La finele acestei săptămâni, cu un timing prost (pentru că nu a înțeles niciodată ce înseamnă jurnalismul), Adrian Sîrbu, creatorul PRO TV și, mai nou, al lui Aleph News, și-a folosit mica forță mediatică pe care încă o mai deține ca să tragă un semnal de alarmă, de altfel pertinent, despre monopolul caracatiței RDS-RCS care, în viziunea lui Sîrbu, beneficiază de sprijinul ocult al unor structuri ale Statului Român, a liderilor săi din umbră, a unor securiști.

Impotența informațională a lui Sârbu, dar și faptul că micul meu post național de televiziune de știri, NCN, este văduvit de RDS-RCS de o poziționare legală în grilă, afectându-ne veniturile și audiențele, m-a convins că e nevoie să public acest articol.

Veți citi in cele ce urmează cel mai complet material de analiză din ultimii 20 de ani despre Zoltan Teszari, afaceristul pe care niciun organ de presă nu a reușit să-l creioneze atât de inedit cum o voi face eu. Ca să fie clar încă de la început, diferența dintre mine și Adrian Sîrbu este că eu sunt jurnalist pur sânge, el este un ipocrit pur sânge, fiindcă la rândul său în anumite momente ale istoriei României, adica acum 18 ani, Adrian Sîrbu a fost patronul unui monopol sadea, când prin trustul Media Pro, compus din PRO TV, Acasă TV, Ziarul Financiar, Mediafax, Pro Sport, controla editorial peste 75% din piață, dar, mai grav, controla dictatorial piața de publicitate pretinzând agențiilor și regiilor de media partea șacalului, rebate-uri speciale, ba chiar și izolarea concurenței. Adrian Sîrbu făcea și el exact ce face Teszari azi, dicta și el legi guvernelor, și de aceea strigătul lui de azi nu capătă aderență.

Adevăratul monopol al lui Teszari acoperă serviciile de cablu, patronajul a DOUĂ trusturi de presă, jocul cu BVB și drepturile sportive pentru Liga 1

În mod punctual, însă, dacă e să discutăm despre DIGI, fostul mogul PRO TV are dreptate. Nefiind însă jurnalist, Sîrbu se limitează în poziția sa la a descrie în mod general în ceea ce constă monopolul colosului. Asta pentru că a fost dintotdeauna un superficial.

Eu însă sunt jurnalist de investigații și proprietarul unei televiziuni de știri naționale micuțe, care se bate cu DIGI încă de la înființare. Aici avem un punct comun, și eu, și domnul Sîrbu. Căci ambele posturi de televiziune au fost aruncate în tenebrele grilei DIGI, împotriva legii și a deciziilor CNA.

Chiar acum 10 zile, în urma unei reclamații depuse de mine prin care remarcam lipsa de respect a RDS față de lege, CNA a amendat cu 10.000 de lei cablistul – o pișcătură de purice pentru un pachiderm comercial.

De ce? Fiindcă astăzi legile sunt slabe, RDS știe acest lucru și CNA nu are puterea să facă mai mult, deși în alte țări, de exemplu în Franța, omologul CSA/ARCOM are atâta forță, că nu mișcă nimeni în front.

La rândul meu, am încercat ”cu buna” să-i propun lui Serghei Bulgac, CEO-ul cablistului, o soluție tehnică, care ar fi împăcat toate părțile. Chiar dacă, în cazul meu, ar putea să pară că publicând această anchetă despre Teszari îmi tai singur craca de sub picioare, public articolul cu convingerea că este timpul să discutăm serios despre monopol, acțiuni concertate, distrugerea concurenței în audioviziual și în piața de cablu, ba chiar să discutăm, și aici îmi îndrept privirea spre SRI, dacă este normal ca DIGI să devină proprietarul industriei de manipulare din România, dacă DIGI și Teszari nu se fac cumva vinovați de atac la siguranța morală a acestui popor.

Adrian Sîrbu s-a referit în alocuțiunea sa doar la mărimea procentajului de control al pieței de cablu pe care DIGI o controlează, peste 75%, menționând în treacăt și faptul că RDS-RCS este și proprietarul trustului media DIGI cu a sa televiziune, al său site și al său radio. Nu, din păcate, nu e doar atât.

Teszari, RCS RDS și DIGI sunt un colos mai gigantesc decât văd ochii dumneavoastră neavizați. Pe lângă piața de cablu, Teszari controlează direct și indirect nu numai trustul media DIGI, ci și trustul Prima TV, prin intermediul omului său Adrian Tomșa, singurul om din România care are acces direct și la orice oră la Teszari, în afară de familie.

Dar miliardarul fără chip, așa cum l-a catalogat timp de decenii presa națională impotentă, este și proprietarul indirect prin același interpus, Adrian Tomșa, al drepturilor sportive televizate ale Ligii 1 de fotbal, ceea ce dependentă de el toată mișcarea fotbalistică din Liga 1, dar fac dependente de el chiar și firmele de cablu concurente. Mă refer la Vodafone și Orange.

În ce fel? O să vedeți în acest material.

Teszari și Adrian Tomșa  și-au creat in ultimii 7 ani un trust media paralel, dar și un cluster de canale TV (PRIMA TV, PRIMA SPORT 1,2,3,4; Profit.ro, Agro TV) prin care căpușează chiar RDS-RCS, primind bani pentru prezența în sine în grila RDS-RCS, ba chiar și de la cabliștii adversari (VODAFONE și ORANGE), finanțându-se artificial și anticoncurențial ca trust media față de alte trusturi de presă din România, care trebuie să trăiască din audiențe și publicitate comercială.

Cu micile mele posibilități, căci nu am în spate forța unei instituții precum Consiliul Concurenței, sau informațiile analiștilor din SRI, am reușit să strâng elemente, mărturii și informații care, chiar și prin puținătatea lor, constituie elemente rezonabile pentru a arăta că DIGI, RDS/Zoltan Teszari dețin monopolul pe piața de cablu și influențează anti-concurențial piața de media, ba chiar și expresia comercială a Ligii 1 – cea mai importantă competiție fotbalistică din România, așa cum e ea, vai de mama eo.

Dacă ar fi existat mai puțină corupție și mai multă conștiință profesională la Consiliul Concurenței, Zoltan Teszari ar fi trebuit să fie deja despuiat de toate aceste privilegii și forțat să vândă o bună parte din monoblocul său pentru a însănătoși mediul economic de profil din România.

Dar Bogdan Chiritoiu e tare în clanță doar cu firmele de medicamente și cu servisurile auto, nu are curaj (sau voie) să se apuce de ditamai monopolul ce îi stă sub nas.

Alungat din Ungaria în șuturi. Adevăratul motiv

Statul Român e unul căcăcios și corupt. În Ungaria, lui Teszari nu i-a mers cu șmecheriile fiind alungat în 2021 și forțat să vândă DIGI Ungraria pentru 625 de milioane de euro, pierzând și licitația pentru 5G din Ungaria, în ciuda apelurilor în justiție.

