Cine este seful lui Gribenco?

Cazul Serghei Gribenco are ramificaţii puternice în Cluj
Este posibil ca Toma Rus să fie protectorul acestuia
Cazul Gribenco aruncă o nouă pată murdară asupra justiţiei şi poliţiei româneşti

Scandalul Gorbunov a fost ca un bulgăre de zăpadă, atrăgând după sine o serie de complicaţii care, la prima vedere, par de domeniul fantasticului. Problema principală este că în urma acestui scandal au ieşit la iveală o serie de practici nu tocmai ortodoxe ale Poliţiei Române, cum ar fi racolarea de informatori din rândurile infractorilor şi asigurarea protecţiei acestora inclusiv în faţa justiţiei pentru fapte penale deosebit de grave. La fel s-a întâmplat, atât în cazul Gorbunov, cât şi în cel al lui Gribenco. Ambii informatori ai “serviciilor”, ambii infractori recidivişti. Dacă nu exista presiunea mass-mediei, cei doi erau, în momentul de faţă, liberi ca „pasărea cerului”.

Cu barca pe Someş

Celebrul scandal de la casa de schimb valutar din Braşov, soldat cu doi morţi şi un rănit grav, a atras după sine, asemeni unui bulgăr de zăpadă, o serie de probleme din „bucătăria internă” a Poliţiei Române, lucruri bănuite de foarte multă lume, dar, până acum, prea puţin demonstrate. Astfel, prin cazurile Gorbunov şi Gribenco s-a demonstrat, o dată pentru totdeauna, că poliţia apelează la infractori pentru a obţine informaţii. Chiar dacă această măsură poate fi considerată una extrem de inteligentă şi uzitată de mai toate instituţiile de profil din lume, modalitatea prin care Poliţia Română gestionează aceste situaţii este una extrem de originală. În condiţiile în care informatorii sunt protejaţi de către organele de anchetă, pentru a putea furniza informaţiile referitoare  diverselelor grupuri infracţionale cu care aceştia au contact, este normal ca acesora să li se „scuze” anumite scăpări în faţa legii, mai ales dacă au legătură cu grupurile infracţionale vizate. Totuşi, după cum se poate observa uşor din aceste două situaţii, protecţia poliţiei se resfrânge şi asupra unor acte ilicite la care informatorii se dedau. Cazul Gribenco vine să întărească această afirmaţie. Cetăţean al Republicii Moldova, având  şi cetăţenia română obţinută în Cluj-Napoca, Gribenco a fost dat în urmărire generală internaţională după ce două instanţe l-au condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune. Din informaţiile apărute în mass-media centrală reiese faptul că Gribenco ar fi fost racolat de către Brigada de Crimă Organizată încă de la venirea acestuia în România pentru a-i spiona pe conaţionalii săi. Tot din mass-madia rezultă că Gribenco a fost folosit de către Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate (BCCO) atât în ţară, cât şi în străinătate pentru muncă de spionaj. În condiţiile în care în Cluj-Napoca, la vremea aceea, la conducerea BCCO localpă era Toma Rus, putem presupune că şi acesta a avut un rol hotărâtor în antrenarea lui Gribenco. Mai mult, se poate presupune că actualul adjunct al Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică din cadrul IGPR ar avea un rol decisiv în protejarea acestuia. Cunoscând modul de operare al lui Toma Rus, se poate presupune acest lucru.

