Clujeni stâlciţi cu bâtele, în Belgia, de către nişte mafioţi români. Îndrăzniseră să-şi ceară salariile.

Ion Măluţan şi Grigore Dudaş, în vârstă de 50, respectiv 41 de ani, sunt consăteni în localitatea clujeană Nireş, comuna Mica. Ambii aşteaptă, la I.M.L. Cluj să intre în cabinetul medicilor legişti pentru a fi consultaţi. Mai grav pare a fi Ion Măluţan, cu mâna fracturată şi imobilizată în ghips şi, ceva mai uşor, Grigore Dudaş, cu un dinte scos şi vânătăi răspândite pe tot corpul. Spre marea noastră uimire aflăm că bărbaţii din Nireş au fost bătuţi în urmă cu câteva zile tocmai în Belgia, la Charleroi, cu bâtele, de către angajatorii lor – ca un făcut, tocmai când a sosit ziua să le dea clujenilor chenzina.

 Ademeniţi de-un anunţ atractiv

Îşi începe Măluţan relatarea păţaniei care l-a adus într-o situaţie disperată – pe el, pe Dudaş şi pe alţi doi colegi din oraşul braşovean Săcele, aflaţi în aceeaşi situaţie: “Am ajuns în Belgia pe 18 mai şi am început munca pe 20. Hotărâsem să vin după ce-am citit un anunţ extrem de tentant, pe internet, al unei firme care spunea că duce meseriaşi în Belgia şi preciza că vom da probă de lucru acolo. Aşa că, ajunşi în ţara respectivă am muncit pe brânci  până pe data de 31, pe un şantier mare al unui mall aflat în construcţie, lângă Gara de Sud din Charleroi. Cazarea am avut-o pe Rue de l’Athenee nr. 29”. Arată mai departe că în locuinţa cu cinci camere – puse la dispoziţia lui şi a celorlalţi doisprezece români – condiţiile de locuit erau execrabile: nu tu apă la baie şi la cele două WC-uri, iar la chiuvetă curgea doar apă rece. Abia după patru zile de chin, când au început să protesteze, a venit gazda şi le-a reparat instalaţiile sanitare, deblocând cu acest prilej şi apa caldă. ”Ne-au dat bocanci, pantaloni de salopetă, fără haină, o vestă şi o cască.  Munca se desfăşura de la orele 14.00 – la 22.30, în cursul săptămânii, iar sâmbăta de la 7.30 până la 15.30 . În ceea ce priveşte banii, ne-au promis 10 euro pe oră, din care ni s-ar fi tras un euro pentru chirie, plata fiind în ziua de 5 a fiecărei luni – în schimb cu mâncarea trebuia să ne descurcăm pe cont propriu”, adaugă Măluţan. Însă, după vreo 10 zile, constructorii au fost anunţaţi de către patronul Bogdan, originar din Săcele, judeţul Braşov că nu mai are nevoie de ei şi le-a transmis să se descurce cum pot. Atunci, rămaşi fără resurse financiare pentru a-şi procura hrana, în momentul când a sosit ziua plăţii, 5 iunie, aceştia şi-au cerut drepturile salariale restante, cu gândul să se întoarcă urgent în ţară. Apoi, în dimineaţa zilei de 6 iunie cei doi clujeni şi colegii lor s-au deplasat la biroul lui Pino, patronul cel „mare”, un italian, însă românii s-au trezit că banii patronului s-au terminat după ce numai cinci dintre muncitori fuseseră plătiţi.  Între timp, Pino i-a pus pe toţi să semneze de primirea banilor şi l-a trimis pe Bogdan la bancă după restul de bani. Au tot aşteptat ei ce au aşteptat, însă în zadar, fiindcă Bogdan nu s-a mai întors. Abia seara, după ora 18.00, când muncitorii se aflau deja la locul de cazare patronul Bogdan şi colegul său, Ovidiu, i-au sunat pe aceştia să vină până la birou ca să-şi capete plata restantă.