Vreți să vă zic adevăratul motiv pentru care și-a luat Teszari tălpășița din Ungaria? Pentru că serviciile secrete maghiare i-au adus pe masă lui Viktor Orban dovezi clare că Digi și Teszari au finanțat și s-au implicat în acțiuni online anti-guvernamentale. Din acel moment, adio și un praz verde, lui Teszari i s-a transmis că poate să degajeze. De remarcat felul elegant în care a fost lăsat să plece, luându-și și banii pentru deranj, deși Orban adoră naționalizările. De ce?

Cineva din România, nu spui cine, persoane importante din servicii au transmis la Budapesta că Teszari a greșit, dar că trebuie iertat pentru că… Doar de AIA a putut „miliardarul fără chip” să se extragă.

Deși s-a speculat foarte mult timp că Teszari este omul serviciilor secrete maghiare, uite că nu a fost așa, căci ungurii i-au dat o palmă după ceafă și l-au transformat în persona non grata economică pe teritoriul Ungariei.

Tsunami-ul online din 16 noiembrie 2014, declanșat de Teszari și RDS

Deși candidatul PSD Victor Ponta era favoritul cert al alegerilor prezidențiale, la scrutinul din 16 noiembrie 2014, el a pierdut alegerile, aparent inexplicabil, în fața candidatului ACL, Klaus Iohannis. Victoria lui Klaus Iohannis e cu atât mai ciudată cu cât:

– la dezbaterile tv din săptămâna de dinaintea alegerilor, care până acum dădeau în mod tradițional învingătorul (Emil Constantinescu în 1996 și Băsescu în 2004 și 2009 au profitat din plin de dezbaterile tv directe cu contracandidații pentru a atrage de partea lor ultimii votanți disponibili) Klaus Iohannis fusese surclasat net de Victor Ponta

– Victor Ponta intrase cu 10% avans în turul 2 (40,4% vs. 30,4%) și își asigurase sprijinul câtorva competitori din turul 1. Sociologii au arătat că în turul 2 chiar a primit o bună parte din voturile acestora (70% dintre votanții lui Tăriceanu și 50% dintre votanții lui Dan Diaconescu și Vadim Tudor au votat cu Ponta);

– echipa lui Victor Ponta a reușit un rezultat foarte bun, candidatul PSD fiind, cu 5,26 milioane de voturi, mai votat decât candidații precedenți (Adrian Năstase și Mircea Geoană). Cu acest rezultat, de altfel, Ponta ar fi devenit președinte în 2004.

De ce s-a întâmplat asta? Pentru că Teszari, care controla și mediatic, și logistic, peste 60 la sută din internetul românesc, a intervenit cu bocancii în procesul electoral, atat pe România, cât si pe Italia si Spania, unde era diaspora, așa cum mi-a confirmat o sursă de top din servicii. Cam ca în Ungaria, dar anti Ponta. Ce s-a întâmplat în noiembrie 2016, când Iohannis a ajuns în câteva ore de la 1,6 milioane de voturi în primul tur la câștigarea en passant a alegerilor, ar fi trebuit să îngrijoreze SRI, căci discutăm de alt atentat la siguranța națională. Dar SRI a tăcut mâlc.

Ținta RDS? Licența 5 G. Avantajul enorm al lui Teszari față de Orange și Vodafone

Chiar dacă a plecat din Budapesta lui Victor Orban cu cablul între picioare, Teszari este astăzi și mai periculos și mai influent decât v-ați putea închipui. În România, pe lângă faptul că afaceristul controlează tot ce văd pe televizor 4,5 milioane de români, Teszari mai are sub un TIR  de cash această, adică această sumă imensă de 620 de milioane de euro, care îi dă un avantaj considerabil în fața tuturor celor care vor vrea în viitorul apropiat să participe la licitația pentru licența 5G pe care ANCOM – autoritatea care reglementează licențele GSM o va scoate la mezat.

De ce este important acest „leverage” pe care Teszari îl are în fața viitorilor competitori la licitația pentru 5G? Contextul, dragi cititori, contextul.

Atât Orange, cât și Vodafone, sunt în mijlocul unor furtuni interne de integrare a firmelor de cablu pe care le-au cumpărat.

Vodafone a început integrarea UPC în urmă cu un an și ceva, dar încă întâmpină dificultăți în a alinia la propriile standarde o companie care s-a comportat flower-power în piață.

Orange, deși lider pe piața de telefonie mobilă, a ”primit” la spartul târgului căzătura Telekom, fostă Romtelecom, acolo unde haosul e total. Vă dați seama cât are de muncit conducerea Orange România să integreze scheletul Romtelecom, dacă până și serioșii nemți de la Deutsche Telekom nu au reușit să scape atâția ani de zile de mafia din interiorul Romtelecom, unde românii Statului Român, alături de românii din conducere și împreună cu grecii de la OTE, furau de rupeau sau, când nu furau, îi încetineau grozav pe nemții care voiau să curețe compania.

Orange și Vodafone nu pot ignora licitația 5G, dar fiecare are probleme enorme de bucătărie internă.

Bombă: la vizita cu Zelenski, Bogdan Aurescu a reprezentat interesele firmei private RDS-RCS!

Urmează acum bomba Strict Secret, cireașa de pe tortul acestei analize, o public acum, chiar dacă o să vă rog să fiți răbdători și să citiți și restul lung al acestei anchete. Este informația momentului, una atât de gravă încât, sincer, cred că ar trebui să cadă niște capete sau cred că ar trebui încătușați niște oameni.

Dețin informații certe că la întâlnirea din 26 aprilie a.c. a conducerii României, cand Nicolae Ciucă, Marcel Ciolacu și ministrul de Externe Bogdan Aurescu s-au întâlnit în Ucraina cu Zelensky și cei mai importanți oameni din guvernul ucrainean, staff-ul românesc a avut inițiativa ilegală și total neconcurențială de a negocia intrarea în Ucraina a companiei private RDS-RCS atunci când războiul se va fi sfârșit.

Pentru conformitate, să vă spun că Zelenski a refuzat să participe la discuțiile ”informale”, dând mâna cu Ciucă și Ciolacu și apoi plecând. Dar Ciucă și Ciolacu au asistat la momentul în care trepădușul Bogdan Aurescu, ditamai ministrul de Externe al României, s-a apucat sa promoveze interesele unui privat, în speță RDS RCS, încercând să negocieze cu guvernul ucrainean ca după terminarea războiului firma lui Teszari să devină partener agreat pentru înființarea unei firme de telefonie și date și pentru a reface reteaua de cablu si Internet din Ucraina.

Oficialii ucraineni nu au oferit un răspuns pe loc, dar cel mai important este să știți de la mine că acest lucru grav chiar s-a întâmplat. Interesele unei companii private au fost reprezentate de cei mai înalți oficiali ai Statului Român chiar în curtea lui Zelenski. Așa puteți înțelege mai bine despre ce discutăm.

Păi cum să meargă Chirițoiu de la Consiliul Concurenței peste RDS/Digi și Teszari când compania și afaceristul de etnie maghiară beneficiază de lobby-ul celor mai tari oficiali ai Guvernului României?

Tulburarea psihică a lui Teszari

Nu sunt bancuri poveștile cu Zoltan Teszari, miliardarul fără chip, care aleargă zi de zi într-un parc amărât din Băile Felix, lângă Oradea, județul Bihor. Nu sunt legende poveștile despre modestia sa, despre faptul că umblă îmbrăcat cu haine de cinci dolari și că vrea să fie cât mai șters posibil, nu numai pentru media, ci dacă s-ar putea pentru toată lumea.

