Mircea Geoană, propovăduieşte social-democraţia şi spune că îi apără pe cei săraci şi umiliţi. Cu toate acestea el este înconjurat de mulţi baroni locali, care şi-au umflat buzunarele tot de pe spatele poporului, aceiaşi care i-au înconjurat pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase, şi care au un trecut şi un prezent foarte controversat.
Viorel Hrebenciuc, Liviu Dragnea, Dan Nica, Marian Vanghelie, Marian Oprişan, Miron Mitrea sunt doar câteva dintre personajele cu care Mircea Geoană, aspirantul la fotoliul de la Cotroceni, se înconjoară.

După ce Geoană a ajuns mult iubitul conducător al PSD, „vremurile” prin partid nu s-au schimbat foarte mult. E un fel de „la vremuri noi, tot noi”. Sforarii au rămas în frunte şi sunt promovaţi cu acelaşi sârg ca acum câţiva ani, când PSD era la putere. Numai că, aceşti sforari pozează în negustori cinstiţi, mizând pe memoria scurtă a românilor.
Gazeta  continuă să vă prezinte personajele care stau în spatele lui Mircea Geoană şi trag sforile pentru a ajunge din nou la putere. Aceştia „plâng” de mila poporului român până li se rupe „cămeşa” din spate, dar şi-au băgat până în gât mâna în sacul cu bănet al poporului, mai anii trecuţi, profitând până peste poate.

Liviu Dragnea, baronul de Teleorman

Teleormanul, unul dintre cele mai sărace judeţe din ţară, paradoxal este un mare aducător de venituri pentru propriul buzunar al lui Liviu Dragnea, preşedintele Consiliului Judeţean.
Dragnea este membru al PSD din anul 2000, an în care a obţinut şi şefia Consiliului Judeţean Teleorman. Până în anul 2000 a fost membru al Partidului Democrat, el deţinând în perioada 1996 – 2000 funcţia de prefect al judeţului Teleorman.
Până în anul 2000 averea lui Liviu Dragnea părea, potrivit datelor din declaraţia sa de avere, una normală. După ce a trecut, însă, la PSD, an în care a devenit preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman, dar şi partidul din care face parte a ajuns, după o pauză de patru ani, din nou la guvernare, averea lui Dragnea a sporit văzând cu ochii.
Astfel, Liviu Dragnea deţine nu mai puţin de 10 suprafeţe de teren, în Turnu Măgurele, Alexandria, Năvodari, Azuga, Buşteni, Mâneciu, toate în categoria intravilan, opt dintre acestea intrând în proprietatea lui între 2002 şi 2009. Însumate aceste suprafeţe, ajung la un total de 32.908,78 m.p.
El mai deţine un apartament, dobândit în 1995, două case de locuit, dobândite în 2004 şi 2008, în Alexandria şi în satul Pleaşov, o casă de vacanţă în Năvodari, din 2005, şi trei spaţii comerciale în Turnu Măgurele, două dobândite în 2005 şi unul în 2009.
De asemenea, Liviu Dragnea are două conturi curente, unul din 2001, în valoare de 421 de dolari, şi unul din 2003, în valoare de 22.872 lei. Partea curioasă este că, deşi preşedintele Consiliului Judeţean Teleorman are acest cont deschis din 2003, el nu apare în declaraţia sa de avere din 2007, iar în cel deschis în 2001, potrivit aceleiaşi declaraţii de avere din 2007, sunt 9.500 de dolari, pe care, probabil, între timp i-o fi cheltuit cu drag şi spor.
În ceea ce priveşte plasamentele şi investiţiile, Dragnea deţine acţiuni la SC Hotel „Turris” SA în valoare 85.850 lei, de la care a obţinut şi creanţe conform contractelor de închiriere în valoare de 40.000 de euro, dar şi alte active, precum Hanul Diligenţei din Turnu Măgurele, de la care obţine venituri mai mari de 5.000 de euro pe an.
Deşi are venituri extrasalariale mari, Liviu Dragnea declară că are datorii de 180.000 de euro la Prodan Petrache, nimeni altul decât propriu sau socru. În acest punct apare o altă inadvertenţă faţă de declaraţia sa de avere din 2007. Aici erau notate doar două datorii către Prodan Petrache, una de 50.000 de euro şi una de 30.000 de euro, scadente însă la sfârşitul aceluiaşi an – 2007. În schimb în declaraţia din 2009, Dragnea scrie că respectivele datorii sunt scadente la sfârşitul acestui an. Fiind vorba despre socrul său, înţelegem amânarea, că doar nu era să ia pielea de pe bietul preşedinte al CJ Teleorman, ba mai mult îl mai ajută cu încă 100.000 de euro.
Veniturile soţilor Dragnea sunt aproximativ egale ca valoare. Dacă Liviu Dragnea a obţinut un salariu anual de 49.896 de lei, soţia sa, Bombonica, a obţinut 47.977 de lei. Numai că, soţia Bombonica a obţinut acest venit anual din două retribuţii – una din postura de economist la firma familiei, SC Hotel Turris SA, şi una din cea de angajată a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean.

