Ioan Aurel Rus, fost parlamentar PRM, a fost reprimit de curând în rândurile clerului de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la recomandarea ÎPS Andrei Andreicuţ.
În luna martie a acestui an, Ioan Aurel Rus a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru mai multe infracţiuni comise în 2004, după ce a fost trimis în judecată în aprilie 2010, în dosarul 3438/190/2010.
Ioan Aurel Rus a renunţat mai mult forţat la haina preoţească în 2004 când Biserica Ortodoxă Română a cerut preoţilor să nu mai facă politică şi să nu aibă funcţii politice sau să renunţe la preoţie. La acea vreme, Ioan Aurel Rus nu ar fi vrut să renunţe la preoţie, dar nici la cariera politică, el deţinând preşedinţia filialei judeţene PRM Bistriţa-Năsăud, dar şi funcţia de deputat, după ce în mandatul 2000 – 2004 a fost şi senator. Drept urmare, Sfântul Sinod l-a exclus din rândurile clerului.
Pe linie politică însă, după alegerile parlamentare din 2008, Ioan Aurel Rus a rămas doar cu funcţia de preşedinte al PRM Bistriţa-Năsăud, întrucât nu a mai fost ales ca deputat.
Trei ani mai târziu, în 2011, Ioan Aurel Rus a renunţat şi la preşedinţia organizaţiei judeţene a PRM, din motive personale, spunea el la acea vreme.
„Subsemnatul Ioan Aurel Rus, prin prezenta declaraţie de presă anunţ că mă retrag din activitatea politică, demisionând din toate funcţiile deţinute în PRM, din motive strict personale, nicidecum politice sau de altă natură”, declara fostul preot, în 2011.
Condamnat pentru trafic de persoane
Problemele amintite mai sus sunt însă nesemnificative în raport cu cele de ordin penal pe care Ioan Aurel Rus le-a avut începând cu 2007. În acel an, fiind încă deputat, Ioan Aurel Rus a fost acuzat de trafic de migranţi.
Dosarul a fost mai întâi instrumentat de către DIICOT Serviciul Teritorial Bistriţa-Năsăud începând cu 2007, mai apoi fiind trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curţi de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ), dată fiind calitatea de parlamentar a lui Ioan Aurel Rus.
PÎCCJ l-a trimis pe Ioan Aurel Rus în judecată pentru constituire de grup infracţional, racolare, îndrumare sau călăuzire a uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei, complicitate la fals privind identitatea şi fals material în înscrisuri oficiale, toate în formă continuată. Anchetatorii au stabilit faptul că Ioan Aurel Rus s-a folosit de calitatea de demnitar pentru a transporta, călăuzi şi îndruma ilegal, prin frontiera de stat a României, în cursul anilor 2003-2004 două persoane. În realizarea acestei activităţi infracţionale, inculpatul a falsificat şi vizat o serie de documente.
La sfârşitul anului 2008, după ce Ioan Aurel Rus nu a mai fost ales deputat, Înalta Curte şi-a declinat competenţa.
„Din examinarea Hotărârii Camerei Deputaţilor cu privire la validarea mandatelor deputaţilor aleşi la data de 30 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 859 din 19 decembrie 2008, rezultă că inculpatul Rus Ioan-Aurel nu mai are calitatea de deputat în Parlamentul României, astfel că, întrucât, fapta pentru care a fost trimis în judecată nu are legătură cu atribuţiile sale de serviciu, s-a considerat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 40 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nemaifiind competentă să judece cauza”, se arată în dosar.
În privinţa acestui dosar a fost invocată şi decizia Curţii Constituţionale 433/2005 prin care se respinge excepţia de constituţionalitate a art. 40 din Codul de Procedură penală.
În cele din urmă dosarul a ajuns pe rolul instanţei Tribunalului Bistriţa-Năsăud în 2010, dar şi această instanţă şi-a declinat competenţa, astfel că dosarul a ajuns pe masa magistraţilor Judecătoriei Bistriţa.
În acelaşi dosar au mai fost inculpate încă trei persoane: Forrai Francisc, Mircea Lucaciu şi Viorel Lechinţan.