Despre Zoltan Teszari patronul RCS&RDS se ştiu foarte puţine lucruri concrete, se spune ca acesta s-a lansat în 1990 cu o tonetă de îngheţată, că a fost producator de cornete si concentrate, dupa care a intrat pe televiziunea pe cablu şi a trecut apoi la afaceri cu programe prin cablu. Gigantul german Deutsche Telekom a vrut să îi cumpere la un moment dat businessul, dar s-a lovit de refuzul fără echivoc al afaceristului.

Luat la mișto de puținii săi prieteni, care însă îl respectă și-l iubesc, Teszari a sărit o singură dată calul în ceea ce privește cheltuielile sale de miliardar: atunci când era să piardă o femeie, pe iubita sa, din cauza unui cancer.

Săptămânalul „Bihoreanul“ a relatat povestea impresionantă despre miliardar: după naşterea copilului său, soţia magnatului a fost depistata cu o afecţiune gravă, care a necesitat tratament îndelungat în străinătate, la Viena. Se pare ca fost momentul când Tzesari a înţeles ce înseamnă suferinţa şi a decis să uşureze drama altor oameni aflaţi în nevoie. El a cumpărat, cu banii jos, o clinică orădeană, pe care a dotat-o ca la carte şi a pus-o la dispoziţia suferinzilor, la preţuri de 3-4 ori mai mici decât restul clinicilor, preţuri care doar acoperă cheltuielile, fără a înregistra vreun profit.

Atunci, pentru câteva momente Teszari a luat-o razna epatând puțin cu niște achiziții mai exotice, normale pentru nivelul său financiar. De exemplu, un super car de elită, un Ferrari

Teszari este însă omul jocului, al strategiei, dar cât mai din umbră. Lucru pe care mulți dintre adversari sau comentatori îl consideră ca fiind o boală psihică sau o deviație emoțională. Chiar dacă anonimitatea i-a adus foarte mult succes în viață și a fosst elementul esențial în strategia sa de construire a RCS RDS, faptul că a stat mereu printre tufișuri l-a făcut și pe el să pară inadecvat în multe dintre proiectele inițiate. L-a facut să pară necunoscător al realităților de moment. Un corijent al culiselor acestui stat care se distinge în ultimii 33 de ani prin jocuri letale de putere.

Zoltan Teszari suferă de sociofobie. E o tulburare psihică, o anxietate socială caracterizată de teama de evaluări negative, de critică, teama de a fi respins, teama de conflicte, cu frici nejustificate în fața unor pericole inobservabile și adesea inexistente în realitatea extra-subiectivă, acestea fiind proiecții ale unor asocieri neconștientizate, ale unor situații traumatizante din trecut conexate noii experiențe, sau ale unor anticipări disfuncționale (gînduri automate iraționale, supoziții neîntemeiate, raționamente eronate ce au la bază astfel de supoziții) care marchează dezadaptant psihobiografia fobicului.

Persoanele cu fobie socială se pot teme însă și de anumite aspecte concrete: să vorbească în public, să servească o cafea cu o persoană nouă, să fie supuse unui examen psihologic sau să meargă la psiholog, să performeze în public, să utilizeze toaletele publice sau pe cele de la serviciu, să mănînce în restaurant, etc.

Teszari bifează toate simptomele acestei probleme de sănătate mentală cronică:

  • prezintă o teamă intensă de a nu se face de râs în fața altora;
  • se îngrijorează legat de cum se vor simți și cum se vor comporta în fața altora;
  • se tem că ceilalți îi vor judeca sau „își vor da seama” cum sunt cu adevărat;
  • resimt o teamă intensă în preajma altor persoane, mai ales în preajma persoanelor pe care le consideră importante sau a persoanelor necunoscute;
  • încearcă să evite locurile în care sunt mulți oameni;
  • au dificultăți în a-și face prieteni sau a menține relații sociale;

Începuturile: revolutionarul Teszari, tupeu și fler in business

Foarte putini oameni stiu ca Teszari Zoltan, actualul miliardar roman de etnie maghiara este si revolutionar! Da, da, cu certificat de revolutionar roman!

Numele lui Teszari apare la pozitia 15502 in Anexa la Decretul 37/2000 prin care au fost acordate cateva noi mii de tiluri de Erou Martir si Luptator, publicata in 7 martie 2000 in Monitorul Oficial.

Iată și ce scria tânărul Zoli în argumentația sa, despre momentul Revoluției Române care l-a prins la Brașov, la numai 19 ani, în compania, atenție! a lui Ioan Bendei, cel care, până la scandalul DNA, avea să îi fie partener și administrator la RDS:

„Subsemnatul Teszari Zoltan, domiciliat in Oradea (…) declar urmatoarele: Ma aflam in vizita la fam. Bendei Ioan din Brasov, str. (…), venind din Poiana Brasov unde eram in cantonament sportiv. Am plecat impreuna cu niste prieteni ai d-lui Bendei, pe numele Maftei Gheorghe si Sirianu Traian cu care am plecat in oras cu gandul sa servim ceva la un restaurant dar am schimbat programul datorita evenimentelor ce se desfasurau in centrul orasului. Muncitorii de la avioane impreuna cu localnicii atasati pe drum, am organizat organizat un miting de protest impotriva regimului comunist ceausist. Aici am fost intampinati de scutieri si militari cu tunuri de apa. S-au incercat mai multe dialoguri cu conducederea cons. jud. (n.r. – Consiliul Judetean Brasov) dar au esuat din cauza lui Deogaru care solicita sa parasim zona neconditionat. Din cei care au fost in zona recunosc pe Dinu Costica, Samson Nicolae, Giutu Lucian, Sandu Ion, Bata Adrian si altii. In jurul orei 21:00 se pleaca in grupuri spre intreprinderi pentru informarea acestora si scoaterea sa participe la declansarea grevei generale. In dimineata zilei de 22 Dec. 89 in sediu a intrat grupul de petitionari cu o petitie in care cereau principalele revendicari, iar in timpul discursurilor se anunta pe mass-media fuga lui Ceausescu, dupa care este invadat de catre participanti sediul cons. jud. iar in sala de sedinta se constitutie prima cond. provizorie cu pres. Gen.Florea iar cei prezenti numiti la sugestia lui Vilianu Sergiu, consilieri. Se elibereaza legitimatii de catre Carausu Victor. Mr. Vasiliu solicita oameni pentru o grupa de verificare exterioara a sediului cat si imprejurimile unde se aflau obiective strategice. In data de 24 Dec. 89 dupa moartea lui M.M. Fantcuia si Pauinea si a lui Bata Adrian care ii reprosa Gen. Florea modul dictatorial de conducere, dupa care foarte multi civili au fost escortati din sediul cons. jud. sub pretext ca sau infiltrat teroristi printre ei. Pentru cele relatate de mine se pot consulta registrul din cons. jud. cat si casetele video din acea perioada si  personal pentru complectarea de amanunte.”

Altfel spus, cei care aveau să-i devină parteneri de afaceri – Ioan Bendei, Gheorghe Maftei și Traian Sirianu – sunt amicii cu care se pregătea să „servească ceva la restaurant” chiar înainte de evenimentele din 89. În dosarul sau de revoluționar, găsim și declarații de martor care susțin că Zoltan Teszari a participat la evenimentele de la Brașov.