Amestecat în afaceri suspecte

Prin poziţia de preşedinte al Uniunii Consiliilor Judeţene din România, pe care o deţine din 2000, Dragnea a ajuns un fel de căpitan al „baronilor“ locali. Prietenia sa cu Radu Mazăre, primarul Constanţei, împreună cu care face dese descinderi pe plajele din Brazilia, este de notorietate. Alături de Oprişan, Mazăre, Vanghelie şi Nicolicea, Dragnea a făcut parte multă vreme din falanga de „baroni“ controlată de Mitrea şi prin care acesta îşi manifesta influenţa în partid. După ce în 2005 a reuşit să ajungă într-o funcţie importantă în PSD, la vicepreşedinţie, Liviu Dragnea a devenit şi unul dintre principalii susţinători financiari ai partidului.
Numele său a fost amestecat în mai multe afaceri suspecte. Una dintre ele este privatizarea societăţi TelDrum, firmă de construcţii de drumuri aparţinând CJ Teleorman. Această societate până la privatizare, în 2002, nu a reuşit să obţină vreun contract de la Consiliul Judeţean Teleorman, condus de însuşi Dragnea, în schimb după ce a fost vândută, TelDrum a deţinut monopolul pe lucrări.
La sfârşitul anului 2008, preşedintele CJ Teleorman a fost cercetat de DNA, potrivit Evenimentului Zilei, pentru accesare ilegală de fonduri europene într-un proiect referitor la deschiderea unui punct de control al trecerii frontierei, a cărui valoare totală era de 4,5 milioane euro, din care 3,3 milioane finanţare europeană.
În replică la dezvăluirea făcută de Evenimentul Zilei, Liviu Dragnea declara la vremea respectiva că „este campanie electorală şi poate da bine pentru unii ca Dragnea să fie la DNA. Nu am fost citat la DNA până acum şi nu s-a formulat nicio acuzaţie împotriva mea până acum”. Pe 13 ianuarie 2009, Cotidianul anunţa că dosarul Dragnea a fost închis. 6 zile mai târziu, DNA anunţa că de fapt „Liviu Dragnea nu are, în acest moment, calitatea de inculpat sau de învinuit în vreun dosar instrumentat de DNA”. Era exact în perioada în care Dragnea a fost propus pentru funcţia de ministru al Internelor în locul lui Gabriel Oprea, exclus pe 12 ianuarie din PSD, în urma numirii la conducerea DGIPI a lui Virgil Ardelean, supranumit „Vulpea”.

Pe lista neagră

Liviu Dragnea a fost monitorizat de Coaliţia România Curată şi a apărut pe listele negre pentru alegerile locale din 2008, când a candidat pentru preşedinţia Consiliului Judeţean Teleorman: „A fost frecvent acuzat de presă ca s-a îmbogăţit de pe urma poziţiei sale publice şi că a făcut afaceri păguboase pentru comunitatea sa, dar foarte profitabile pentru firme prietene, abonate la lucrări din bani publici. A fost, de exemplu, acuzat că a aprobat achiziţionarea fără licitaţie a unui bac la mâna a doua în valoare de trei sferturi de milion de euro, deşi era vechi şi nu mai putea circula decât până în 2008. Firma care l-a achiziţionat a avut profit 228.000 de euro. Înaintea campaniei electorale din această primăvară, Liviu Dragnea a cerut Judecătoriei din Alexandria interzicerea apariţiei Gazetei de Sud – Est, motivându-şi solicitarea prin articolele referitoare la activitatea sa, care i-ar prejudicia imaginea”.

