Scenă delirantă, în noaptea de luni spre marţi, într-o locuinţă de pe B-dul 21 Decembrie nr. 60, din centrul Clujului: Balint Ţânţar, unchiul unei femei ce năştea, vizavi, la Clinica de Ginecologie ”Stanca”, era tocat în bătaie de soţul acesteia, după ce bărbatul îl găzduise pentru o noapte. Cei doi au băut împreună toată seara, iar la un moment dat, după ce Ţânâţar şi-a dăscălit pe un ton mai ridicat unul din cei doi copii, viitorul tătic şi-a intrat în „atribuţii” şi i-a administrat gazdei o bătaie soră cu moartea, considerând astfel că apără „drepturile” copilului.
La cei 57 de ani ai săi, Balint Ţânţar are o pensie sigură de boală şi un cancer la vezica urinară. Până să se îmbolnăvească în urmă cu doi ani, Ţânţar a muncit pe post de gardian public şi agent de pază la câteva firme clujene, achitându-se întotdeauna – spune el luând poziţie drepţi – de toate sarcinile de serviciu care i-au fost încredinţate. Mărturiseşte însă, cu sinceritate, că luni a făcut greşeala să-l găzduiască pe soţul nepoatei sale din Berind, Florin, un recidivist periculos. Ba mai mult, a fost convins de acesta să-şi lase tratamentul din ziua respectivă şi să cinstească împreună naşterea viitorului fiu al oaspetelui său. Şi, tot aşa, dă-i cu bere, dă-i cu vin, Ţânţar s-a făcut „pulbere” imediat, astfel că la un moment dat şi-a luat la „militărie” – pe un ton mai ridicat, dar fără să-l lovească – pe unul din cei doi băieţi ai săi minori. Explică Ţânţar întreaga dramoletă, pe coridoarele I.M.L. Cluj, unde a sosit trimis de poliţie – că altfel n-o făcea, de frica lui Florin: „Era după ora 12.00 noaptea şi oaspetele meu s-a enervat că-mi cert copilul, după care mi-a ars, un pumn în gură. Am căzut leşinat la podea, iar el a început să-mi tragă apoi şuturi peste spate, deşi eram terminat. Am aflat mai târziu că şi soţia a leşinat când a văzut scena, copiii s-au băgat sub pat iar Florin a luat un canceu cu apă şi ne-a stropit pe amândoi, să ne revenim puţin”. Intervine, înspăimântată şi soţia lui, aflată alături de el: „Şi acuma tremur de frică amintindu-mi ce am trăit în noaptea aceea: după ce îl stropise cu apă – şi pe el, şi pe mine – Florin l-a pus pe Balint pe pat şi nu ne-a lăsat să chemăm poliţia sau salvarea, zicând că dacă o facem ne omoară pe toţi. Şi noi am tăcut până azi (miercuri, 14 iunie) când soţul meu s-a simţit rău de tot, n-a mai rezistat şi a venit la U.P.U. Ajuns aici, medicii au constatat că are o coastă ruptă şi au chemat de urgenţă poliţia, care ne-a trimis la Medicina Legală”. Bărbatul este poftit în cabinetul de consultaţii de unde se întoarce curând cu un certificat care-i confirmă diagnosticul şi în care îi sunt recomandate 18 zile de îngrijiri medicale. Îmi mărturiseşte apoi, temător, că nu este sigur dacă va depune plângere împotriva lui, ba o va suna pe nepoată să vadă ce are de gând Florin – şi poate va fi mulţumit dacă acesta îi va returna banii cheltuiţi pe medicamente şi trambalările pe la spitale. Îşi sună apoi copiii şi-i întreabă dacă nu cumva venise între timp poştaşul cu pensia, deoarece are o listă lungă de medicamente pe care trebuie să şi-o cumpere. Apoi îşi ia rămas bun de la toată lumea şi se retrage, şontâc-şontâc, sprijinit de soţie, cu o morgă de condamnat la galere…
