Când este pronunţat/reamintit numele de Corneliu Coposu, persoana sa reactualizează amintiri, gânduri şi cunoştinţe despre PNŢ, Iuliu Maniu, rezistenţa anticomunistă precum şi opoziţia faţă de orice regim totalitar precum apărarea principiilor morale şi a valorilor creştine atât în viaţa de zi cu zi cât şi în activitatea politică.
Astfel am ȋncercat să-l readuc pe Corneliu Coposu ȋn prezent și să ȋncerc să răspund la câteva ȋntrebări existenţiale prin prisma personalităţii și experienţei pe care el le-a avut. Pe scurt, reiau o imagine a unei pesonalităţi distincte, remarcabile şi admirabile, utile si necesare in clipe de deznădejde.
El este un chip care s-a păstrat şi s-a impus mai ales după experienţa celor 17 ani petrecuţi în închisoare (1947-1964).
Fiind pasionat de istoria sa, am căutat nu doar ceea ce s-a publicat deja ci și ceea ce există ȋn arhive, respectiv la CNSAS – București. Astfel, am regăsit un portret pe care Doina Cornea l-a creionat foarte bine în memoriile sale : ‘’ceea ce m-a izbit din prima clipă era aerul său atât de actual şi de inactual totodată, privirea sa ciudat de prezentă şi de absentă în acelaşi timp. De la ţinuta vestimentară, la maniere, la felul său de a se exprima, de a se comporta, toate aveau parcă două valenţe : o distincţie fără ostentaţie dar şi uşor vetustă ; un limbaj îngrijit dar şi uşor arhaizant ; o mare vioiciune a gândului temperată parcă de ritmul domol, ardelenesc, al rostirii.’’
În ceea ce privește modul ȋn care sunt aleși liderii partidelor politice, se poate considera că liderul PNTCD ar fi fost destul de critic. În momentul ȋn care ar fi evaluată fidelitatea politicienilor faţă de propriul partid sau propria doctrină politică atunci nu ar rămâne mulţi politicieni care să treacă acest test. În prezent fiecare ȋși valorifică mai bine oportunităţile pentru propria persoană nu pentru partid. Desigur Corneliu Coposu ar critica aspru asemea practici după care un parlamentar ales pe lista unui partid trece ȋn timpul mandatului său de 4 ani prin alte câteva partide. Această practică, numită traseism politic, este ȋn totală contradicţie cu atașamentul său faţă de doctrina ţărănistă și partidul său. Despre modul în care Corneliu Coposu a devenit liderul ţărăniştilor şi după preşedintele PNŢCD știm că există o lungă istorie care ȋncepe ȋn anii´30, odată cu apropierea de Maniu.
În timpul regimului comunist, după ȋncarcereare sa, ȋn ciuda politicienilor din exil care au dorit şi s-au proclamat drept continuatori ai lui Iuliu Maniu şi a lui Ion Mihalache, în cazul lui Corneliu Coposu a fost o recunoaştere unanimă din partea celorlalţi membrii PNŢ a calităţilor, meritelor şi funcţiei sale. Securitatea a observat acest proces iar arhiva sa, păstrată la CNSAS, ne oferă informaţii importante. ‘’În perioada de detenţiei, a restricţiilor domiciliare, Coposu Cornel a adoptat o atitudine refractară, refuzând orice contact cu organele de stat. Această comportare şi funcţia ce a deţinut-o în partid, au fost determinante în faţa foştilor ţărănişti din ţară şi străinătate, care l-au considerat ca cel mai potrivit pentru a prelua conducerea PNŢ.’’ (Arhiva CNSAS București, Fond Corneliu Coposu, Cota I. 149087, vol. 1, fila. 10).
Gazeta de Cluj va dedica un material complet despre Corneliu Coposu și spectrul său intelectual în următorul număr al ziarului printat.
Citește și: Ultima prințesă a Imperului Rus. De la realitate la legendă
E de regretat aceasta personalitate politica. Ideile si actiunile sale ar fi dus la evolutia tarii. A fost combatuta de urmasii protipendadei comuniste.