Trei generaţii de istorici. Fiu al istoricului Constantin Giurescu şi tată al istoricului Dinu C. Giurescu, Constantin C. Giurescu a fost la rândul său un eminent istoric şi profesor la Universitatea din Bucureşti. Atras de politică, profesorul Giurescu a fost pe rând deputat liberal (1932-1933), rezident regal (1939) şi ulterior ministru în FRN (Frontul Renaşterii Naţionale) între anii 1939-1940. Acţiunile sale ca ministru în FRN sunt bine oglindite şi în arhivele mureşene. Însă această activitate dinamică l-a adus pe profesorul Giurescu în atenţia serviciilor speciale pe cale de comunizare.
Autor al unor remarcabile lucrări de istorie modernă, profesorul Constantin C. Giurescu (1901-1977), membru al Academiei Române, s-a impus posterităţii prin lucrări de mare cuprindere intelectuală dintre care se impun atenţiei în mod deosebit “Legiuirea lui Caragea, un anteproiect necunoscut” (1923), “Istoria românilor” , vol. I-II, “Principatele Române la începutul sec. al XIX-lea” (1957), “Istoria Bucureştilor din cele mai vechi timpuri şi până în zilele noastre” (1966), “Contribuţii la studiul originilor şi dezvoltarea burgheziei române până la 1848” (1972).
Modele
Inspirat în parte de dictatura lui Mussolini şi Hitler, Carol al II-lea a instaurat la 10 februarie 1938 o dictatură personală originală. El a preluat puterea în România cu complicitatea tacită a partidelor politice tradiţionale manevrate discret din umbră de el şi de camarila sa, partide care se dovediseră incapabile să mai gestioneze ân mod corespunzător guvernarea ţării. Conceput ca un partid-stat la nivelul ântregii ţări şi structurat pe o componentă militară, FRN a fost un hibrid nereuşit care a âncercat să suplinească nevoia de siguranţă social-economică şi naţională ântr-un moment politic dificil. Teoretic Carol deţinea puterea supremă şi adoptase chiar numeroase ânsemne fasciste pentru FRN: uniforme speciale, ceremonii, lozinci, până şi salutul. Puţini le luau ânsă ân serios. Ideile promovate cu asiduitate de către FRN i-au sedus şi pe unii oameni politici mureşeni. Alţii însă s-au ânregimentat din oportunism. Câţiva ani mai târziu, în timpul regimului comunist, mulţI dintre cei care intraseră cândva în FRN aveau să plătească scump această “rătăcire” , ân timp ce fostul Rege Carol al II-lea âşi trăia liniştit ultimii ani la Estoril, ân Portugalia, alături de metresa sa Elena Lupescu. Partidul politic care trebuia să gireze guvernarea, FRN, a fost âncropit ân grabă din toţi cei dispuşi la compromisuri mai mari sau mai mici, carierişti sau pur şi simplu, oameni politici proveniţi din diferite partide. FRN se dorea a fi şi o replică la Mişcarea Legionară, pe care el, Carol al II-lea, âncercase să şi-o subordoneze, dar pentru că nu reuşise o scosese ân afara legii. Documentele existente ân arhivele mureşene sunt deosebit de interesante pentru că ele ne relevă nu numai modul de organizare al FRN ân teritoriu, propaganda desfăşurată de acesta pentru atragerea de noi membri, dar ele reflectă ân primul rând o stare de spirit dominantă.
