CINE VA FI CONTRA NOII CONSTITUŢII?

Acţiunea hei-rupistă de modificare en gros a actualei Constituţiei ar putea fi o amplă comedie PSD

 
GAZETA de Oradea

Constituţia unei ţări reprezintă forma cea mai amplă a compromisului social. “Legea legilor” exprimă cel mai larg consens asupra unor valori fundamentale şi cu privire la principiile de bază după care funcţionează societatea. În ultimă instanţă, ea constituie reflectarea unui anumit raport dintre forţele politice. Cum evoluţia lor este permanentă, echilibrul se modifică şi el în mod continuu. În plus, chiar şi cele mai adecvate exprimări se uzează cu timpul. Când cuvintele nu mai sunt convingătoare, ele generează incertitudini şi reprezintă surse de nelinişte generală. Răspusurile formulate cu ajutorul lor nu mai sunt exacte şi sigure, iar adevărurile anterioare trebuie redefinite.
Actuala Constituţie a fost adoptată în atmosfera entuziasmului şi confuziilor, bine întreţinute, din perioada imediat următoare lui Decembrie 1989. Ea a conservat, cu bună ştiinţă, multe dintre structurile şi mentalităţile perioadei anterioare. De ele au profitat cei care s-au insinuat la putere şi clientela acestora. Au, oare, aceştia interesul să modifice acum tocmai baza normativă a puterii lor? Sau, poate, fără să ne dăm prea bine seama, s-au schimbat deja ei şi, implicit, interesele lor sunt de altă natură decât cele de acum 12 ani? Dacă, de fapt, se joacă doar o amplă comedie a bunelor intenţii, tocmai pentru a nu se schimba nimic, doar ca să nu se poată spune că “ei” nu au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru intrarea în Europa?

Orice studiu istoric asupra evoluţiei legislaţiei constituţionale demonstrează că, în vremuri de pace socială, modificările dispoziţiilor normative fundamentale au avut loc doar “cu pipeta”, aproape articol cu articol. În unele ţări s-au organizat consultări populare pentru chestiuni ce ne-ar face să zâmbim. Schimbările de anvergură au fost posibile numai după mişcări sociale importante. În rest, fiecare intenţie de adaptare a unei dispoziţii constituţionale la noile realităţi din societate trebuie abordată separat, principiu cu principiu, aliniat cu aliniat. Cu cât este mai vastă problematica supusă reformulării, cu atât mai greu se obţine votul necesar acestui demers.

Anii inconştienţei noastre

Constituţia României a fost aprobată prin referendumul din 8 decembrie 1991. Revizuirea ei este clamată de mai multe forţe politice, dar cel mai important factor de presiune îl reprezintă necesitatea alinierii legislaţiei româneşti la exigenţele celei comunitare. Atât Senatul, cât şi Camera Deputaţilor, au finalizat deja varianta proprie de revizuire a Constituţiei. Ele sunt foarte apropiate, dar urmează să fie supuse comisiilor de mediere. Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Forma finală se supune aprobării prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului.
Cum publicaţia noastră nu are profil pur juridic, nu ne-am propus să facem o analiză de specialitate a modificărilor preconizate. Lăsăm aceasta în seama altora. Dar cetăţenii români, cei de care depinde confirmarea prin referendum a revizuirii preconizate de parlamentari, trebuie să ştie ce-i aşteaptă. Ne interesează identificarea categoriilor de populaţie din care, pentru diverrse motive strict subiective, se vor aduna voturi împotriva modificării actualei stări de lucruri.

O ultimă şansă pentru misogini

Prin modificarea preconizată a aliniatului 3 al articolului 16, este consacrată constituţional egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi: ” Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea de funcţii şi demnităţi”. Este posibil ca foarte mulţi bărbaţi, misogini mai mult sau mai puţin declaraţi, să nu fie de acord cu această prevedere legislativă, mai ales atunci cînd se află în intimitatea oferită de cabina de vot.
Procedura extrădării va da frisoane multor cetăţeni români care au apucat să călătorească în străinătate: “ Cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate”. Până acum acest lucru nu era posibil. Aceasta va impune românilor o serioasă documentare înainte de a părăsi ţara, pentru a nu călca pe bec după legile statului tranzitat sau vizitat, care va putea obţine ulterior de la autorităţile române extrădarea celui vinovat de săvârşirea unor fapte penale pe teritoriul său. Sunt anumite etnii şi categorii ocupaţionale care nu vor fi de acord cu astfel de “pretenţii” ale statelor din U.E. şi, pentru un astfel de “minim” motiv, vor vota împotriva modificării, cu efecte de ansamblu asupra proiectului.   
O completare importantă este adusă legislaţiei româneşti prin înscrierea în art 21 din Constituţie a dreptului la un proces echitabil, derivat din Convenţia asupra Drepturilor Omului: “ Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil”. Împotriva unei astfel de reglementări vor vota, în special, angajaţii unor organe de stat cu rol represiv, care îşi vor vedea ameninţate prerogativele şi vor fi obligaţi la anumite conduite civilizate.

Tragedie la parchete

“Arestarea preventivă se dispune numai de judecător. În cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească 120 de zile. În faza de judecată, arestarea preventivă se menţine până la împlinirea duratei de 30 de zile, atunci când această măsură a fost dispusă în faza de urmărire penală şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile.”     
O adevărată încrengătură de interese se va opune limitării drepturilor “suverane” ale procurorului asupra fazei de urărire penală a procesului penal. Ea este mai vastă decât s-ar putea bănui.
Alt motiv de supărare al acestei caracatiţe vine de la modificarea aliniatului 3 al art. 27: “Percheziţia se dispune numai de judecător”. Procurorul nu mai  poate autoriza percheziţii, dintre care cele mai de “interes” erau efectuate tot de el.
Alte voturi negative se vor aduna chiar de la aleşii neamului, care îşi văd imunitatea mult redusă: “Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Şi ce afaceri penale erau de-a dreptul intangibile din cauza protecţiei oferite de locşorul călduţ din Parlament… Câte reţele de afaceri necurate nu se văd acum vulnerabile, aproape peste noapte.

Ion şi Gyuri, Iţic şi Ştrul

Două prevederi vor aduce cele mai multe contre la proiectul de modificare a Constituţiei: ”În unităţile administrativ-teritoriale unde cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere semnificativă, se asigură folosirea limbii minorităţii naţionale respective în scris şi oral în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice locale şi serviciile publice desconcentrate” –art 119; “cetăţenii români aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faţa instanţelor de judecată”-art 127.
Nu numai în Ardeal, aceste articole vor aduce un val de voturi negative.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o acţiune onorabilă de înnoire a legislaţiei ambigue, de influenţă iliesciană, se va finaliza cu un refuz popular, eficient manipulat, al noii legislaţii constituţionale.
În spatele lui se întrezăresc deja rânjete ce ne sunt foarte cunoscute.