Criste, Nica şi Badiu, clujenii cu succes în afaceri asociaţi cu Soare de la SRI

Unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri clujeni, Rareş Criste, a fost deconspirat că lucra împreună cu oameni din SRI. De altfel, nu doar el a avut legături cu foştii SRI-işti, ci şi oamenii de afaceri Iulian Badiu, Petre Ştefan şi Valentin Nica, cei care au primit aproape moca afacerea Duct City de pozare în subteran a cablurilor de transfer de date. Toţi cei enumeraţi anterior au fost asociaţi cu Viorel Soare, fost SRI-ist care, la rândul lui a fost asociat cu fostul director adjunct al SRI, generalul Dumitru Zamfir. Gazeta de Cluj a prezentat în numerele anterioare că Rareş Criste a dat lovitura în afaceri prin asocierea făcută cu Alin Ardelean, fostul şef al DGIPI, Virgil Ardelean.

De multe ori s-au problematizat reţetele de succes pe care unii de oameni de afaceri din  Cluj le-au urmat pentru a câştiga contracte cu sume de milioane de euro încheiate cu statul român. Un posibil răspuns ar putea fi legăturile pe care afaceriştii le au cu unele personaje cheie care pot  trage sfori în aproape orice domeniu de interes, cum ar fi foşti sau actuali angajaţi din cadrul Serviciului Român de Informaţii.

Viorel Soare este un fost angajat în cadrul SRI care a făcut afaceri de mulţi ani cu fostul director adjunct al SRI, generalul Dumitru Zamfir. Potrivit unor dezvăluiri recente apărute în româniacurată.ro, Soare a lucrat în SRI pe partea tehnică, şi a fost coleg de muncă la SRI cu generalul Dumbravă, iar ulterior cei doi au fost parteneri de afaceri, începutul business-ului formându-se în garsoniera fiicei fostului adjunct al SRI.

Însă, Viorel Soare a acţionat ca un nucleu care a angrenat în jurul lui o serie de asocieri în care se regăsesc şi oameni afaceri clujeni care au avut, şi au în continuare, un adevărat succes în câştigarea contractelor cu statul.

Spre exemplu, în 2009 Soare s-a asociat cu Rareş Criste din Cluj Napoca şi cu Demea Sabin Mugurel în cadrul firmei Premier Communication, firmă care acum este radiată.

Acelaşi Soare s-a asociat şi cu rusul Boris Golovin, reprezentantul în afacerea Mechel al oligarhului rus Igor Ziuzin, cel care a cumpărat combinatele Mechel de la stat.

În 2008, Viorel Soare Viorel Soare s-a asociat cu Iulian Badiu, Petre Ştefan şi Valentin Nica în cadrul SC HYDRO ELECTRIC POWER, firmă acum radiată care se ocupa cu comercializarea de energie electrică.

Rareş Criste a scăpat nevătămat după un accident cu o mită la Hidroelectrica

În 2005, Rareş Criste a intrat în afaceri prin intermediul Premier Construct şi, în paralel, la Ten Transilvania Energy, Inc.. Dacă la Premier Construct, Criste a stat doar un an, la Ten Transilvania Energy a făcut afaceri timp de 5 ani. La această societate, Criste a dezvoltat un adevărat “lanţ al puterii”. A deţinut controlul acestei firme alături de Alin Ardelean, fiul lui Virgil Ardelean, fostul sef al Doi şi-un sfert, şi alături de Sorin Piciu, un alt personaj bine înfipt în afacerile cu energie. De asemenea, Criste este unul dintre partenerii constanţi ai unei firme olandeze, Energon Holding Delft B.V, axată pe afacerile cu energie. Ten Transilvania Energy avea contracte cu centralele de la Turceni şi Rovinari, de unde cumpără energie pentru a o vinde mai departe, uneori, tot la stat.

În 2013 Criste a oferit o şpagă de 1,4 milioane de euro pentru a cumpăra energie, într-un mod dezavantajos pentru stat, de la Hidroelectrica. A urmat un dosar care a fost trimis în judecată, cei care au primit şpaga au fost reţinuţi, dar de afaceristul clujean nu s-a atins nimeni.