Scandal cu diplome false

În vara acestui an, potrivit României Libere, Liviu Dragnea, alături de adjunctul şefului IPJ Teleorman, comisarul Emil Florian Stanimir, erau suspectaţi ca ar fi blocat temporar ancheta privind fabricarea a circa 15.000 de diplome universitare prin doua instituţii-fantomă din judeţul Teleorman. Ancheta penală în scandalul fabricării a peste 15.000 de diplome false prin universităţile neacreditate „Europa Ecor” şi „Alexandru Ghica”, ale căror cursuri au fost urmate de cei doi, dar şi de soţiile lor, cu sediile în Alexandria (judeţul Teleorman) şi sectorul 4 al Capitalei, a fost blocată la începutul lunii iunie, imediat după ce au fost identificaţi posesorii fişelor matricole de la cele două instituţii de învăţământ. Potrivit României Libere, pentru închiderea dosarului au fost făcut presiuni pe linie PSD şi pe cea a Ministerului de Interne, minister care întâmplător era condus taman de colegul de partid a lui Dragnea, nimeni altul decât Dan Nica.

Dan Nica nu e Albă ca Zăpada

Fostul vicepremier dar şi ministru al Internelor mai bine de opt luni din acest an, Dan Nica nu este atât de imaculat pe cât vrea să pară sau ar vrea să creadă unii.
Potrivit declaraţiei sale de avere, Nica pare să nu fie atât de bogat – un fel de cinstit şi sărac după binecunoscutul model Ion Iliescu.
Fostul vicepremier deţine doar un apartament, cumpărat în 1993, în municipiul Galaţi, un autoturism Audi din 2002, bijuterii de aur şi argint în valoare de 30.000 de lei, tablouri în valoare de 25.000 de lei, o colecţie de timbre în valoare de 70.000 de lei, trei ceasuri de mână care valorează 15.000 de lei şi icoane pictate pe lemn şi sticlă în valoare de 9.000 de lei. De asemenea, el este posesorul a trei conturi curente, cu o valoare totală de 64.192 lei, şi unul în de 4.060 dolari, dar şi două depozite în valută – unul de 12.232 dolari şi unul de 20.000 de euro. De asemenea, potrivit declaraţiei sale de avere, Dan Nica este acţionar cu 40% la SC Viticom SRL Panciu.

Neamurile în linia I

Potrivit unui articol publicat în Adevărul în aprilie 2005, crama a fost ridicată chiar în curtea casei părinteşti din oraşul Panciu, de către firma Vega ’93, odată cu câştigarea unor licitaţii importante de către constructorul gălăţean, acelaşi care a obţinut unele contracte fără licitaţii la ridicarea unui cartier – Dimitrie Cantemir – situat între Galaţi şi Brăila.
Acelaşi Nica se pare că şi-a cadorisit cumătrul, pe Nicolai Boghici, cu trustul de construcţii al combinatului siderurgic din Galaţi. Întreprinderea de Construcţii Montaj şi Reparaţii Siderurgice (ICMRS), cel mai mare trust de construcţii din ţară, a fost scoasă la privatizare în ultimele zile de existenţă a defunctului APAPS, după ce a peste 8.000 de angajaţi au fost disponibilizaţi în condiţii dubioase. Om de afaceri fără experienţă în domeniul construcţiilor, Boghici spoliase anterior cu zeci de miliarde lei ICMRS prin intermediul unor creanţe de la Ispat Sidex.

TV de partid

Tot în 2005, gălăţenii ştiau că Nica este proprietarul unui post de televiziune locală, deşi în acte apărea Florin Pâslaru, pe atunci vicepreşedintele Organizaţiei municipale PSD. Cu doar două luni înainte de alegerile din 2004, postul de televiziune a fost dotat cu aparatură digitală de ultimă generaţie, iar mai multe firme gălăţene au început brusc să facă „sponsorizări” de miliarde către respectivul post TV de partid. Că politicianul Dan Nica a prosperat fără să aibă vreo afacere la vedere, o dovedeşte şi suma cheltuită anual pentru studiile fiicei, Diana Cristina Nica, la Universitatea Stanford, din statul american California, pentru care a scos anual din buzunarul sau de bugetar peste 42.000 USD.

