiar grecii, Cocoş a susţinut: „E greşit să facem o astfel de interpretare. Interpetarea trebuie făcută raportat la grupurile de populaţie pe care le-am analizat şi aici mă refer la clusterul pouplaţiilor din Europa Centrală, respectiv la cele din Balcani”. În ceea ce priveşte apariţia pe grafic a transilvănenilor mai aproape de austrieci şi germani şi chiar de greci, decât de moldoveni şi munteni, cercetătorul a susţinut: „Într-adevăr pe grafic aşa apare, dar analiza nu este atât de fină încât să putem trage concluzia că ar exista afinităţi mai mari sau mai mici la nivel de popoare, putem afirma acest lucru doar la nivel de grupuri mari de populaţii”
„Studiul se referă la ADN-ul mitocondrial care s-a modificat puţin din Neolitic încoace, deci concluziile acestuia nu arată că transilvănenii ar fi diferiţi anatomic sau comportamental de românii din celelalte provincii”
Relu Cocoş, autor al studiului
Cercetătorul a subliniat astfel că dispunerea transilvănenilor pe grafic, mai aproape de austrieci, germani sau greci, respectiv a moldovenilor şi muntenilor mai aproape de ruşi, ucraineni sau chiar maghiari, nu este o concluzie a studiului. „S-a făcut un calcul statistic, care însă nu este îndeajuns de precis ca să ne ducă la o astfel de concluzie. Studiul se rezumă doar la a spune că din punct de vedere al ADN-ului mitocondrial transilvănenii au afinităţi genetice cu grupul de populaţii din Europa Centrală, în timp ce românii din celelalte provincii au afinităţi genetice cu grupurile de populaţii din Balcani. „Deoarece ne referim la ADN-ul mitocondrial, care s-a schimbat puţin din neolitic încoace, aceste concluzii nu înseamnă că transilvănenii ar fi diferiţi din punct de vedere anatomic sau comportamental faţă de românii din celelalte provincii”, a concluzionat Cocoş.
Cercetare interdisciplinară de amploare
Studiul a fost semnat de Relu Cocoş (cercetător doctor în cadrul catedrei de Genetică de la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“ din Bucureşti), Sorina Schipor (Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I. Parhon“), Montserrat Hervella (Departamentul de Genetică, Antropologie Fizică şi Fiziologie animală, Universitatea din Ţara Bascilor), Petru Cianga (Departamentul de Imunologie, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi), Roxana Popescu (Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara), Claudia Bănescu (Departamentul de Genetică Medical, Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu Mureş), Mihai Constantinescu (Institutul de Antropologie „I. Francisc Rainer“, Academia Română), Alina Martinescu (Departamentul de Genetică Medicală, Universitatea Ovidius, Facultatea de Medicină din Constanţa) şi Florina Raicu (asistent universitar doctor în cadrul Catedrei de Genetică Medicală Universităţii „Carol Davila“ de Medicină şi Farmacie). Lucrarea a fost finanţată cu două granturi acordate de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică din România şi de Ministerul spaniol al Ştiinţei şi Inovării.
Sursa integrală: adevarul.ro