„Încadrarea juridică învederată a fost reţinută ca urmare a faptului că inculpaţii Forrai Francisc, Rus Ioan-Aurel şi Lucaciu Mircea Andrei s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul călăuzirii şi îndrumării trecerii ilegale a frontierei de stat a României de către Barteş Flore Grigore şi Lechinţan Viorel, în schimbul unor sume de bani şi că au facilitat intrarea ilegală pe teritoriul Ungariei a inculpatului Lechinţan Viorel la data de 20 decembrie 2008. […] De asemenea, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, au ajutat pe Barteş Flore Grigore şi Lechinţan Viorel, să se legitimeze în faţa organelor de poliţie – sub identităţi false – iar inculpatul Rus Ioan Aurel a falsificat două legitimaţii – aparţinând Parlamentului României, semnate indescifrabil în numele Secretarului Senatului pe numele inculpatului Forrai Francisc. Inculpatul Lechinţan a apelat la o persoană neidentificată pentru a aplica fotografia sa pe paşaportul aparţinând lui Isip Alexandru, paşaport cu care s-a legitimat la Poliţia de frontieră, atribuindu-şi astfel o identitate falsă”, se arată în dosarul 3438/190/2010.
În rechizitoriul întocmit de procurorul şef al DIICOT Bistriţa-Năsăud arată că „Numitul Rus Ioan Aurel – deputat în Parlamentul României – a organizat şi conduce un grup specializat în trafic de migranţi din care mai fac parte, Forrai Francisc, Rus Sergiu Ioan Ciprian. Numitul Forrai se ocupă de recrutarea de persoane din rândul celor care au interdicţie de a călătorii în spaţiul Uniunii Europene, în vederea scoaterii din ţară în mod ilegal. Suma percepută de grupul infracţional este de 1500-2000 de euro de persoană”.
În octombrie 2012, magistraţii Judecătoriei Bistriţa l-au condamnat pe Ioan Aurel Rus la un an de închisoare cu suspendare, sentinţă consfinţită şi de Curtea de Apel Cluj în iunie 2013.
„Condamnă pe inculpatul RIA, cetăţean român, studii superioare, căsătorit, fără copii minori, stagiu militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de constituire în grup infracţional organizat prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 323 alin.1 C.p. cu aplic. art. 74 lit.a C.p. rap. la art. 76 lit.c C.p. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Condamnă pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii de trafic de migranţi prev. de art.71 alin.1 din OUG 105/2001 aprobată prin Legea 243/2002, modif. prin Legea 39/2003 cu aplic art. 41 alin.2 C.p., art. 74 lit.a C.p. rap. la art. 76 lit.d C.p. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Condamnă pe acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin.1 din OUG 112/2001 aprobată prin Legea nr. 252/2002 cu aplic. art. 74 lit.a C.p. rap. la art. 76 lit.d C.p. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Constată că faptele au fost comise în concurs real prev. de art.33 lit.a C.p. astfel că în temeiul art. 34 lit.b C.p. contopeşte pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare. Face aplicarea dispoziţiilor art.71 rap. la art.64 lit. a Teza a II-a şi lit. b Cod Penal. Conform art. 81 Cod Penal, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului şi implicit a pedepselor accesorii, potrivit art. 71 al. 5 Cod penal, sens în care stabileşte un termen de încercare de 3 ani.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal. II. În temeiul art. 11 pct.2 lit.b rap. la art. 10 lit.g C.p.p., art. 124 C.p. rap. la art.122 lit.d C.p. încetează procesul penal faţă de inculpatul RIA pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 293 alin.1 C.p.(două fapte), art. 288 alin.1 C.p.cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. cu aplic. art. 33 lit.a C.p. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale”, este sentinţa pronunţată de Judecătoria Bistriţa.
A ţinut parte unui infractor
Fostul preot a fost implicat şi într-un alt scandal, pe vremea când acesta era încă deputat. Ioan Aurel Rus a încercat să influenţeze victima unui viol, caz petrecut în 2006, despre care Gazeta de Bistriţa a scris la acea vreme.
Este vorba de cazul Simonei Moldovan, din Cristeştii Ciceului, care a fost violată şi supusă la perversiuni sexuale pe când avea doar 17 ani. Cel care a comis violul, Gheorghe Moldovan, zis „Dodo”, era consătean şi vecin cu fata.
Spre deosebire de alte cazuri similare, poliţiştii, atât cei de la postul local de poliţie, cât şi cei de la Investigaţii Criminale din cadrul IPJ Bistriţa-Năsăud s-au mişcat repede şi împreună cu procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Beclean l-au trimis pe violator în judecată în stare de arest preventiv.