Interesant, nu?

Teszari a ajuns miliardar datorită oportunismului săau „genetic”, practicând încă de acum 20 de ani o fascinantă tactică de șobolăneală comercială.

A fost printre putinii din România care și-a dat seama că românii sunt disperați după televizor, după 35 de ani în care au privit la el doar două ore și, chiar și atunci, ascultând aberațiile lui Ceaușescu. După epopeea Astral, de la începutul anilor 90, când un grup de oameni de afaceri clujeni au creat bazele a ceea ce urma să fie UPC mai târziu, prin anul 1999, Teszari s-a prins că Romtelecom e prea slab să se miște repede, iar Connex și Dialog, mai târziu Vodafone și Orange, sunt prea preocupate să se ciondănească între ele pe piața de telefonie mobilă ca să dea lumii GSM „la tot cartieru’”.

Tot Teszari și-a dat seama că afacerea cu cablu nu e pe moarte și că va dăinui mult și bine, mirosind două oportunități de creșetere nevăzute de nimeni.

Pe de-o parte, România rurală o freca în continuare pe TVR și TVR 2 cu antene învechite, românii de la țară fiind disperați și tânjind să aibă și ei cablu.

Apoi, în orașe micuțe de genul Iernut, Năsăud, Zimnicea, sau chiar și în unele cartiere din marile municipii se creaseră sute de dumnezei locali, sute de patroni de cablu care trăiau binișor facturând câteva mărci pe lună fiecareia din sutele de familii aflate in „portofoliu”, cu o minimă investiție: niște cablu coaxial și un distribuitor de semnal.

Căci asta erape atunci business-ul de cablu, unu care față de date și GSM sau 4G nu necesita investiții prelabile majore și oferea cash recurent, lună de lună, fără să faci mare lucru.

Teszari a conceput un plan îndrăzneț de cablare a satelor și comunelor României, dar și de achiziție concertată, dar subterană, a tuturor ”piticilor” din piață. Până să se prindă Statul Român de ce i se întâmplă, Teszari cablase deja România rurală, adeseori folosindu-se de instituții de stat prăfuite și dezabuzate precum Electrica, cu care RCS-RDS semnase contracte de chirie pentru stâlpi la prețuri înjositor de mici. Și pentru această parte a planului, dar și pentru achiziția de „pitici”, Teszari, un sociopat care detesta interacțiunea umană și orice prezență socială, avea însă nevoie de un om de încredere muncitor, care să facă aceste achiziții cât mai pe silent ca să nu-i trezească pe giganți.

Acel om a fost și este Adrian Tomșa, un clujean care a fost esențial pentru construirea imperiului RDS RCS, cel puțin la începuturile sale, și care astăzi funcționează pe post de „Mâna Regelui” în afacerile în care Teszari nu vrea să fie prezent pe față. Lucrurile au fost simple, chiar incredibil de simple, în anii 2000 și tot mai simple pe măsură ce Teszari deținea tot mai mult capital.

Până să se cunoască cu Teszari, Tomșa opera pe spațiul geografic al Văii Someșului, de unde cumpăra pachete de cabliști și le vindea UPC, ai căror acționari erau clujeni. Așa a aflat Teszari de el și l-a „racolat” încredintandu-i bani pentru o nouă misiune.

Modus Operandi? Ca în no man’s land!

Tomșa mergea peste câte un operator de cablu tv care avea, să zicem 250 de familii, sau 600, și îi promitea o sumă exorbitantă de bani chiar și pentru acele vremuri, chiar și pentru acea industrie. Mulți dintre acești cabliști se aflau într-o postură ciudată. Făceau lună de lună bani buni, îndestulători ca să-și tragă o mașină scumpă la stradă, dar paradoxal nu mai puteau înainta în business pentru că, deși super segmentată, piața era ultra aglomerată și, ca să te apuci să faci achiziții, ca să crești ogranic aveai nevoie de bani serioși ca să contezi. Bașcă faptul ca multinaționalele începeau să se trezească.

Închipuiți-vă că piața de cablu cu „pitici” a României ar fi fost o cameră de 500 de mp în care erau înghesuiți 1000 de cabliști. Niciunul nu putea să înainteze, niciunul nu putea să iasă pe ușă afară. Toți stagnau.

A mai contat enorm și elasticitatea de negociere lui Teszari și lui Tomșa atunci când făceau aceste deal-uri. Tranzacția era deseori în cash, în bani în pungă și se rezuma la maxim două foi de contract. Inadecvarea marilor companii s-a văzut puțin mai târziu, dar când era prea târziu.

Când marile companii își trimiteau emisarii să discute cu „piticii”, nu numai că nu ofereau sumele pe care Teszari le oferea, dar veneau și cu cuvinte de neînțeles precum ROI sau DUE DILLIGENCE, dar și cu contracte de țâșpe sute de pagini, lucruri care îi speriau pe micii antreprenori.

Pas cu pas, integrând cu ambiție și asiduitate, toți acești pișpirici locali, Teszari s-a transformat într-un halterofil al pieței de cablu de la categoria super-grea, care, mulți nu își mai aduc aminte, a intrat peste cavalerii simandicoși ai multinaționalelor bumbăcindu-i bine cu oferte comerciale de dumping nu numai pe piața de cablu, ci și pe cea de telefonie mobilă și aparatură, nimicindu-i pe toți și luând piața la nivel de monopol.

Fiindcă ăsta e adevărul.

Teszari nu deține monopolul pe piața de cablu de ieri, de azi, ci de cel puțin un deceniu. E drept, flerul și ambiția sa au contat, flerul care l-a făcut să amușine cu mult înainte ca multinaționalele să o facă piețe de business noi, așa cum a fost paleta de servicii oferite românilor din Italia și Spania, când milioane de români plecați la muncă s-au bazat doar pe RDS și RCS pentru a comunica cu familia și pentru a afla ce se întâmplă în țară.

Epopeea DIGI 24

Ideea creeări trustului DIGI i-a fost insinuată lui Teszari de doi oameni din Statul Paralel, din care unul – o emblemă a SRI, domnul Florian Coldea, si completarea Binomului – Laura Codruta Kovesi, și pleca de la ideea că trebuie creată repede o alternativă credibilă la Antena 3, dusmanul de moarte al Binomului, dar și un leagăn media în care să se balanseze dreapta politică, un loc unde toți cei care detestă PSD și iubesc Dreapta să aibă garanția că acolo va fi o zonă liberă de pesedism.

Primul care a rostit asta a fost Ion Cristoiu:

Deși au trecut de la numirea sa în fruntea Externelor nu mai puțin de șase luni, Teodor Meleșcanu e la primul său interviu acordat unei televiziuni. Normal ar fi fost să meargă la o televiziune cît de cît urmărită, nu la Digi Tv, post fondat de Florian Coldea, care i-a și impus frigiditatea absolută (prezentatoarele sînt frigide, prezentatorii sînt toți tunși scurt, de parcă ar lucra la televiziunea publică din Coreea de Nord, știrile sînt apă de ploaie direct de la burlan, burtierele sînt mediocre, decorul rece), la care nu se uită nici măcar cei care lucrează la el”, a scris Ion Cristoiu pe blogul său.

