Condamnarea lui Guccifer, la secret. Interesele cui sunt protejate? Cum motivează judecătorul ștergerea unor articole despre Maior

Tribunalul București a decis în luna februarie 2019 ștergerea a patru articole de pe site-urile romaniacurata.ro și riscograma.ro  (blogul jurnalistului Lucian Davidescu) articole care aveau la bază mail-urile lui George Maior, sparte de hackerul Guccifer. După aproximativ patru luni de la sentința instanței, a venit și motivarea în care judecătorul afirmă că ”publicarea articolelor nu justifică nici un interes pentru a fi aduse la cunoștința publicului”. Interesant

În timp ce jurnalistul Davidescu a făcut apel împotriva acestei decizii, acesta a dat în judecată Tribunalul Municipiului București, deoarece instanța ține la secret condamnarea lui Guccifer. Interesele cui sunt protejate?

Contul de e-mail personal al lui Maior, fost șef al SRI, a fost spart acum patru ani de hackerul Guccifer, iar informațiile au ajuns pe internet. Riscograma, prin jurnalistul Lucian Davidescu, a publicat în 2014 un articol bazat pe corespondeța lui Maior, despre presupuse practici dubioase ale companiei Teamnet, controlată de Sebastian Ghiță. „Dezvăluirile lui Guccifer: Şeful SRI ştia de patru ani că firma lui Ghiţă „a pus la punct un sistem diabolic, bazat pe şpăgi”, era titlul primului articol. 

Subiectul principal al articolului era despre un mesaj trimis lui Maior de Nelu Neacșu în care spunea, printre altele: „Au pus la punct un sistem diabolic de lucru in Romania si mai nou in Moldova (…) Cert este ca cei de la Teamnet doresc sa aplice acelasi sistem bazat pe spagi din Romania si la Comisia Europeana.”

Articolul continuă cu fragmente de discuții pe e-mail care aveau la semnătură pe Mircea Cotoroș, despre care se spune în articol că era la conducerea RSC și Asesoft.  Dezvăluirea a fost preluată apoi de România Curată.  

Câteva zile mai târziu, Riscograma publica un al doilea text – „Apăraţi-l pe Nelu Neacşu” – ce conținea un mesaj de la Nelu Neacșu, cel care i-ar fi trimis informări de la Bruxelles lui George Maior. Neacșu dezmințea e-mailul trimis lui Maior. Același articol conținea și mesaje ale lui Mircea Cotoroș în care îi cerea jurnalistului Lucian Davidescu să șteargă articolul. 

Vara trecută, la aproape patru ani de la articolele publicate de Riscograma, Mircea Cotoroș a acționat în judecată Romania Curată, Riscograma și pe Lucian Davidescu, cerând ștergerea articolelor și daune de 100.000 de euro. 

A obținut ștergerea articolelor și daune de 10.000 de euro. Decizia nu este însă definitivă. 

„Mergem în apel și recurs dacă e nevoie, articolele stau acolo până la o sentință definitivă și vor fi puse la loc dacă e cazul după decizia CEDO”, a anunțat jurnalistul Lucian Davidescu, cel care a și povestit subiectul pe larg despre subiect și pe pagina sa de Facebook.

Cele patru articole: 

„Dezvăluirile lui Guccifer: Şeful SRI știa de patru ani că firma lui Ghiţă «a pus la punct un sistem diabolic, bazat pe şpăgi » ”, din 25 ianuarie 2014, de pe site-ul riscograma.ro

„Apăraţi-l pe Nelu Neacşu”, din 28 ianuarie 2014, de pe riscograma.ro.

„Ar trebui investigate contractele firmelor lui Sebastian Ghiţă?”, apărut în 27 ianuarie 2014 pe romanicurata.ro

„Asocieri mai mult şi mai puţin secrete. Cine a protejat firmele lui Ghiţă şi Vlădescu în afacerile lor cu softurile pentru spitale? (II)”, din 25 iunie 2015, de pe romaniacurata.ro.