Bătaia, încasată de la 13 inşi înarmaţi cu bâte de baseball  

Biroul se afla la numai câteva sute de metri de domiciliul românilor, aşa că patru dintre aceştia – printre care se aflau şi cei doi clujeni –  au pornit-o pe jos. Poveseşte, îngrozit, Măluţan, de parcă ar retrăi aievea incidentele petrecute pe 6 iunie: „Parcursesem vreo 150 de metri pe jos şi la un moment dat ne-am trezit înconjuraţi de trei maşini, din care au coborât vreo 12 – 13 persoane, înarmate cu bâte de baseball, coordonate chiar de către angajatorii noştri, Ovidiu şi Bogdan. La mine au sărit doi dintre ei şi m-au croit cu bâtele peste mâna dreaptă, în timp ce param loviturile care-mi vizau capul, reuşind să mi-o rupă în două locuri”. Intervine în discuţie şi Dudaş: “La mine au venit trei, tot cu bâte lungi de un metru şi unul dintre ei m-a nimerit direct în gură, zburându-mi dintr-o lovitură un dinte. Am căzut la pământ şi apoi au dat în mine până s-au plictisit”. Măluţan arată că la fel de rău au fost loviţi şi ceilalţi doi colegi ai lor din Săcele – Braşov, Constantin Florea şi Vasile Florea, buni cunoscuţi ai angajatorului Bogdan, provenind din acelaşi oraş cu acesta, iar marele lor noroc a constat în faptul că persoanele care locuiau în zonă au sunat de urgenţă la poliţie, determinându-i pe bătăuşi să se facă repede nevăzuţi. “În continuare ne-au dus pe toţi patru la spital, cu ambulanţele, unde a venit poliţia şi ne-a luat declaraţii printr-un traducător. Din spital nu ne-o dat nici o ieşire, nimic, ne-o pus doar să semnăm că suntem mulţumiţi de serviciile lor şi am înţeles după aceea că ne va veni nota de plată acasă, în România. Dar problema e că nu ne-o făcut un fel de “zenito” – adică C.A.S. – care a fost vărsat pe numele lui Ovidiu şi acesta din câte ştiu n-a plătit un euro la Finanţe. De altfel, un alt coleg, care a muncit doi ani acolo, ne-a mărturisit că procedura aceasta e larg răspândită: în ciuda faptului că patronul belgian plătea 640 de euro pe lună, angajatorul român îşi reţinea banii, aşa că i-a sosit înştiinţarea în România că are de plătit 6.700 de euro”. Cei doi bărbaţi sunt poftiţi în cabinetul de consultaţii şi se întorc după câteva minute, în mână, cu certificate medico-legale. Lui Măluţan medicii i-au recomandat 50 de zile de îngrijri medicale, iar lui Dudaş, 8, urmând să-i fie prelungite şi după un consult făcut la stomatolog.

După câteva zile de la întâlnirea noastră, revin cu un telefon la Măluţan şi Dudaş, pentru a afla stadiul negocierilor cu patronul italian şi cu “vătafii” lu, români. “Am făcut plângeri penale la secţia de poliţie din Dej şi ni s-a spus că plângerile noastre vor fi preluate de către Biroul “Interpol” din Bucureşti, care, la rândul său va trimite cazul la Bruxelles, spre soluţionare. Noi tragem mari speranţe că ni se rezolva problema şi avem încredere în autorităţile române. În schimb, m-a sunat Constantin Florea, colegul nostru din Săcele şi mi s-a plâns că autorităţile de la el din oraş nu au preluat cazul său şi al lui Vasile. Totul deoarece Bogdan şi Ovidiu sunt personaje atotputernice în zonă şi se pare că poliţiştii nu au curajul să se pună cu ei. Aşa că le-au recomandat celor doi să se adreseze unor avocaţi şi să renunţe la plângere. De asemenea, am luat legătura prin translator cu patronul “mare”, Pino şi acesta ne-a spus, la rândul său, că nu are niciun amestec în această situaţie, că el a livrat banii, însă vinovaţi sunt partenerii lui, românii. De asemenea, astăzi  (joi, 16 iunie – n.n.) m-au sunat alţi români din Belgia, care m-au anunţat că trec şi ei printr-o situaţie asemănătoare: nu li s-au plătit nici lor salariile şi asigurările, astfel că în acest moment se află într-o situaţie aproape fără ieşire”.

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“La data de 15 iunie a.c., doi bărbaţi, din comuna Mica, sat Nireş, au depus plângeri la Poliţia municipiului Dej, reclamând faptul că au fost agresaţi pe teritoriul Belgiei. Bărbaţii au fost indrumaţi în vederea obţinerii unor certificate medico-legale. Documentele întocmite de catre poliţişti urmează a fi înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, spre competenta soluţionare”, a declarat, referitor la acest caz Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.