Proprietarul misterios al vilei din Galaţi

O altă poveste dubioasă în care numele lui Dan Nica este amestecat şi a fost îndelung dezbătută de presa centrală, anul acesta, este cea a casei din Galaţi, al cărui proprietar se presupunea a fi politicianul.
Inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI) au demarat verificările asupra averii lui Dan Nica, în urma unei anchete realizate de „Academia Caţavencu”, după ce au descoperit neconcordante între cele două declaraţii de avere ale demnitarului depuse la finele lui 2008, respectiv în februarie 2009, după numirea sa ca ministru de Interne.
Potrivit sursei, vila lui Nica, primită la finalul fostului mandat de ministru, al comunicaţiilor, a fost trecută, iniţial, pe numele socrilor, respectiv al finului său. Mai apoi, imobilul a fost trecut pe numele unui anume Valentin Mititelu, gălăţean şi el, cu un apartament în Drumul Taberei, din sectorul 6 al Capitalei. Anterior trecerii vilei pe numele lui Valentin Mititelu, în anul 2005, Autoritatea Naţionala de Reglementare în Comunicaţii (ANRC) cumpăra de la acesta, la sfârşitul anului 2004, un teren de 3,5 hectare pe care urma să se ridice un sediu de protocol. În acea perioadă, ANRC era în subordinea lui Dan Nica, pe atunci ministru al Comunicaţiilor. Terenul se situează în apropiere de Zărneşti, iar ANRC l-a achiziţionat cu 450.000 de euro, spre deosebire de Valentin Mititelu, care l-a cumpărat de la localnici, la preţ de unu, cel mult doi euro metrul pătrat.

Cercul vicios

Se pare că Nica a primit vila cu pricina de la firma Vega ’93. Iniţial, casa a fost trecută pe numele socrilor lui Nica. Spre sfârşitul guvernării PSD din 2004, Nica a trecut casa pe numele finului său. În 2005, a avut loc un nou transfer imobiliar prin care vila ajunge la un necunoscut din Bucureşti, nimeni altul decât Valentin Mititelu.

Miron Mitrea, abonatul procurorilor

Fost ministru al Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Miron Mitrea este un alt social-democrat controversat. Neagreat foarte mult de Hrebenciuc, care a încercat să-l îndepărteze de Mircea Geoană, Miron Mitrea a fost nu o dată la un pas de excludere din partid. Sau cel puţin a fost ameninţat cu aceasta.
În luna martie anul acesta, DNA a dat un comunicat prin care anunţa că fostul ministru de la Lucrări Publice şi Transporturi (2000-2004) este acuzat de mită, instigare la fals în înscrisuri oficiale, în legătură cu infracţiunea de corupţie, şi uz de fals, în legătură cu aceeaşi infracţiune de corupţie.
În rechizitoriu se arăta că Mitrea, în perioada 2001-2002, în calitate de ministru, a primit de la Irina Paula Jianu foloase necuvenite în valoare de 9.247.202.542 de lei vechi, pentru ca să o numească pe aceasta în funcţia de şef adjunct şi apoi inspector sef la Inspectoratul de Stat în Construcţii (ISC). De asemenea, tot în rechizitoriu se preciza că suma reprezintă costul lucrărilor făcute cu titlu gratuit şi fără contracte de antrepriză, făcute de SC Conimpuls SA Bacău, SC Vertcon SA Bacău, S.C. Durimpuls SRL Bacău şi SC Glass SRL Bacău la casa mamei lui Mitrea, în judeţul Ilfov. Irina Jianu era acţionar la aceste societăţi şi a fost numită în funcţia de vicepreşedinte în perioada executării lucrărilor.