„Din ce știu, este fără precedent ca articole de presă să fie suprimate complet prin decizie judecătorească. Și, după cum am arătat în concluziile depuse, neconstituțional: Art. 30 alin(2) – „Cenzura de orice fel este interzisă”. Deci un litigiu se poate teoretic solda cu orice – dezmințiri, scuze, despăgubiri, pușcărie, amendă, bătaie, orice, dar retragerea nu!”, s-a apărat jurnalistul. 

Povestea cazului, spusă de jurnalistul Lucian Davidescu: 

„Povestea pe scurt: în 2014 sunt făcute publice e-mailurile din conturile sparte de Marcel Lehel Lazăr / Guccifer. Într-unul dintre apare un mesaj de la Nelu Neacșu, un român din Belgia, despre cum Sebastian Ghiță ar fi încercat să creeze o rețea de dat șpagă direct la Bruxelles. Atașată, o corespondență inițiată de Mircea Cotoroș către colaboratorii săi, în care omul se plânge că a fost „trimis la cules mure” și le cere colaboratorilor „să-și întindă antenele”.

Am publicat corespondența pe Riscograma, sub titlul «Dezvăluirile lui Guccifer: Şeful SRI ştia de patru ani că firma lui Ghiţă „a pus la punct un sistem diabolic, bazat pe şpăgi”», cu o introducere care nici măcar nu menționa numele lui Cotoroș.

A doua zi, Nelu Neacșu își asumă corespondența pe Facebook și LinkedIn.

A treia zi, primesc aproape simultan de la Necșu și Cotoroș câte o scrisoare în care primul atașează o declarație notarială cum că de fapt nu el a spus ce a ajuns la George Maior iar celălalt – care știe deja de declarație – îmi cere să „retrag” articolul.

I-am explicat omului că e vorba de o corespondență disponibilă liber pe internet, că astfel de informații prezintă un interes public care excede cu mult persoana lui și nu pot fi pur și simplu șterse, că dacă are precizări de făcut sau vreun drept la replică de dat i le public cu dragă inimă. A refuzat.

Am publicat cel de-al doilea articol – „Apăraţi-l pe Nelu Neacşu” – în care am prezentat situația. Denunțătorul o fi dezmințit, o avea motivele lui, dar corespondența tot acolo este!

Aproape doi ani mai târziu m-am întâlnit cu Cotoros și mi-a cerut iar să șterg articolul, după ce s-a plâns că din cauza articolului nu poate să ajungă secretar de stat. L-am refuzat politicos și l-am îndreptat către Google să-și ceară dreptul de-a fi uitat (o procedură care ascunde articolul din rezultatele căutărilor pentru numele lui – că asta era problema individului – dar îl lasă acolo atunci când cineva îi caută pe George Maior și Sebastian Ghiță). S-a supărat iar.

Vara trecută – la mai mult de trei ani cât este chiar și termenul de prescripție, dar instanța a respins și excepția asta – Cotoroș mă dă în judecată, pe mine și pe România Curată, și cere ștergerea a patru articole – cele două inițiale de pe Riscograma și alte două de pe România Curată care fac doar referire la primele.

Părea un proces stupid, mai degrabă o șicană. Cu o cerere neuzuală și neconstituțională, ieșit din termenul de prescripție, cu despăgubiri de 100.000 de mii de euro puse mai degrabă „la intimidare” și cu doi martori – unul Nelu Neacșu care nu recunoaște ce i-ar fi spus lui George Maior într-un e-mail privat iar celălalt un coleg recent de MBA de-al lui Cotoroș.
Nu în ultimul rând, pentru că însăși miza e bizară. Dacă chiar voia să fie uitat episodul, fix un proces public nu-i trebuia pentru asta, fie el și câștigat.

În februarie 2019, instanța i-a încuviințat cererea: articolele despre corespondența primită de George Maior legată de Sebastian Ghiță trebuie să dispară”. 