Asta a gândit Binomul: un canal de știri care să preia și să gonfleze pe ecranele poporului român nespeculata sa dorință, pana atunci, de discurs anticorupție, lucru pe care l-a sesizat în orizontul de așteptare al românilor, culmea, un pesedist: Vasile Dîncu. De fapt, mai mult decât a fi pesedist sau sociolog în ultimii ani, Dîncu a fost fața umană a SRI, împins de diverse facțiuni ba ca și consultant al unor afaceri, ba ca și strateg a unor instituții de stat unde firma sa IRES câștiga contracte de sute de mii de euro, cele mai multe cu încredințare directă.

Dîncu a creat cum s-ar spune brandingul, identitatea media a DIGI 24 beneficiind și de tot ce avea SRI în spate, dar folosindu-se și de intuiția sa și de ceea ce vedea în propriile sondaje.

De la culori până la selecția staff-ului editorial, totul a fost gândit în laboratoarele securiștilor, fiind aleși jurnaliști care avuseseră poziții dure împotriva PSD-ului și pro dreapta sau pro Băsescu.

N-a fost greu să se impună un asemenea post căci, vorba aia, terenul de fotbal, adică grila de cablu a RDS, le stătea la dispoziție.

În ciuda investițiilor semnificative și a zestrei inimaginabile de suport (altfel faci lucrurile când ai sprijin de la servicii, când te pui pe grila de cablu unde vrei tu, etc.) DIGI 24 nu a dat niciodată pe spate în ceea ce privește audiențele.

Jurnalismul DIGI 24 era monoton, dar simpatizanții Dreptei, orbiți de ura față de PSD, idolatrizau postul pentru că era singurul ”corect” și anticorupție, deși DIGI 24 nu a publicat niciodată vreo anchetă zguduitoare, limitându-se la a mima jurnalismul, la a mima critica obiectivă, fiind vituperant cu tot ce ținea de Dragnea, Ponta, Năstase sau PSD și mielușel cu excesele Dreptei, ale lui Băsescu, Elenei Udrea sau Blaga.

E important să țineți minte această promisiune făcută de DIGI publicului său de dreapta, chiar dacă mai restrâns: aceea de a fi intoleranți cu orice act de corupție. Ei bine, în momentul în care Teszari a fost căutat la momițe de DNA și implicat în scandalul X , conducerea DIGI a tăcut nu numai noaptea ca hoții, ci si ziua ca hoții, evitând să dea pe post știrea momentului: că și Zoltan Teszari este vânat de procurorii DNA pentru fapte de corupție.

Atacul DNA de atunci are o explicație: Kovesi se „răcise” cu Coldea și îi ataca „investițiile”, dorea să îi arate că sunt mai puternice cătușele decât informațiile SRI.

Practic, într-o singură clipită, DIGI 24 și-a pierdut ligheanul de încredere strâns de suportul serviciilor, fiindcă publicul DIGI a reacționat prompt și iritat, exprimându-și dezamăgirea și simțindu-se trădat.

„Jurnaliștii” Digi 24 au evitat să acopere subiectul mitei de 3,5 milioane de euro pe care Ioan Bendei, administratorul firmei RCS RDS și amicul din tinerețe al lui Teszari i-o oferise lui Mitică Dragomir, pentru facilitarea achiziției drepturilor sportive pentru meciurile de fotbal din Liga 1.

În războiul dus cu RCS&RDS, Antena 3 a prezentat, la acel moment noi înregistrări telefonice realizate de DNA, în care magnatul orădean Zoltan Teszari îi spune directorului său Ioan Bendei că a fost vizitat de „nea Traian şi Răducu”, angajaţii lui Voiculescu insinuând că ar fi vorba de Traian Băsescu și ginerele acestuia,

Scandalul în care a fost implicat Teszari a atins colateral DIGI 24, e adevărat, dar a însemnat în realitate pentru ochii avizați care știu să privească printre nori și un take-over managerial din partea SRI.

Nu se știe ce i-a îndemnat pe securiști să procedeze atât de agresiv cu Teszari. Ce n-a dat sau ce s-a făcut că dă… i-o fi enervat.

Destul să vă spun că, de atunci și până astăzi, mare parte din managementul RCS RDS este decis și de oamenii din angrenajul SRI. Practic, așa cum s-a mai întâmplat în istoria României, SRI a vrut o halcă dintr-un business profitabil și l-a obținut, e adevărat mai agresiv, pentru că Teszari mișcase în front.

Ca să vă dau un exemplu de oameni de comitet care s-au dezvoltat inimaginabil cu concursul SRI o să vă dau drept exemplu cel al fraților Pavăl de la Dedeman, care sunt cuminți și ascultători cu cine trebuie și astfel sunt lăsați în pace să prospere.

Teszari a primit un semnal dur din partea Statului Paralel, acela care îl și crescuse. Dar a scăpat totuși ieftin, fiindcă securiștii nu îl puteau deposeda, sub nicio formă de cele 54% din acțiunile cablistului, pe care acesta le deține direct sau indirect prin diverse offshore-uri și firme olandeze. Dar Teszari și-a luat adio de la controlul trustului media DIGI, fiind expluzat de la decizii și Adrian Tomșa, cel care, de exemplu, acum mulți ani inaugurase la Cluj-Napoca stația Digi 24 Cluj care costase sute de mii de euro.

S-a ajuns la un status quo în care și serviciile se adapă frumos din anvergura comercială și din profitul RDS RCS fără să se mai deranjeze prea mult. Dosarul RCS RDS de la DNA a făcut poc și a fost aruncat în derizoriu.

Dar, în timp, ungurul Teszari, orgolios nevoie mare, și-a dat seama de greșeala făcută în ceea ce privește DIGI 24 și că singura cale să recupereze teren, dacă vor mai fi alte ”accidente” cu „Securitatea” este să-și construiască un trust media în paralel, concepând un plan diabolic de finanțare fără să scoată aproape un ban din buzunar și folosindu-l pe Tomșa ca interpus.

Un model de business greșit

Ca să vă spun care va fi eterna greșeală a lui Teszari trebuie să vă descriu unde a greșit el în privința DIGI 24. A greșit în primul rând pentru că l-a lăsat pe Dîncu să facă ceea ce a făcut și la Transilvania Live, atunci când a intrat în combinație Dîncu cu Paszkany, adică să impună o agendă editorială subiectivă, lipsită de critică, care să evite jurnalismul și adevăratele teme de discuție ale României. Este demn de remarcat cazul Sorinei Matei, adusă cu mare pompă în trustul DIGI, o ziaristă cunoscută pentru faptul că nu-i curăță nimeni ouăle și care atunci când s-a apucat să facă diverse anchete care priveau partenerii RCS-RDS sau prieteni de-ai lui Dîncu, a fost imediat scoasă din schemă.

Ce se întâmplă atunci când o conducere de trust blochează constant materiale?

În acel moment, jurnaliștii nici nu se mai obosesc să propună subiecte pertinente sau contondente, ci aduc în fiecare zi la redacție ceea ce noi jurnaliștii numim „lăbuțe”: chestii ușurele, fără impact, ca să treacă timpul.