Criste a studiat la McGill University de unde s-a transferat la universitatea austriacă Wirtschaftsuniversität Wien, unde a absolvit studii la nivel de master în domeniul afacerilor cu energie electrică. Face parte din prestigiosul club select Aspen Institut, alături de Bogdan Chiriţoiu, preşedinte la Consiliul Concurenţei, Eugen Popa, consilier în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, omul de afaceri Ion Nestor, partener în NNDKP, etc. În acelaşi timp, face afaceri cu persoane din anturajul “Vulpii”.

Un alt partener de afaceri ai lui Rareş Criste, Vasile Tulbure, a fost implicat în celebra Afacere Trafer. La vremea respectivă, fostul director al CFR Marfă a fost “nevoit” să nu mai ocupe această funcţie. În schimb el nu a fost arestat niciodată şi nici nu a fost acuzat de vreo faptă de corupţie. Astfel că mulţi şi-au pus întrebarea cum de Vasile Tulbure a reuşit să execute o debarcare atât de uşoară de la şefia CFR, în timp ce colegul lui Mihai Necolaiciuc a fost condamnat, arestat şi fugit din ţară. Răspunsul este poziţia pe care a reuşit să o ocupe Tulbure, după ce a plecat de la CFR Marfă. El se ocupă de afacerile companiei Unicom Active Feroviare, o societate cu o cifră de afaceri compusă din multe numere şi controlată de CONSTANTIN IAVORSKI, un general KGB în rezervă şi fost ministru al industriilor în Republica Moldova.

Afaceriştii transfrontalieri dau mâna cu mioriticii

De asemenea, Rareş Criste şi Alin Ardelean au făcut afaceri şi cu certificate de carbon pe vremea când în România nu erau reglementate clar aceste tranzacţii. Tranzacţiile au fost făcute prin intermediul firmei Amgaz Furnizare, unde cei doi erau acţionari. Iniţial, compania Amgaz Furnizare SRL a aparţinut lui Peter Braun, om de afaceri implicat în privatizarea ALRO Slatina. SC Amgaz Furnizare SRL face parte dintr-un grup de companii (Infochem, Amgaz SA) înfiinţate de Horia Roşu, fostul consilier al ministrului PSD al Industriilor, Dan Ioan Popescu. În cadrul apariţiei Amgaz, un rol important l-a jucat americanul Michael Myron Einik. Acesta este un fost diplomat al SUA, care în anii ’70 a activat în Biroul american pentru Combustibili şi Energie. În anii ’80 a lucrat în ambasadele SUA din Nigeria şi URSS, iar în 1994 a fost numit adjunctul ambasadorului SUA în România, Alfred Moses. Iniţial, Amgaz trebuia să finanţeze depozite în care compania naţională să stocheze gazele proprii sau importate din Rusia, întrucât la data înfiinţării acestei societăţi s-a susţinut că statul nu are bani pentru construirea de depozite de gaze. Astfel, Einik s-a asociat cu Peter Braun, un american născut în Ucraina, ex-manager la Alro şi Conef, două foste societăţi româneşti deţinute acum de oligarhul rus Vitali Machitski. Afaceriştii care se aflau în spatele afacerii Amgaz finanţau şi Complexul turistic de la Turda. Aceştia au investit în complex prin SC Casa Raţiu de Nagylak SRL, înfiinţată în mai 2006. În cadrul acţionariatului societăţii se regăseau soţii Sarah şi Michael Einik. Printre administratorii Amgaz au mai figurat şi Frank Barton Slides II, unul dintre asociaţii tradiţionali ai lui Einik. Frank Barton Slides II a făcut parte şi din afacerea Rolast SA Piteşti, unde a fost administrator alături de Theodor Stolojan.

