ciocan tribunal

O femeie a fost amendată de Poliție cu 500 de lei pentru că i-a adresat injurii pe Facebook concubinului fiicei ei. Tribunalul Cluj a anulat definitiv amenda pe motiv că ”nu s-a făcut dovada că cel puțin un singur utilizator a fost indignat”, scrie clujust.ro.

În motivarea deciziei, Tribunalul Cluj face observații cu privire la legea 61/1991 privind ordinea și liniștea publică și rețeaua socială Facebook: ”norma legală în baza căreia a fost sancționată intimata este din anul 1991, an în care rețeaua de socializare nu exista și deci scopul normei era cu totul altul. Dar chiar dacă s-ar extinde spațiul public și la spațiul virtual al rețelei de socializare, a cărui întindere nu poate fi estimată, și cu atât mai puțin controlată”.

Decizia Tribunalului Cluj, prezentată de Clujust.ro:

”În fapt, prin procesul-verbal nr…/16.10.2019  încheiat de IPJ Cluj- Postul de Poliție comunal Dăbîca,  intimata B.I.  a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru faptul că, în data de 09.10.2019 ora 18,00 concubinul fiicei petentei, G. M  i-a trimis o poză acesteia, prin intermediul rețelelor de socializare Facebook, cu un pistol de jucărie, iar în schimb petenta i-a răspuns tot prin facebook cu injurii , faptă încadrată juridic în dispozițiile art. 2, pct.1 din Legea nr.61/1991.

Instanța de fond a reținut că fapta există, fiind recunoscută de către petentă, însă se impune înlocuirea amenzii cu avertisment.

Prin motivul de apel formulat, apelantul a criticat hotărârea primei instanțe, arătând că în mod nelegal și netemeinic s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment. A arătat că față de gravitatea faptei care rezultă inclusiv din limitele pedepsei, nu se impunea reidividualizarea sancțiunii.

Tribunalul constată, în primul rând că potrivit art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora;
Analizând tipicitatea faptei reținute în sarcina intimatei, tribunalul apreciază că în cauză nu se poate vorbi despre o faptă tipică. În acest sens, deși s-ar putea pune în discuție da că fapta a fost săvârșită în pu blic, tribunalul reține că printr-o decizie de speță (Decizia nr. 4546/2014), ÎCCJ a reținut că rețeaua de socializare FACEBOOK este un spațiu public. În acest sens s-a reținut de către instanța supremă că este corectă statuarea din actul administrativ contestat în sensul săvârșirii în public a faptei imputate reclamantului, întrucât în general o faptă antisocială, indiferent de natura sa juridică (inclusiv fapta contravențională) se consideră a fi săvârșită „în public” atunci când locul săvârșirii faptei aparține unei colectivități umane sau provine de la o asemenea colectivitate, la care participă respectiva colectivitate prin acțiuni adresate participanților. Or, este indubitabil că în litigiu comportamentul pretins discriminatoriu a reclamantului recurent s-a manifestat pe pagina on-line (cu acces public). Vastitatea unei rețele de socializare presupune, raportat la natura, particularitățile și scopul acesteia, că utilizatorii nu dețin proprietatea spațiului efectiv de publicare, neputând estima și cu atât mai puțin controla întinderea acestui spațiu, care, astfel, capătă caracter public și accesibilitate potențială. Prin urmare, nu se poate reține că rețeaua de socializare B. ar fi un spațiu privat comparabil cu o cutie poștală electronică, întrucât cutia poștală electronică este controlabilă de către proprietar, sub aspectul comținutului informațional transmis, respectiv depozitat, în timp ce B. este o rețea de socializare (informațională) publică, receptivă perpetuu în web (internet), bazată pe un site web la care utilizatorii se pot înscrie și interacționa liber cu alți utilizatori, deja înscriși. Așadar, fapta constând în sloganul postat pe pagina rețelei de socializare îndeplinește exigența juridică privind „caracterul public” întrucât, pe de o parte, mesajul a fost postat pe o rețea de socializare care prin natura sa este destinată accesului public/oricărui utilizator (utilizator existent – eventual „prieten”; utilizator nou – potențial „prieten” sau utilizator „intermediat”), în fața unui anumit număr de persoane, și, pe de altă parte, mesajul a fost postat cu intenția parvenirii la cunoștința utilizatorilor publici ai paginii (în mod direct a „prietenilor” și indirect a celor care ar avea acces mijlocit) și, pe cale de deducție logică, categoriei protestatarilor (fapt de rezultă neîndoielnic din adresarea mesajului „asta să înțeleagă protestatarii”).

Caracterul public al faptei imputate reclamantului rezultă și din consecințele efective și directe ale postării în discuție, în măsura în care, urmare a accesării paginii de socializare a recurentului de către anumiți utilizatori (asociați publicului), mesajul a devenit accesibil publicului larg, neutilizator al rețelei de socializare în cauză, prin diseminarea acestuia în mass-media.

Cu toate acestea, pentru ca fapta contravențională să fie una tipică, mai trebuie îndeplinită condiția ca expresii le jignitoare să fie de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora. Această condiție nu a fost îndeplinită în cauză. Astfel, deși intimata a recunoscut că l-a înjurat pe concubinul fiicei sale, cu toate acestea, nu rezultă din nicio probă depusă la dosar că aceas tă faptă a tulburat în vreun fel liniștea publică sau a provocat indignarea cetățenilor și nici că vreun cetățean și-a simțit onoarea lezată.

Nu trebuie uitat că norma legală în baza căreia a fost sancționată intimata este din anul 1991, an în care rețeau de socializare nu exista și deci scopul normei era cu totul altul. Dar chiar dacă s-ar extinde spațiul public și la spațiul virtual al rețelei de socializare, a cărui întindere nu poate fi estimată, și cu atât mai puțin controlată, atunci și celelalte condiții necesare pentru ca fapta să fie una tipică ar trebui să se raporteze la mărimea acestui nou spațiu public .

Așadar, în apreciarea tribunalului, pentru ca fapta să fie una tipică, ar fi trebuit ca injuriile aduse de către intimată să fi fost de așa natură încât să provoace indignarea unei părți semnificative din grupul „prietenilor”, sau a celor care, indirect ar avea acces mijlocit la postările intimatei. Or, din actele depuse la dosar, nu s-a făcut dovada că cel puțin un singur utilizator a fost indignat.

Nu prezintă nicio relevanță juridică recunoașterea intimatei, în sensul săvârșirii faptei, deoarece o faptă contravenționa lă nu este săvârșită pentru că recunoaște contravenientul (care de regulă nu posedă cunoștințe juridice), ci dacă se constată că sunt îndeplinite elementele constitutive ale acesteia.

Pentru aceste considerente, tribunalul va reține că în cauză nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Pe de altă parte, având în vedere că apelantului nu i se poate înrăutăți situația în propria cale de atac, după cum rezultă din dispozițiile art. 481 C. proc. civilă, în temeiul art. 480 alin.1 Cod.pr.civ, tribunalul va respinge apelul formulat în cauză, ca nefondat.”

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.