În toate redacțiile în care Vasile Dîncu a fost consultant, strateg sau proprietar s-a instalat cea mai periculoasă otravă: autocenzura. Când un ziarist se autocenzurează, își pierde SENSUL. Poate că și ziariștii de la Antena 3 primesc câteodată ”semnale”, poate că și ei au o agendă impusă direct de conducere, dar cu siguranță sunt mult mai liberi și mai critici în subiectele pe care le dezbat.

Putem discuta cât doriți dacă o televizune de știri trebuie să devină scut sau armă de atac pentru patronii ei, dar, chiar și în această privință, DIGI 24 a fost un rateu pentru Teszari.

Digi 24 a avut la naștere niște ursitoare care i-au prezis că o să fie un mare tigru al Dreptei, dar Teszari a ținut acest tigru într-o cușcă poleită, îngrășându-l peste măsură cu milioane de euro și cu fumuri, iar când a fost nevoie ca acest tigru să iasă la atac sau la apărare pentru a-și proteja stăpânul de DNA, sau chiar pentru a fi păstrătorul promisiunii făcute publicului, aceea de post anticorupție, a eșuat lamentabil, transformându-se într-un cihuahua cu ghearele făcute la pedichiuristă.

Asta nu înțelege Teszari, asta nu înțelege nici săgeata lui, Adrian Tomșa, că numai jurnalismul face dintr-un trust media ceva solid.

Teszari și Tomșa respectă un fir de cablu mai mult ca pe un jurnalist. Pentru ei, firul de cablu însemnă cash și jurnaliștii înseamnă nimic.

Priviți cum Teszari comite aceeași greșeală și în noul trust paralel pe care îl finanțează imoral cu Tomșa în față: sunt aduși jurnaliști fără vlagă, fără coloană vertebrală.

Audiența posturilor din trust este crescută artificial cu meciurile de fotbal din Liga 1 sau alte competiții pe care tot Teszari le antamează prin interpuși. Buletinul de știri de la Prima e muci, profit.ro este o însăilare de penibilități editoriale ce se doresc a fi analize economice, Agro Tv un festival al analfabetismului editorial, al țărăniei jurnalistice.

Nu că ar fi mai brează audiența DIGI 24 care, după ce a ieșit de sub tutela lui Teszari, este violată atât de servicii, cât și de partidele politice aflate la putere. Pesediști care odinioară erau călcați în picioare la DIGI astăzi se lăfăie editorial când vor ei pe post.  Atâta doar că pentru Teszari și Tomșa nu contează ce credem noi, ce crede legea, contează că facturează și încasează, dându-și lor dinspre punga RDS-RCS spre punga Prima. Până să vă spun cum, mai avem însă o poveste de trecut.

Epopeea Transilvania Live/Look

În 2011, cu totul neașteptat, unul dintre cei mai potenți oameni de afaceri din România – Arpad Parzkany, cu siguranță și unul dintre cei mai notorii milionari din România datorită ownership-ului Clubului CFR, deja de trei ori în Champions League, decide să se asocieze cu două persoane cu care nimeni n-ar fi crezut vreodată că va fi compatibil: Ioan Rus, ministru în mai multe guverne pesediste, și Vasile Dîncu, fața umană a SRI.

Cei trei au anunțat într-o zi de duminică constituirea unui trust media: Transilvania Live, mai întâi regional și apoi național, care să devină busola mediatică a României.

Povestea din spatele consituirii acestui trust e și ea interesantă. Paszkany fusese în relații de dușmănie cu Ioan Rus și cu Dîncu, dar, oportuniști fiind și având în vedere tonele de bani pe care Parzkany le făcuse din imobiliare și fotbal, au lăsat-o mai moale cu agresivitatea și l-au integrat în ”gașca Clujului”. Într-o seară, Dîncu și Rus i-au povestit lui Parzkany de un plan secret care se pune la cale în laboratoarele Statului paralel și care avea foarte mult potențial de credibilitate, căci PSD venea tot mai tare pe turnantă și deținea tot mai multă forță în organizarea statală.

Planul se referea la schimbarea Constituției și la regionalizarea României, moment în care cei doi i-au spus lui Paszkany că Ioan Rus urma să devină guvernator al Transilvaniei, așa că era nevoie să strângă ”rândurile”. Parte din acest plan era și un proiect media regional, ardelenesc, prin care Transilvania să fie informată cu ce voiau cei trei, manipulată cu ce voiau cei trei. Treaba era simplă, Arpi trebuia să pună banii groși, iar Dîncu și cu Rus s-ar fi ocupat de protecție și de deschiderea ușilor spre Statul Paralel pentru a-și consolidat împreună puterea.

A ieșit însă un mare fâs, asta pentru că s-a investit o grămadă de bani în tehnică, în studiouri, iar celor trei le lipsea ceea ce este cel mai important pentru orice televiziune: distribuția. Dacă nu ești pe cablu nu exiști și, dacă exiști pe cablu în poziții proaste, ai cele mai mari șanse să subcombi. Cei trei lansaseră cu mare tam-tam Transilvania LIVE, un post care nu se vedea aproape nicăieri și așa și-a făcut apariția în schemă Adrian Tomșa, chemat de Vasile Dîncu să ”rezolve” problema cu Teszari.

Căci țineți-vă bine, Teszari refuzase să bage în grilă până și postul deținut de Ioan „Ucu” Rus, un om în fața căruia tremurau mulți chiloți de frică!

Intrarea lui Tomșa în schemă s-a produs pervers, încet, așa cum știu cei doi – Teszari și Tomșa – să o facă.

Bunăvoința lui Teszari avea un preț, iar Paszkany a plătit scump toate astea.

Parasit repede de cei asociati ai sai, de Rus care a plecat ministru, si de Dancu, care nu se mai implica, Paszkany s-a reorientat in ceea ce priveste destinele posturilor sale. Avand o relatie de prietenie stransa cu Catalin Maruta, Paszkany a reusit datorita acestuia sa intre in discutii intime cu Adrian Sirbu, care pe atunci era „dumnezo” in Central European Media Enterprises Ltd. (CME), gigantul american care era actionar majoritar al PRO TV.

Sîrbu era pe cai mari la CME și i-a propus lui Paszkany să pregătească din rădăcinile Transilvania Live un nou post, generalist, mai friendly, de familie. El s-a numit Look TV. Promisiunea lui Sîrbu a fost că, dacă Paszkany respectă niște pași strategici pe care el îi indicase și dacă va avea anumite audiențe și un anumit flow financiar, atunci va cumpăra pentru CME postul, căci Sîrbu spunea că mai e loc pe piață pentru un canal generalist mai family, creat pe alte principii decât Pro TV. Lui Paszkany i-ar fi convenit de minune să iasă din deal cu un exit extraordinar, plus să se și scape dintr-o afacere din care intrase prea intempestiv și care acum îl deranja.

Astfel, Paszkany a transformat Transilvania Live in Look TV.

Socoteala de la negocieri s-a dus naibii spre finele lui 2013, când Sîrbu a fost „demisionat” de CME pentru rezultatele proaste din grup, pierderi imense: bătrânul Sîrbu primise o pălărie prea mare și părea în spatele vremurilor. Asta a fost o veste proastă pentru Paszkany, căci își lua adio de la un posibil exit în favoarea CME.