Bechtel, mon amour…

Un alt scandal de care numele lui Miron Mitrea este legat este cel al autostrăzii Bechtel.
În 2005, procurorii din cadrul Parchetului General au demarat cercetările împotriva fostului ministru al Transporturilor, Miron Mitrea, precum şi împotriva fostului director general al Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR), Mihail Băsulescu, cei doi alegându-se cu dosare penale. Potrivit plângerii formulate de către reprezentanţii legali ai Ministerului Transporturilor din acea vreme, Mitrea şi Băsulescu nu ar fi respectat anumite dispoziţii legale care fac referire la încheierea contractului de proiectare şi construire a autostrăzii Braşov – Cluj – Borş, autostrada supranumită „Bechtel”. În calitate de director general al CNADNR, Mihail Băsulesu a semnat contractul mai sus amintit, aprobat prin hotărâre de guvern, însă, nu s-a limitat doar la aceasta, ci a semnat şi 14 anexe la acest contract. Potrivit Ordonanţei de urgenţă nr 120/2003, odată cu respectivul contract şi anexele trebuiau supuse aprobării Guvernului României, întrucât erau parte integrantă din el şi conţineau preţurile estimative ale lucrărilor. Astfel, bugetul de stat a suferit un mare prejudiciu. Cu toate acestea, în cadrul cercetărilor, Mitrea şi Băsulescu au obţinut neînceperea urmăririi penale pentru faptele de care au fost acuzaţi.

Şi americanii l-au cunoscut

În toamna anului trecut, Miron Mitrea a fost citat ca martor într-un dosar aflat pe masa Tribunalului de Arbitraj de la Washington, în cadrul procesului intentat României de către firma EDF la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID). EDF a reclamat România la ICSID după ce i-a fost reziliat contractul prin care avea exclusivitate asupra magazinelor duty-free de pe Aeroportul Otopeni, reziliere produsă în timpul mandatului de ministru al lui Mitrea.
Daunele cerute statului român depăşesc o sută de milioane de dolari, EDF invocând în plângerea sa că a fost scoasă din afacerea duty-free pentru că nu a fost de acord să plătească mită Guvernului Năstase în perioada 2001-2004.

A închis ochii la mafioţi

Un alt contract controversat, încheiat tot în timpul „domniei” lui Mitrea la Ministerul Transporturilor, este cel cu firma italiană Italstrade, din 2003, pentru reabilitarea Drumului Naţional 66, în speţă 23 km pe ruta Petroşani – Baru.
Deşi Compania Naţională de Autostrăzi a considerat că licitaţiile s-au făcut legal, se pare că s-au verificat numai litigiile privind relaţia Administraţiei Naţionale a Drumurilor cu firmele respective, nu şi modul în care acestea şi-au realizat contractele anterioare şi nici eventualele dosare penale instrumentate în străinătate asupra patronilor acestora. Astfel se face că, fostul director al firmei italiene Italstrade a fost arestat, în 2002, pentru relaţii cu mafia siciliană şi că pe unul dintre drumurile „reabilitate“ de această companie se circula, chiar şi înainte de 2002, cu maximum 70 km/oră, deoarece materialele folosite pentru efectuarea lucrărilor aveau parametrii mult sub cei prevăzuţi în norme.

Alţi favoriţi – grecii

Afaceri de miliarde au fost câştigate din contracte cu statul român în timpul guvernării PSD din perioada 2000-2004, cu Mitrea la cârma Transporturilor, şi de firma grecească Proodeftiki, valoarea acestora ajungând la aproximativ 50 de milioane de euro.
Spre exemplu, în 2002, MTCT atribuie constructorului grec lucrările de reabilitare a DN 6 între Craiova şi Drobeta – Turnu Severin, valoarea contractului fiind de 21,4 milioane euro, proveniţi în proporţie de 75% din fonduri europene prin programul ISPA. De asemenea, în 2003, Proodeftiki a câştigat în asociere cu societatea Contransimex lucrările din judeţul Hunedoara pe tronsonul Haţeg – Baru şi 12,1 milioane euro. În noiembrie 2004, pe final de mandat, guvernarea PSD a încheiat un ultim contract strategic cu Proodeftiki pentru suma de 794 miliarde lei. În momentul semnării contractului, antreprenorul grec a încălcat mai multe prevederi ale Ordonanţei 60/2001 privind regimul achiziţiilor publice: lipsa declaraţiilor fiscale la Ministerul Finanţelor, acuzaţii legate de proasta execuţie, procese pentru executarea societăţii în vederea recuperării datoriilor.
Lista scandalurilor în care Mitrea a fost sau mai este implicat este cu mult mai lungă, dar ne-am mărginit în a da doar câteva exemple.

Silviu Teodoru

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here