O dictatură originală sau altfel spus “Made în România”
Structurate după model militar, Gărzile Naţionale ale FRN au ajuns până acolo âncât şi-au creat un organ propriu de informaţii, la fel cum aveau şi un serviciu de propagandă, unul de organizare-mobilizare şi un serviciu de personal. Structuri care practic dublau sau chiar triplau pe cele existente la momentul respectiv la nivelul Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne. Pentru componenta militară a FRN, cadrele de conducere proveneau ân cea mai mare parte din cadre de rezervă, dar la nivelul conducerii centrale existau cadre active detaşate din M.Ap.N. şi din M.I. Deosebit de interesante sunt fişele individuale ântocmite de servicul personal de la nivelul judeţelor şi destinate a fi studiate şi avizate de serviciul de informaţii pentru persoanele propozabile a ândeplini funcţii de conducere ân cadrul FRN. Spre exemplu, fişa personală a lui Cipariu T. Matei, căpitan ân rezervă (un descendent al marelui corifeu al {colii Ardelene, Timotei Cipariu – n.a.), devenit la un moment dat comandantul Gărzii Naţionale a FRN Târnava Mică conţine amănunte detaliate care practic puteau reconstitui viaţa profesională şi personală a celui menţionat anterior. Serviciul propagandei, o altă componentă a FRN, era interesat de menţinerea unei stări de spirit corespunzătoare ân condiţiile ân care din exteriorul ţării parveneau tot mai multe semnale de ângrijorare. “Vă rugăm, se menţiona ân adresa nr.1158 din 7 septembrie 1939, trimisă de Comandamentul Gărzilor FRN către structura locală Târnava Mică a FRN, să intensificaţi la maxim propaganda de liniştire a spiritelor…Sătenii să–şi continue muncile agricole, iar culesul porumbului să nu se facă ânainte de a fi copt…”
Sursa “Argus” informează…
“Am onoarea a vă face cunoscut că dl. general (Paul Georgescu, cdt. Gărzii Naţionale a FRN – n.a.) a dispus ca ântreaga corespondenţă….- se menţiona ân adresa cu nr. 19 din 1939 trimisă către toate Gărzile FRN din teritoriu – să se âncheie cu formula Sănătate. Rog luaţi măsuri să transmiteţi această dispoziţiune şi domnilor comandanţi de judeţe”. Adresa de era semnată de şeful de stat major a Gărzilor FRN şi contrasemnată de luare la cunoştinţă de colonelul Domşa, comandantul ţinutului Mureş. Acelaşi comandant a simţit nevoia să intervină, precizând printr-un ordin care nu lăsa loc nici unei interpretări: “Gărzile Naţionale sunt şi rămân complet independente de orice amestec nu numai al Prefectului, ci şi al oricărei autorităţi locale”, se menţiona ân respectivul ordin. Vizita în zona Mureşului din toamna anului 1939 a lui Constantin C. Giurescu e reflectată şi ea de câteva adrese aflate la Direcţia Mureş a Arhivelor Naţionale. “Cu onoare, scria într-una din acestea, vă facem cunoscut că dl. ministru al FRN a hotărât o serie de manifestări publice ân oraşele de reşedinţă ale ţinuturilor. Aceste manifestări organizate de FRN şi puse sub egida sa, urmăresc:
1) Un prim contact al domnului ministru Constantin C. Giurescu cu autorităţile şi masele populare;
2) Tălmăcirea programului FRN, realizările acestui regim şi cele de viitor ale Ministerului FRN;
3) Verificarea la faţa locului a gradului de penetraţiune a ideologiei FRN;
………………………………………………………………………………”
În 1947, la şapte ani după ce fusese ministru FRN, profesorul Giurescu era atent supravegheat de Siguranţă şi încadrat informativ cu agenţi ai serviciului şi surse din anturajul său. “În prezent, specifica sursa “Argus”, profesorul Giurescu, deşi a fost epurat din învăţământ, continuă să fie deputat şi cercurile politice găsesc acest fapt ca paradoxal. Se vorbeşte că epurarea se datoreşte interveneţiei directe a profesorului Nistor, care intenţionează să ducă acţiunea mai departe până la chiar excluderea sa din Parlament. Dl. Ministru Tătărescu va fi pus astfel în situaţia să renunţe la personalitatea prof. Giurescu şi eventual să pronunţe excluderea sa din partid…” De aici încolo, pentru marele profesor şi istoric, a început calvarul…
Nicolae BALINT