Duct City de la Nica şi Badiu la RCS&RDS

Ceilalţi clujeni care se pot mândri că au fost asociaţi cu Soare sunt Iulian Badiu, Petre Ştefan şi Valentin Nica. Ei au primit de la municipalitatea clujeană, într-unul dintre mandatele lui Emil Boc contractul Duct City pentru pozarea reţelelor aeriene de cabluri de transmisie de date în subsol. În urmă cu doi ani ei au vândut afacerea către RCS&RDS, iar în cadrul acţionariatului a intrat şi firma Integrasoft, societate deţinută de RDS şi administrată de Ioan Bendei, mâna dreaptă a lui Zoltan Teszari, patronul RDS.

În anul 2006, Primăria Cluj Napoca a dat un contract pentru realizarea unei reţele subterane în care să fie îngropate cablurile de transfer de date (telefonie, internet, etc) care sunt agăţate pe stâlpii din Cluj Napoca. Societatea câştigătoare, CFO Integrator, controlată de grup de oameni de afaceri cu opţiuni liberale, s-a obligat ca în termen de trei ani să facă o reţea de circa 300 de kilometri, pe care să o administreze timp de 20 de ani. În contrapartidă, Primăria Cluj Napoca trebuie să primească 1% pe an din veniturile provenite din exploatarea reţelei şi se obliga să îi convingă pe operatorii de date să îşi mute cablurile de pe stâlpi în subsolul Duct City.

Valentin Nica şi Nicolae Badiu au acaparat şi o parte din afacerea Tetarom. Cei doi au avut un proiect de dezvoltare al unui proiect hotelier în parcurile industriale Tetarom I şi II, dar afacerea a eşuat. Nicolae Badiu a fost proprietarul AsRo Medica, al restaurantului Sinaia şi acţionar la Arcada Grup şi Imobiliare DPM. Valentin Nica figurează alături de Ştefan Petre în cadrul SC Mobitelco, firmă care susţine “U” Mobitelco. Nica mai deţine şi SVF Management Prod Serv SR. Oamenii de afaceri au fost apropiaţi de PNL, însă i-au finanţat şi pe social-democraţilor clujeni în campania din 2004. Conform datelor din Monitorul Oficial, Valentin Nica, în numele societăţii SVF Management, a donat către PSD Cluj 35.000 de lei pentru campania electorală din 2004. Ulterior, Valentin Nica a câştigat mai multe licitaţii de la CJ Cluj, iar în comisiile respective se afla şi Şerban Graţian, unul dintre foştii consilierii judeţeni ai social-democraţilor clujeni. Drept exemplu stă faptul că CBC Development a câştigat, prin licitaţie, terenurile din Tetarom I şi Tetarom II, pentru a construi şi administra centrele de servicii pentru personalul ce va fi angajat în cele două parcuri industriale. Nicolae Badiu a mai deţinut şi complexul de locuinţe Europort, despre care Gazeta de Cluj a sesizat o serie de nereguli. Cei care s-au mutat în locuinţele respective nu au fost mulţumiţi de locuinţele cumpărate pentru că apartamentele au fost racordate extrem de târziu la reţeaua de gaz. De asemenea, dezvoltatorii imobiliari au fost acuzaţi că nu au respectat termenele de predare, iar finisajele nu s-au ridicat la înălţimea promisiunilor făcute.

Şefi din SRI implicaţi în jonglerii imobiliare

În decembrie 2008, procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) i-au trimis în judecată pe generalii în rezervă Dumitru Zamfir, Ionel Marin, precum şi pe maiorul Cătălin-Spiridon Miu, pentru înşelăciune, fals în declaraţii şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Alături de aceştia au fost trimişi în judecată generalul în rezervă Ion Popescu, colonelul (r) Virgil Turcu şi locotenent colonelul Marian Panaitescu, în sarcina cărora s-au reţinut trei infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial.

Potrivit procurorilor, în perioada august 2004 – martie 2005, în calitate de adjunct al directorului SRI pe probleme de logistică, generalul Ion Popescu, prin întocmirea mai multor documente oficiale şi prin dispoziţii verbale, i-a determinat pe Virgil Turcu şi Marian Panaitescu, şeful Direcţiei Logistice din SRI, respectiv contabilul şef al Direcţiei Logistice, să închirieze şi să vândă ilegal, la preţuri subevaluate, trei apartamente situate în municipiul Bucureşti, pe strada Mihai Eminescu (zonă rezidenţială).