Potrivit investigaţiilor Gazetei de Bistriţa de la acea vreme, „Dodo” nu ar fi fost la prima faptă de acest gen, numărul victimelor acestuia ridicându-se la aproximativ 10. Dar toate aceste prezumtive victime, fie de ruşine, fie de teamă nu l-au reclamat, „ajutându-l” astfel să continue seria violurilor. Însă, Simona Moldovan a decis să lupte.
Timp de şapte luni de la comiterea violului şi până la trimiterea în judecată a lui „Dodo”, Simona Moldovan şi familia ei au fost supuse la nenumărate presiuni pentru a-şi retrage plângerea şi a se împăca cu autorul faptei, astfel ca acesta să scape din nou de pedeapsă.
Procesul s-a desfăşurat la Judecătoria Beclean şi a durat aproape cinci luni de zile. Pentru comiterea faptelor de sechestrare, viol, urmat de perversiuni sexuale cu o minoră, „Dodo” a fost condamnat la şapte luni închisoare.
Având în vedere faptul că „Dodo” a petrecut timpul respectiv în închisoare, arestat preventiv, şi fiindcă parchetul nu a mai cerut prelungirea arestului preventiv, acesta a fost eliberat. Evident, Simona Moldovan a înaintat recurs împotriva sentinţei date de către Judecătoria Beclean.
În vara anului 2006, prin intermediul unei cunoştinţe comune, Simona Moldovan a intrat în contact cu deputatul Ioan Aurel Rus. Având în vedere notorietatea acestuia la acea vreme, fata era convinsă ca prin intermediul deputatului i se va face dreptate.
Era o falsă iluzie, deoarece toată povestea s-a derulat se pare în baza unui scenariu elaborat din timp, scopul acestuia fiind de a o determina pe Simona Moldovan să-şi retragă plângerea şi să se împace cu „Dodo”.
La început lucrurile au avut o evoluţie normală, deputatul a căutat să câştige încrederea fetei, asigurând-o ca lucrurile vor evolua în favoarea ei şi i se va face dreptate, dar ulterior şi-a dat arama pe faţă. La acea vreme, Gazeta de Bistriţa a intrat în posesia unei discuţii telefonice care a avut loc între Simona Moldovan şi Ioan Aurel Rus, pe care o readucem în atenţia cititorilor noştri.
Precizăm că discuţia respectivă a avut loc în data de 30.11.2006, orele 07.00.
Simona M.: De ce spuneţi asta?
I.A.R.: Bine, eu nu pot vorbi prin telefon, eu ştiu….da…
Simona M: Bine, am să vorbesc cu părinţii mei, să vad…
I.A.R.: Păi, vorbeşti şi cu ai tăi, le spui exact, nu vorbi cu avocatul…
SimonaM.: Da, da…
I.A.R.: Asta îi problema pe care nu trebuie să o ştie avocatul, c-am vorbit cu tine.
Simona M.: Da, da…
I.A.R.: Tu la avocat te duci şi-i spui sau la avocată, că acuma ai avocată, astăzi am hotărât să ne împăcăm, trebuie să convenim asupra sumei…
Simona M.: Da, da…
I.A.R.: Bine, o zi bună.
Simona M.: La revedere.
În aceeaşi zi, în jurul orei 18.00, deputatul a revenit cu un telefon şi a întrebat-o pe Simona dacă s-a hotărât să se împace, însă fata i-a spus că nu doreşte să se împace. Ioan Aurel Rus a somat-o că-i acordă timp de gândire o săptămână. După circa o jumătate de oră, Simona l-a sunat şi i-a spus că l-a înregistrat avertizându-l totodată că va face publica discuţia avută cu el. Replica demnitarului a fost atunci că o va da în judecată pentru calomnie.
Nu a mai făcut-o, însă, fiindcă fata avea probe concrete.
Turnător la Securitate
Ioan Aurel Rus a avut probleme cu Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Conform CNSAS, înainte de Revoluţie, Ioan Aurel Rus turna la Securitate tot ce se petrecea în parohia sa, unde slujea ca preot.
Ioan Aurel Rus informa Securitatea despre enoriaşii care ascultau Europa Liberă sau Vocea Americii sau că îi compătimeau pe etnicii maghiari care nu reuşeau să fugă din România. Conform CNSAS, Ioan Aurel Rus a avut două nume conspirative sub acoperirea cărora a dat informaţii Securităţii: „Bucur” şi „Roşu”.
Liana Mureşan