Relaxare maximă

Problema nu este că Serghei Gribenco a fost folosit de către servicii în scopul depistării şi contracarării grupărilor de tip mafiot din România, ci modalitatea prin care acesta a fost protejat. Astfel, el a fost condamnat de către Judecătoria Oradea în anul 2002 la patru ani şi jumătate de închisoare pentru înşelăciune. Ulterior, peste doi ani, acesta a fost condamnat, pentru acelaşi timp de infracţiune, tot la patru ani şi jumătate de către Curtea de Apel Cluj. În condiţiile în care acesta nu era de găsit, poliţiştii clujeni l-au dat în urmărire generală pe ţară, iar, mai apoi, prin Interpol, fiind considerat un infractor extrem de periculos. Totuşi, Gribenco a reuşit să scape în două rânduri de “braţul lung al legii”. Astfel, Poliţia Rutieră l-a amendat de două ori, o dată, în 2007, în judeţul Braşov şi a doua oară, în judeţul Prahova, pe raza localităţii Câmpina. Problema este că infracţiunile comise au necesitat intervenţia directă a agenţilor de poliţie, la acea dată neexistând radare fixe, care să înregistreze contravenţiile. Mai mult, una din infracţiunile rutiere pentru care acesta a fost amendat face referire la nerespectarea regimului luminilor pe drumurile publice, contravenţie pentru care este necesară intervenţia directă a poliţiei, această ilegalitate neputând fi înregistrată pe un aparat de tip radar fix. În aceste condiţii, Gribenco a fost, cel mai probabil, oprit de către un echipaj de poliţie, agenţii constatatori aplicându-i amenzile contravenţionale. Totuşi, poliţiştii nu s-au gândit să-l verifice pe “contravenient” în baza de date a poliţiei. Chiar dacă ar fi făcut acest lucru, este foarte probabil ca acesta să nu fi figurat în vreo bază de date. Este foarte uşor de anticipat că un om care ştie că este urmărit general şi internaţional, să facă în aşa fel încât să nu încalce legea, pentru a nu fi prins. Or, Gribenco a încălcat legea şi a fost prins de două ori. În aceste condiţii, se poate afirma că acesta se simţea în siguranţă călătorind fără grijă în toată ţara. Mai departe, un poliţist nu este obligat să verifice la dispecerat o persoană care este amendată, numai dacă respectivul individ este suspect. Or, iarăşi, se poate afirma că o persoană urmărită general, surprinsă în trafic de oamenii legii, ar da semne de nelinişte. Totuşi, acesta a fost relaxat, iar poliţiştii nu au bănuit că acesta ar fi un infractor periculos. Din toate acestea nu reiese decât că Gribenco era sigur pe el şi, mai mult, că era sigur că nimeni nu se poate atinge de el. Mai ales dacă avea pe cineva puternic în spate. Interesant de observat este cine se afla în spatele infractorului/informatorului Gribenco. Toate dovezile duc spre cineva extrem de puternic, ce şi-a permis să-l sacrifice fără să-i fie teamă că “va fi dat în gât” odată ce Gribenco va fi prins.

Incompetenţă şi corupţie

Problema referitoare la acest caz este că în momentul de faţă Justiţia şi Poliţia Română par tot mai pătrunse de două “maladii” foarte periculoase: corupţia şi incompetenţa. Nu este posibil ca într-o ţară care se doreşte a fi europeană, astfel de cazuri să iasă la iveală în urma investigaţiilor efectuate de către reprezentanţii mass-mediei, iar instituţiile abilitate să ridice neputincioase din umeri. Mai mult decât atât, este curios de observat dacă poliţia mai deţine asemenea “schelete” în dulapurile proprii şi dacă în urma mediatizării acestor cazuri, va “cădea vreun cap” al vreunui “potent” din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Cazul lui Gribenco pune într-o lumină teribil de proastă Poliţia şi Justiţia din România, şi aşa afectate foarte mult de flagelul corupţiei. Însă există şi o parte pozitivă în acest caz. Dacă problema Gorbunov nu ar fi “ transpirat”, nu s-ar fi putut afla despre alte situaţii similare. O asemenea situaţie este cea a traficantului de droguri Alexandru Bruj, despre care Gazeta v-a relatat în repetate rânduri. Astfel, respectivului cetăţean i s-a aprobat întreruperea pedepsei pe motive medicale. Totuşi, din informaţiile Gazetei, eliberarea s-a făcut contra cost, “beneficiarii” obţinând aproximativ 100.000 euro.
 
Omul sistemului
      
Marius Gabriel Şandru, fostul asociat al lui Gribenco, a declarat pentru Gazeta că nu-l cunoaşte bine pe Gribenco, dar a spus că acesta este “omul sistemului, care a luat-o razna”. “Eu nu am nici o treabă cu el, nu ştiu ce s-a întâmplat şi nici nu mă interesează. Eu i-am vândut cândva o firmă şi atât. Vedeţi şi dumneavoastră ce se speculează prin presă. Poate sunt adevărate. Nu ştiu. Eu n-am nicio treabă, n-am nicio legătură. A fost atunci o chestie. Nu am niciun chef să discutăm această problemă. A scris toată lumea, problema a fost analizată pe toate feţele, nu mai are niciun sens. Ar fi relativ să vă spun cât timp l-am cunoscut. Poate fi vorba de o săptămână, două. Nu mai ştiu exact. Sunt victime şi mai multe ale acestei persoane, nu am fost singurul, nu am fost un caz singular. Sunt unii care s-au aruncat de pe blocuri din cauza lui, ce să mai zic! Poate, dacă atunci poliţia acţiona la timp, nu se întâmplau aceste lucruri. Gândiţi-vă că el locuia în Zalău când eu am venit aici. Gribenco este omul sistemului, care a luat-o razna”, a declarat Şandru. Declaraţia lui Şandru naşte o mulţime de semne de întrebare, la care promitem să răspundem în numerele viitoare.
Augustin Stanciu