Apartamentele au fost închiriate şi apoi vândute ilegal foştilor directori adjuncţi ai SRI Ionel Marin şi Dumitru Zamfir, precum şi lui Cătălin-Spiridon Miu (fost consilier al generalului Zamfir).

„În baza unor declaraţii neadevărate, în perioada anilor 2002 – 2004, inculpaţii Marin Ionel, Zamfir Dumitru şi Miu Cătălin-Spiridon au închiriat cele trei locuinţe de serviciu, în această modalitate RA-APPS fiind prejudiciată cu suma de 268.106,5 RON. Aceştia au făcut declaraţii în care au omis să precizeze că deţineau în proprietate şi alte locuinţe”, se arată într-un comunicat de vineri al DNA.

În perioada 28 ianuarie – 21 martie 2005, Ionel Marin, Dumitru Zamfir şi Cătălin-Spiridon Miu au solicitat Direcţiei Logistică din SRI cumpărarea acestor locuinţe, depunând în acest sens unele documente care conţineau menţiuni nereale.

Direcţia de Logistică le-a vândut, în mod ilegal, aceste locuinţe de serviciu la un preţ subevaluat (subvenţionat). Prin vânzarea ilegală a celor trei imobile la un preţ subevaluat (subvenţionat) a fost adus un prejudiciu în dauna SRI de 441.143, 35 de lei, potrivit procurorilor DNA.

„Cei trei inculpaţi au obţinut un avantaj patrimonial de aproximativ 1.900.000 euro”, notau procurorii DNA.

Procesul a început în 3 februarie 2009, la instanţa supremă, sentinţa fiind pronunţată în 28 octombrie 2011.

Fostul şef SRI Zamfir a luat şi o condamnare

În 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis condamnarea generalilor în rezervă Ionel Marin şi Dumitru Zamfir la un an de închisoare cu suspendare pentru fals în declaraţii. De asemenea, instanţa supremă i-a achitat pe cei doi generali pentru o altă faptă de fals în declaraţii, precum şi pentru acuzaţiile de înşelăciune şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice. La aceeaşi pedeapsă de un an de închisoare cu suspendare a fost condamnat şi maiorului Cătălin-Spiridon Miu, pentru două fapte de fals în declaraţii. Instanţa a dispus achitarea maiorului Cătălin-Spiridon Miu pentru înşelăciune şi instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice. Generalul în rezervă Ion Popescu, colonelul (r) Virgil Turcu şi locotenent colonelul Marian Panaitescu au fost achitaţi de magistraţii instanţei supreme pentru acuzaţiile de abuz în serviciu contra intereselor publice. Instanţa a mai dispus anularea contractelor de închiriere şi a contractelor de vânzare-cumpărare a celor trei locuinţe, încheiate între Serviciul Român de Informaţii şi Ionel Marin (în 18 martie 2005), Dumitru Zamfir (în 28 aprilie 2005 ) şi Cătălin-Spiridon Miu (în 21 martie 2001), precum şi reintrarea celor trei imobile în patrimoniul SRI. Magistraţii ICCJ au mai decis ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobilelor deţinute de Ionel Marin, Dumitru Zamfir şi Cătălin-Spiridon Miu. Instanţa a stabilit confiscarea sumei de peste 730.000 de lei de la Cătălin-Spiridon Miu.

Din schemă nu putea lipsi Oprea

Pentru că orice şef din SRI trebuie să fie cult, Dumitru Zamfir deţine şi titlu de doctor acordat de Gabriel Oprea. Titlul lucrării coordonate de fostul ministru şi vicepremier Gabriel Oprea este „Respectarea drepturilor omului în activitatea serviciilor de informaţii : rezumatul tezei de doctorat“

Conducător de doctorat: prof. univ. dr. Gabriel Oprea – Bucureşti : Academia de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”, 2006. – 126 de pagini. Facultatea de Drept.

Dumitru Zamfir a ajuns general locotenent prin avansări succesive. În 1977 a absolvit Facultatea de Electrotehnică şi, ulterior, Facultatea de Drept.

Sebastian Albescu