Urmează încă o poveste în exclusivitate, căci detaliile astea nu au mai apărut nicăieri.

Cum i-a cerut Mitică Dragomir șpagă mascată de 25 000 de euro pe lună lui Paszkany

Finele anului 2013 coincide cu un moment nasol și pentru Mitică Dragomir. În 2014, urmau alegerile la LPF. Și el primise o veste proastă. Până la acel moment, 27 milioane de euro net era valoarea anuală a contractului actual pentru drepturile TV încheiat în 2011 cu Digi, Dolce și Antena. 

Mitică fusese anunțat de Telekom și de Teszari prin RCS-RDS, căci cei doi cabliști lucrau concertat la acea vreme, că nu sunt dispuși să mai dea atâția bani pentru drepturi și că vor să ofere doar jumătate din suma, motivând că au de recuperat din „arsura” financiară provocată de ieșirea Pro TV din must carry, care însemna ca cei doi cabliști să plătească sume exorbitante an de an.

Această veste însemna însă dezastrul pentru Mitică Dragomir care își dorea încă un mandat ca președinte la Liga Profesionistă de Fotbal. Dacă Dragomir ar fi mers să le spună președinților de cluburi din Liga 1 că o să „pape” doar jumătate din bani în următorii 5 ani, și-ar fi luat un șpiț în fund și adio de la mandat (și-a luat oricum, dar nu din cauza drepturilor, ci „pe partea politică).

Deși era în război total cu ardelenii de la CFR Cluj, pe care Dragomir îi înjura pe față pe la televiziuni, Mitică, om cu obraz gros, a lăsat la o parte rușinea și l-a contactat pe Iuliu Mureșan, mâna dreaptă a finanțatorului CFR, cerandu-i o întâlnire secretă cu Paszkany. După multe ezitări, Paszkany s-a lăsat convins. Întâlnirea a avut loc la Cluj-Napoca, acasă la Iuliu Mureșan, unde Dragomir i-a propus lui Paszkany să ia el drepturile sportive, l-a îndemnat să caute bani, că fotbalul românesc moare, că dracu’, că lacu’, că va fi bine. Paszkany și-a dat seama însă ce pleașcă are în față. Deși nu avea pe moment banii necesari să garanteze cele 135 de milioane de euro, Paszkany știa oameni cu mulți bani în Europa, beneficia de încrederea lor. Scopul ascuns al lui Paszkany a fost însă nu influența pe care ar fi avut-o în Liga 1 cu gestiunea acestor drepturi (și care l-au făcut oricum incompatibil mai târziu până a scăpat de ele), ci îi ofereau o oportunitate nesperată să atașeze aceste drepturi sportive în ograda Look TV și să își vândă mega scump pielea cabliștilor din România.

Nu la acea întâlnire, dar imediat după, Mitică Dragomir și-a prezentat și pretențiile. Voia șpagă mascată în două feluri, simultan: o emisiune ținută de el la Look TV și pe baza căreia să primească 25 000 de euro salariu de la post, și o emisiune ținută de un „terț” din care Dragomir să aibă două treimi din publicitatea pe care o aducea.

Paszkany nu a zis nici „da”, nici „nu”, l-a lăsat în „pending”, căci, mai întâi, trebuia să facă rost de bani și doi, nu prea avea încredere în Dragomir.

Lucrurile au degenerat în relația lor când Paszkany a aflat că Dragomir, imediat după ce a obținut acordul lui Paszkany de a se implica în găsirea sumei dorite pentru cei 5 ani de drepturi, s-a dus direct la Teszari și Telekom și a încercat să facă „upsale” la ofertă, ca să primească mai mult. Ca în filmele cu proști, Teszari nu a crezut o iotă din ceea ce zicea Dragomir. De acasă, de la Cluj, Tomșa îl informa constant pe Teszari că Paszkany are mari probleme cu banii, așa că era imposibil de crezut că șeful CFR Cluj ar fi avut sume consistente de pus pe masă pentru a lua drepturile.

Istoria o știți. Paszkany s-a învârtit ce s-a învârtit și a creionat suma de start pentru prima tranșă a drepturilor.

Anunțul că un offshore reprezentat de o societate din România va gestiona și finanța destinele echipelor din Liga 1 i-a lasat pe toti mască. Cu siguranță nu s-au bucurat nici Teszari, nici alți actori din piață care vânau pentru ei aceste drepturi, meciurile de fotbal având două componente foarte valoroase din punct de vedere comercial:

  • cresc audiențele unui post într-o clipită, mai ales dacă discutăm de derby-uri și mai ales dacă discutăm de posturi la început de drum;
  • concentrează pe un segment orar relativ redus de două ore publicitate foarte scumpă și profitabilă pe baza audiențelor dobândite.

Cea mai mare problemă la acel moment o constituia faptul că Paszkany gâfiâia serios din punct de vedere financiar, se întinsese prea mult. Investise o grămadă de bani aproape degeaba într-un trust căruia îi trebuia mult timp să se ridice și avea de băgat tone de bani în echipa CFR Cluj ca să pornească cu premize bune într-o nouă aventură europeană. Da, câstigase licitația, dar avansul pe care l-a pus îl secătuise. A fost momentul în care Tomșa și-a prezentat serviciile de ”creditare” propunându-se ca partener în business-ul drepturilor sportive, pentru asta Teszari fiind dispus să-i dea o tranșă consistentă de bani.

Adică să-i dea ”aer” să plătească cluburile de fotbal și să poată păstra drepturile. Mișcarea era perversă, dar Paszkany nu prea avea ce să facă și ca, în povestea cu porcușorul care l-a lăsat pe lup să-și bage prima lăbuță în casă, a acceptat intrarea lui Tomșa în business. La acel moment, Paszkany nu reușise să vândă drepturile decât celor de la UPC și depindea enorm de Teszari ca să intre în RDS și să se cash-uiască.

Nu a mai durat mult și Paszkany a trebuit să pună tranșa a doua de bani pentru cluburile sportive și din nou nu a avut acești bani. În cele din urmă, Arpi a fost constrâns de împrejurări și șantajat de absența banilor și de timing să cedeze în integralitate proprietatea firmei care gestiona drepturile, la pachet cu vânzarea Look TV.

Astăzi drepturile sunt gestionate de firma EAD.RO SRL, deținută de Orlando Nicoară, un fost protevist important, și de Adrian Tomșa.

Și de aici Adrian Tomșa și Teszari sifonează tone de bani spre guri invizibile. Să ne explicăm. După cum vedeți pe 2020, EAD.ro SRL a avut o cifră de afaceri de 40 de milioane de euro, în condițiile în care EAD.ro trebuie să plătească anual cluburilor circa 28 000 000 de euro. De la 28 la 40 de milioane, adică 12 milioane presupunem că e „plus”, dar, totuși, lui Tomșa îi dă cu minus sau cu foarte puțin profit.

Vă dați seama cum se „sacrifică” Teszari și Adrian Tomșa pe altarul Ligii 1?

Ia uitați și cum, apropo de Consiliul Concurenței, firma lui Tomșa își permite să facă aprecieri despre formatul campionatului Ligii 1 sau despre abonații români, prin gura spalacitului de Orlando Nicoară:

Rolul acestor drepturi de televizare este mai important decât se vede la prima vedere.

