”Artizanul” afacerii prin care o parte din Combinatul de Utilaj Greu (CUG) a fost vândut pe bucăţi a fost condamnat de magistraţii clujeni, chiar dacă el nu a fost adus în faţa instanţei. Erich Ottmar a fost acuzat că a vândut mai multe hale şi proprietăţi din cadrul CUG-ului clujean, deşi nu avea acest drept. În această afacere au fost implicate mai multe nume sonore din mediul de afaceri clujean, dar singurul care a fost cercetat şi condamnat este germanul Ottmar.
Neamţul Erich Ottmar a fost condamnat în baza unei plângeri depuse de omul de afaceri clujean Emanoil Plăcintar, care a depus la DNA o plângere în care îl acuză pe Ottmar de înşelăciune cu un prejudiciu de 300.000 de euro. După cercetarea cazului, procurorii l-au trimis pe german în judecată şi, conform rechizitoriul semnat de Sorin Berchesan, inspector principal din cadrul IPJ Cluj, Serviciul de Investigaţii Fraude, Ottmar i-a vândut lui Plăcintar o hală fără a avea acest drept. În august 2006, prin intermediul lui Ioan Hiriscan, administrator la SC Tirana, Plăcintar află că S&MG a câştigat la licitaţie CUG-ul şi scoate la vânzare hale şi birouri. Legătura dintre Plăcintar şi Ottmar a fost făcută de Ioan Simuţ, la acea dată director la Mindbanck, sucursala Cluj. După o serie de negocieri, Plăcintar şi Ottmar doi se înţeleg că pentru hala “Turnătoria Oţel II” preţul este de 1.000.000 de euro, bani plătiţi în felul următor. Plăcintar trebuie să îi dea lui Ottmar 300.000 de euro cash, în mână, alţi 300.000 de euro în conturile SC S&MG, iar restul de 400.000 după semnarea contractului, pe parcursul a trei luni. Pentru a face rost de bani, Plăcintar se împrumută de 300.000 de euro pe care îi pune în două pungi de plastic şi o geantă tip sport şi îi dă banii lui Ottmar. A doua zi, patronul Tirana virează alţi 300.000 de euro în conturile SC S&MG pe care firma nemţească le avea deschise la Mindbank.
Cu toate acestea, la scurt timp, Plăcintar este contactat de un reprezentant al firmei nemţeşti care îi spune clujeanului că adevăratul patron, Maximilian Aicher nu recunoaşte contractul încheiat între Plăcintar şi Ottmar, drept pentru care actul de vânzare-cumpărare este reziliat, iar cei 300.000 de euro din conturile SC S&MG se reîntorc la Plăcintar.
Ottmar a trecut prin “ciurul” fostului şef DNA
Săptămâna trecută, judecătorii clujeni l-au condamnat pe Ottmar la 4 ani de închisoare cu executare şi plata unor despăgubiri de 300.000 de euro. “În baza art. 215 al. 1,2,3, C.p. cu aplic. art. 74 lit.a, art. 76 lit. a C.pen., condamnă pe inc. O.G.E. la 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen., executarea pedepsei complementare începând după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C.p. privează pe inculpat de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a C.pen. Obligă pe inculpat să plătească în favoarea părţii vătămate P.E. suma de 300.000 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, cu dobânda legală în materie civilă începând cu data de 26.07.2006 şi până la data plăţii efective. Constată că SC SMG SRL nu are calitate de parte responsabilă civilmente. Ia act de renunţarea de către partea civilă SC SMG SRL la acţiunea formulată în contradictoriu cu inculpatul”, arată soluţia instanţei.
Însă, până să se ajungă la această condamnare, Ottmar a trecut şi prin ancheta fostului şef al DNA, Laura Oprean, pe vremea când ea era procuror în cadrul DNA Cluj. Cazul ajunge în atenţia fostului şef al DNA ST Cluj şi actual procuror şef adjunct al DNA, Laura Oprean, care dispune neînceperea urmăririi penale pentru Ottmar şi Ioan Simuţ şi declină competenţa către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru cercetarea celor doi. În 27.09.2007, procurorul Gabriela Iancu din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj dă neînceperea urmăririi penale pe numele lui Ottmar şi Simuţ. Plăcintar face plângere la această rezoluţie, iar prim-procurorul trimite cazul spre cercetare la IPJ Cluj, adică la Berchesan, care îl trimite în judecată doar pe Ottmar.
CUG-ul “ţintă” imobiliară
Combinatul de Utilaj Greu (CUG) Cluj a fost unul dintre cei mai mari mastodonţi industriali din Cluj-Napoca. În 2005, CUG-ul a fost scos la licitaţie de către Autoritatea de Valorificare a Activelor Statului (AVAS), iar licitaţia a fost adjudecată de concernul german Max Aicher, prin societatea S&MG. Principalul acţionar era Maximilian Aicher, care l-a numit pe Erich Gehl Ottmar ca administrator al SC S&MG. Ottmar deţinea şi opt părţi sociale din firma care deţine CUG-ul, dar nu avea dreptul de a înstrăina sau de a tranzacţiona activele imobiliare ale combinatului. Cu toate acestea, Ottmar a încheiat mai multe tranzacţii imobiliare prin care a înstrăinat o parte din activele combinatului fără a deţine acest drept.
Ocupat cu vânzarea halelor
După acelaşi modus-operandi, Erich Ottmar a făcut şi alte afaceri cu bunurile CUG-ului, dar nu a mai primit bani pentru că patronul firmei nemţeşti SC M&MG a descoperit înşelătoria şi a trimis rezilierea contractelor încheiate de subordonatul lui. Însă majoritatea firmelor care au semnat contracte pentru cumpărarea diverselor spaţii din CUG au dat în judecată firma la care lucra Ottmar. Doar reprezentanţii unei singure societăţi, SC Mimo, au înţeles că au semnat cu o persoană care nu avea drepturile necesare şi au acceptat rezilierea promisiunilor de vânzare-cumpărare şi au primit de la nemţi 94.000 de euro, drept despăgubiri. La începutul lui 2008, nemţii de la SC M&MG au depus o plângere penală pe numele lui Ottmar pentru că a înstrăinat fără a avea acest drept mai multe bunuri imobile din patrimoniul combinatului, dar plângerea lor nu a avut acelaşi succes cu cea depusă de clujeanul Plăcintar.
Răzvan Robu