Extras din sentința Tribunalului București

În 13 februarie 2019, judecătoarea Liliana Ion-Chiriță de la Tribunalul București l-a obligat pe jurnalistul Lucian Davidescu să îi plătească, în solidar cu Societatea Academică din România, daune morale de 10.000 de euro omului de afaceri Mircea Cotoros, precum și să șteargă de pe Internet cele patru articole de presă reclamate. Extras din sentința Tribunalului București:

 „Tribunalul constată că, din probele administrate în cauză, depoziții de martori, interogatoriu și înscrisuri, rezultă că publicarea articolelor menționate nu justifică niciun interes pentru a fi aduse la cunoștința publicului.

Așa cum chiar pârâții au invocat, reclamantul nu este o persoană publică. Or, acest fapt dovedește o dată în plus că nu se justifica aducerea la cunoștința publicului a unor articole în care să apară, chiar și colateral, numele reclamantului, cu privire la pretinse fapte de corupție. (…)

Pornind de la aceste premise, analizând prin prisma criticilor formulate în ce măsură afirmațiile imputate pârâților se încadrează în limitele libertății de exprimare astfel cum își găsește aceasta consacrarea în art. 30 din Constituția României și art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sau, după caz, depășesc aceste limite, intrând în sfera ilicitului civil, tribunalul apreciază că asocierea numelui reclamantului cu „sistemul bazat pe șpăgi practicat de firma lui Ghiță” are un puternic caracter denigrator la adresa reclamantului.

Dreptul de exprimare a unor convingeri personale nefiind absolut, ci supus limitării ori de câte ori în discuție este apărarea reputației unei alte persoane, potrivit principiilor jurisprudențiale anterior expuse, inclusiv o judecată de valoare are caracter excesiv dacă este lipsită total de o bază reală.

Chiar daca jurnalistul nu este obligat să dezvăluie sursa informațiilor obținute confidențial, potrivit Codului deontologic al ziaristului, acesta nu poate furniza anumite informații la adresa unei persoane prin raportare la anumite date existente în spațiul media, fără a verifica veridicitatea acestor informații.

Pârâtul Davidescu Lucian nu și-a respectat această obligație, cât timp corectitudinea informațiilor din cuprinsul articolelor de presă ce fac obiectul prezentei cauze nu a fost verificată de acesta, ci a obținut o confirmare indirectă din partea reclamantului, dedusă din refuzul acestuia de a nega conținutul corespondenței (potrivit răspunsului pârâtului Davidescu Lucian la întrebarea nr.1 din interogatoriul administrat). Potrivit răspunsului pârâtului Davidescu Lucian la aceeași întrebare din interogatoriul administrat, respectiv confirmarea publică obținută de la numitul Nelu Neacșu, tribunalul nu va da relevanță acestui răspuns, cât timp este contrazis atât de declarația autentificată sub nr. 387/628 – C din 27.01.2014 data în fața Ambasadei României în Regatul Belgiei (fila 29) , prin care numitul Nelu Neacșu a declarat că nu a făcut niciodată în mod public sau privat, vreo afirmație privind o tentativă de mituire a unui reprezentant al Comisiei Europene de către reclamant, cât și din depoziția numitului Neacșu Nelu audiat ca martor de tribunal.

Faptele ilicite anterior menționate au produs reclamantului un prejudiciu de natură nepatrimonială, constând într-un sentiment de umilință și de suferință, resimțit în mod direct de către reclamant și în mod indirect prin prisma suferinței create unor membri ai familiei. Astfel, din depozițiile martorilor audiați rezultă că urmarea articolelor în discuție, reclamantul a fost marginalizat de colegi la cursurile IBM, orice companie evitând să aibă colaboratori cu apartenență politică, să își afilieze numele cu astfel de colaboratori cu un trecut asupra căruia planează suspiciuni de natura celor menționate în articolele de presă în discuție.

Deși reclamantul a cunoscut la scurt timp conținutul articolelor defăimătoare, aceste articole există și în prezent în mediul online, iar efectele în timp ale acestor articole se produc în mod continuu, reclamantul resimțind puternic efectele acestor articole la cursul IBM pe care l-a urmat in perioada septembrie 2017-iulie 2018, potrivit depoziției martorului Dragu Iulian.

