În 10 septembrie 2022 s-au împlinit 82 de ani de la linșarea publică a părintelul Aurel Munteanu de către o grupare naționalistă horthystă.
În 1918, Părintele Aurel Munteanu a fost delegat la Alba-Iulia şi a votat unirea Transilvaniei cu România, apoi, după 1920, a contribuit la înființarea Protopopiatului Huedin, devenind primul protopop al zonei.
A ctitorit Biserica Sf. Nicolae din Huedin, cunoscută până astăzi drept „Catedrala Moților”. A fost profesor de religie, consilier al județului Cluj, președinte al Ligii Antirevizioniste din Huedin și membru în primul Parlament al României Mari.
În 10 septembrie 1940, a fost ucis cu bestialitate de șovini maghiari adepți ai naționalismului horthyst. A fost linșat doar pentru că era un reprezentant important al românilor dintr-o zonă a Transilvaniei care a fost smulsă și cedată Ungariei aliată cu Hitler în al Doilea Război Mondial.
A fost bătut în plină stradă cu pumnii şi ciomege, a fost trântit la pământ, i-au smuls părul şi barba cu carne cu tot, iar unul dintre asasini i-a înfipt un par în gură până i-a ieşit prin ceafă, se menţionează într-un document de epocă.
Istoricul Mircea Gheorghe Abrudan, care a scris o carte dedicată protopopului, afirmă că viața Părintelui Aurel Munteanu ne arată „cum de pildă se poate face politică națională, nu partinică, cum se poate zidi românismul fără a jigni celelalte etnii și naționalități minoritare, cum se poate cultiva Ortodoxia fără încrâncenare, ofensiv, dar fără a ofensa, mărturisind adevărul, dar nedorind să-l impui cu forța tuturor”.
Protopopul Aurel Munteanu a fost „un om deosebit, care și-a îmbrățișat destinul și s-a ridicat la înălțimea unei jertfe pentru valorile în care credea și pe care le reprezenta”, a mai spus istoricul într-un interviu acordat Basilica.ro.
Viața și moartea lui ne pun înainte o lecție care trebuie rememorată nu pentru a alimenta ura interetnică, ci pentru a înțelege diferența dintre un lider asumat până la jertfă, care-și dă viața pentru poporul pe care îl iubește, și naționalismul extremist, care este, în ultimă instanță, doar luptă pentru dominație, în detrimentul aproapelui.