Deținătorul lor, Adi Tomșa, săgeata lui Teszari, a luat cea mai nesimțită decizie în ceea ce le privește, tot din dorința de avuție, democratizând accesul tuturor cabliștilor la ele, asta într-o vreme, printr-o manieră perversă, impunându-le cabliștilor adversari să preia ”obligatoriu” garnitura de posturi Look TV Sport 1,2,3,4, astăzi Prima Sport 1,2,3,4.

Doreau Vodafone sau Orange și ele o particică din campionatul românesc de fotbal, ei bine, dragă Vodafone și Orange, li s-a spus de catre Tomșa, trebuie să băgati Look Tv/Prima în grila voastră de programe ca să vă puteți lăuda în fața clienților vostri că voi oferito fotbal, fiindcă, până acum patru ani, doar DIGI Sport-urile ofereau aceste meciuri.

Această ”democratizare” a avut consecințe devastatoare asupra concurenței loiale din piață.

Vodafone/UPC și Orange/Telekom au fost obligate să integreze în poziții priviliegiate pe grilele lor posturile lui Adrian Tomșa/Teszari, ba încă să și plătească pentru asta.

În 2019, Prima Tv a avut tupeul nesusținut de audiențe să solicite ieșirea din must carry.

În alte condiții acesta ar fi fost un act sinucigaș, firmele de cablu putând să zică postului Prima: „La revedere!, n-avem nevoie de tine fiindcă nu faci audiențe atât de spectaculoase încât să te plătim”.

Altceva fusese în cazul PRO TV care, atunci când a luat decizia să iasă din must carry, prin forța audiențelor concatenate ale posturilor sale, i-a șantajat pe cabliștii României să-i plătească anual zeci de milioane de euro.

Dar și în cazul Prima TV cabliștii au fost obligați să înghită broscoiul.

De aia a ieșit Prima TV din must carry, pentru ca frăția Teszari/Tomsa să le bage pe gât o taxă de protecție în plus față de obligația de a difuza canalele de sport cu diverse meciuri.

Sunt chestii tehnice care nu interesează publicul larg, dar o să îmi permit să vă mai ofer încă niște lentile de contact cu care să vedeți mai bine perversiunea acestei mișcări.

Orange și Vodafone acceptând ”gratuitatea” posturilor Look TV/Prima. îi asigură lui Tomșa nu numai poziții privilegiate, ci si spectru total pentru posturile Prima Sport, astfel încât audiențele se îmbunătățesc semnificativ și creează premise foarte bune ca ei să încaseze sute de mii de euro lunar din publicitatea oferită de regii.

Ca o căpușă intrată în casa ta, care îți mănâncă din frigider, căreia trebuie să-i oferi camera cea mai bună și să o și plătești ca să te căpușeze – asta e perversiunea mișcării lui Teszari, ba mai mult, Teszari și Tomșa nu fac asta doar cu Orange și Vodafone, ci își căpușează și propria structură, RCS-RDS. Rețeaua de cablu a oferit poziții privilegiate canalelor din grupul de media deținut de Tomșa și, evident, Prima TV fiind în must carry, primește bani de la RDS pentru prezența acolo. Mai mult, alte titluri din portofoliul lui Tomșa, gen Agro TV sau Profit.ro, două televiziuni penibile de nișă, se lăfăie frumos în grila RCS-RDS pentru care cablistul detinut de Teszari plătesc către firmele lui Tomșa taxă de slot.

Efectul? Firma lui Tomsa, Clever Media Network, a inflorit ca cifra de afaceri si profit, dupa implementarea „sistemului” marca Teszari/Tomsa:

Un alt episod relevant pentru o anchetă a Consiliului Concurenței. Dacă s-ar face vreuna

Compania lui Teszari, RCS-RDS,  și-a exercitat de multe ori aroganța și puterea și în piața TV, în relațiile comerciale cu alți producători de conținut. Ultima ”victimă” a fost canalul Eurosport România, care a fost eliminat brutal din grila de televiziuni pentru câteva zile, după ce acesta cumpărase drepturile TV ale campionatului englez de fotbal (decembrie 2013). Până atunci, Digi Sport, canalul operatorului RCS & RDS, deținea aceste drepturi. Între timp, RCS a reintrodus Eurosport România în grilă.

A fost un incident care a arătat nu numai puterea RCS în calitate de distribuitor TV pe piață, dar și disprețul față de clienții săi, care îi plătesc abonamentul de cablu. Conflictul cu Eurosport vine după ce, în ultimii ani, RCS & RDS a avut mișcări abuzive cu Discovery Channel, Animal Planet și televiziunile grupului Intact. Această putere a RCS & RDS este dată și de dublul său statut: distribuitor și frunizor de conținut TV. Legilația românească în audiovizual permite, din păcate, cabliștilor să dețină și posturi TV, fapt care le dă posibilitatea să elimine din grilă televiziuni care fac concurență propriilor canale.

În fine, nu vreau să trecem cu vederea peste scandalul imens al listării DIGI Comunications la bursa de valori declanșat de fostul ministru de Finanțe Darius Vâlcov, care în 2018 acuza jocuri mafiote în ceea ce privește listarea la Bursă. Deși avea 153 de milioane de euro capital, bunurile RDS-RCS au fost evaluate la 4 miliarde de lei, RCS-RDS fiind acceptat la listare de BVB chiar dacă compania avea dosar penal, chiar dacă administratorii aveau dosar penal și în condițiile în care într-un an de zile acțiunile au scăzut cu 25%, firma raportând 1,2 miliarde de euro datorii.

Cine este acel „Cineva”?

Indiferent ce veți crede despre investigația mea, dacă o fi bună, dacă o fi rea, câteva lucruri sunt sigure.

„Cineva” din România nu vrea ca CNA să fie puternică cu adevărat.

„Cineva” ține în lesă scurtă Consiliul Concurenței și se face că nu vede monopolul RCS-RDS.

„Cineva” din România își bate joc de canalele de știri mai mici care fac jurnalism critic, țînându-le deliberat departe de audiențe.

„Cineva” suge zeci de milioane de euro din RCS-RDS și din companiile săgeții lui Teszari, Adrian Tomșa.

„Cineva” se pregătește să folosească Digi 24 și salba de canale mici din trustul Prima pentru a ventila manipulare, atunci când timpurile o vor cere.

„Cineva” s-a făcut că plouă în cazul listarii la BVB a Digi Communications, trecând cu vederea că actionarii naivi au fost păgubiți într-o clipită prin deprecierea acțiunilor.

„Cineva” din România e îndestul de puternic încât să nu se teamă să caute de lucru grupului RCS-RDS. De exemplu, în Ucraina.

Altcineva puternic din România mi-a spus că Teszari Zoltan e doar un sclavete, un simplu simbriaș, și că „Cineva-ul” ăla din România care îl controlează e cel care controlează tot „grupul”.

Cine e acel „Cineva”?

(Preluare strictsecret.ro)

3 COMENTARII

  1. Bucuria ” nebunilor”…, nimic despre aprecierea articolului de nota 10,interesant,captivant chiar și educativ ,FELICITĂŔI domnule Robu .

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here