În consecință,tribunalul se va raporta la această perioadă în aprecierea momentului de la care curge termenul de prescripție de 3 ani, pentru daunele morale aferente prejudiciului cauzat prin atingerea onoarei, reputației prin articolele defăimătoare menționate.

Cum prezenta acțiune a fost formulată la data de 06.06.2018, tribunalul apreciază că nu s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani pentru pretențiile aferente capătului 2 de cerere, referitor la daunele morale pretinse, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune și pentru acest capăt de cerere.

Tribunalul apreciază că, chiar dacă reclamantul nu a întâmpinat dificultăți în găsirea unui loc de muncă, pregătirea profesională i-a permis să desfășoare activități corespunzătoare standardelor sale de pregătire dar, existența în mediul online a articolelor menționate pun semne de întrebare cu privire la integritatea sa, fapt de natură să-i cauzeze un prejudiciu.

Cuantificarea prejudiciului este o problemă distinctă și, dată fiind natura acestui prejudiciu, de ordin moral, rămâne la aprecierea instanței, în funcție de circumstanțele cauzei, să stabilească întinderea despăgubirilor. În această privință, tribunalul reține că nivelul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât acesta să fie proporțional cu scopul urmărit, reprezentat de necesitatea protejării dreptului reclamantului la onoare și reputație, având în vedere că aceste publicații online dispun de notorietate și prin simpla introducere a numelui reclamantului pe orice motor de căutare online. Raportat la toate circumstanțele în care au apărut în mediul online articolele în discuție, tribunalul apreciază că suma de 10.000 de Euro reprezintă o reparație suficientă pentru prejudiciul adus reclamantului prin fapta ilicita a pârâților.

Prin urmare, tribunalul va obliga pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 10.000 Euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale pentru articolele publicate”, se arată în motivarea judecătorului.

Totodată, în scopul reparării prejudiciului moral adus reclamantului, instanța a obligat pârâții să șteargă articolele respective.

Decizia nu este definitivă, ea a fost atacată cu apel de către jurnalistul Lucian Davidescu.

Condamnarea lui Guccifer, la secret

Într-un articol publicat în luna mai pe riscograma.ro, jurnalistul Davidescu se întreabă ”De ce oare e secretă condamnarea lui Guccifer? Ca să fie protejate interesele lui George Maior și ale Corinei Crețu?”

Davidescu spune că a deschis un proces împotriva Tribunalului Municipiului București (Secția I Penală), pentru a-i transmite decizia de condamnare a lui Lazăr Marcel Lehel (Guccifer), informație care chiar dacă este de interes public, instanța a refuzat să i-o pună jurnalistului la dispoziție. În plus, acesta menționează că ”pe portalul instanțelor de judecată, nici urmă de dosarul în care a fost condamnat Guccifer de Tribunalul Municipiului București.

„Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 și, respectiv la art 11, următoarele informații: […] f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicarea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces”, arată Tribunalul București într-un răspuns primit de jurnalist.

”Hopaa, deci cum? Procesul cel echitabil s-a terminat de mult, Guccifer a recunoscut și a mers la pușcărie. Părți vătămate în proces au fost George Maior și Corina Crețu. Deci o hotărâre judecătorească eminamente publică nu mai este publică pentru că aducere atingere interesului lor legitim? Hmm, care să fie ăla?”, se întreabă Lucian Davidescu.

La sfârșitul lunii aprilie 2019, jurnalistul a dat în judecată și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT și DNA, dosarul având ca obiect ”comunicare informații de interes public”. Lucian Davidescu spune că, în urma unor cereri efectuate, instituțiile nu i-au spus cum au valorificat indiciile din corespondență că s-ar fi comis infracțiuni.

”Din răspunsurile de până acum la tot felul de întrebări, ăsta de la DIICOT bate toate recordurile de candoare intelectuală și umor involuntar. Deci eu îi întreb cum au valorificat informațiile despre șpăgi pe care le-a făcut publice Guccifer… Iar ei îmi zic ce i-au făcut lui Guccifer”, menționează jurnalistul, publicând și răspunsul celor de la DIICOT care confirmă cele afirmate de el.