Judecătorul Cristi Danileţ a intrat în turul doi al alegerilor pentru Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), o instituţie vetustă pe care magistratul crede că o poate face să funcţioneze. Danileţ a acordat un interviu pentru Gazeta de Cluj în care spune cum ar trebui să funcţioneze această instituţie cu oameni care nu sunt şantajabili.
Reporter: Ce doriţi să schimbaţi în cadrul CSM dacă veţi fi ales?
Cristi Danileţ: CSM este o instituţie vitală pentru imaginea justiţiei şi poziţionarea puterii judecătoreşti între celelalte puteri ale statului. Lipsa de integritate a unor actuali membri ai CSM şi inexistenţa unor apariţii regulate în media prin care CSM să explice cetăţenilor care e rostul justiţiei, care e rolul judecătorului, ce e statul de drept a condus la încălcări repetate a ceea ce ar trebui să însemne independenţa justiţiei: respectul celorlalte puteri publice, executarea hotărârilor judecătoreşti, încrederea cetăţenilor în cei care sunt garanţii drepturilor şi libertăţilor lor.
Rep: În cazul în care pierdeţi alegerile, nu vă asteptaţi la „represalii” din partea celor pe care doriţi să îi „reformaţi”?
C.D: Implicarea mea în actuala cursă pentru CSM este urmare a activităţii militante pe care am desfăşurat-o de peste şapte ani în domeniul reformei justiţiei. Caracterul meu vertical a făcut ca de multe ori să fac afirmaţii curajoase despre abuzuri la adresa justiţiei, dar şi despre disfuncţionalităţile din sistemul nostru. Am învăţat un lucru: nu poate avea loc o schimbare radicală într-un timp scurt. Ca urmare, dacă voi eşua în demersul de a putea impune o altfel de politică publică la nivel de CSM, îmi propun să continui în mod individual activismul judiciar. Nu îmi e teamă de nimeni în privinţa profesiei mele: o fac cu vocaţie şi nu sunt şantajabil.
„Îmi e greu să cred că o persoană care lucrează în Ministerul Justiţiei şi este avocat, se poate erija în reprezentant al judecătorilor”
Rep: În urmă cu 12 ani vă imaginaţi că veţi candida la un loc în cadrul CSM?
C.D: În urmă cu 12 ani am intrat într-un sistem despre care nu ştiam nimic în privinţa organizării sale. Am rămas perplex când am constatat că e un act de eroism să faci parte dintr-o asociaţie profesională. Sau că un tânăr nu poate replica unui judecător mai în vârstă. Sau că şefii distribuiau dosarele după simpatiile sau antipatiile în rândul colectivului de judecători. Sau că nu se ştia absolut nimic despre CSM, care la acea dată funcţiona în cadrul Ministerului Justiţiei. Am început să citesc cum se desfăşoară lucrurile în afară, să stabilesc contacte cu judecători din străinătate. Am tradus diverse documente internaţionale privind standardele cu referire la independenţă şi integritate. Şi astfel am oferit din cunoştinţele şi entuziasmul meu. Azi lucrurile sunt mult schimbate în sensul democratizării judiciare, dar încă mai sunt mutle lucruri de făcut.
Rep: Cum comentaţi faptul că printre contracandidaţii dumneavoastră se numără şi reprezentanţii ai Ministerului Justiţiei?
C.D: Cei care sunt candidaţi din partea Ministerului Justiţiei sunt judecători detaşaţi în această instituţie. Dezamăgirea este pe de o parte că acele persoane nu respectă reglementările în vigoare, care nu conferă dreptul celui detaşat de a alege şi de a fi ales în CSM. Pe de altă parte, dezamăgirea mai mare e că acei colegi nu au avut curajul de a demisiona din minister mai înainte de a-şi depune candidatura. În plus, unul dintre ei a devenit între timp şi avocat (n.r – Ovidiu Puţura). Îmi e greu să cred că o persoană care lucrează în Ministerul Justiţiei şi este avocat, se poate erija în reprezentant al judecătorilor pe care se angajează să îi protejeze instituţional ca membru CSM.
Rep: Proiectele reformatoare pe care vi le asumaţi nu credeţi că vor „muri” la contactul cu sistemul greoi şi stufos din justiţia românească?
C.D: Ideile mele de consolidare a justiţiei fac parte dintr-un proiect alcătuit împreună cu judecătorii Adrian Neacşu – candidat la CSM din partea tribunalelor şi Horaţius Dumbravă – candidat la CSM din partea curţilor de apel. Împreună alcătuim o echipă care să ajungă în CSM ca o garanţie a realizării multor din ideile valoroase din proiect: promovarea independenţei justiţiei, întărirea competenţei magistraţilor, asigurarea responsabilităţii sistemului, mărirea transparenţei CSM şi întărirea respectului cetăţenilor. Evident, nu toate vor fi uşor de implementat. Şi am experienţa administrativă necesară să afirm că birocraţia sufocă şi justiţia. Principalul e ca lucrurile pe care noi le dorim să fie din cele pe care şi le asumă şi corpul magistraţilor: fără sprijinul şi contribuţia lor, proiectul nostru ar fi utopic.
Rep: Cum ar trebui să funcţioneze consiliul judiciar (CSM) în opinia dumneavoastră?
C.D: CSM este prin natura sa o instituţie ce acţionează ca o interfaţă între cele trei puteri: puterea judiciară – căci este alcătuit în majoritate din judecători şi procurori; puterea executivă – reprezentată de ministrul justiţiei; şi puterea legislativă – prezentă prin cei doi membri ai societăţii civile numiţi de Parlament. Rolul său nu este preponderent pentru a rezolva reclamaţii ale justiţiabililor sau pentru a infirma hotărâri judecătoreşti, aşa cum se crede, ori pentru a sancţiona magistraţi. Ci rolul CSM este în primul rând acela de a asigura respectarea independenţei la nivel de sistem: să se asigure cadrul instituţional ca judecătorii să decidă în mod liber, fără nicio influenţă sau imixtiune, de orice natură şi din partea oricui ar veni ele. În al doilea rând, misiunea CSM este de a gestiona cariera magistraţilor, pentru a se asigura de o înaltă calitate şi de criterii obiective în ceea ce priveşte recrutarea, promovarea, transferul, sancţionarea magistraţilor.
„Niţă a demisionat din magistratură pentru a-şi păstra demnitatea ca om”
Rep: Dacă veţi ocupa un loc în cadrul Consiliului, nu credeţi că vă veţi ocupa, în exclusivitate, de luptele interne care vor apărea între noii membri?
C.D: Noii membri vor fi în parte, după cum se prefigurează, dintre cei vechi. Aceasta din cauza unor interpretări subiective a legii. Vă spun însă că, dacă magistraţii vor legitima fie vechii, fie noii membri prin alegerea lor pe data de 1 noiembrie 2010, acest aspect nu va mai putea fi pus în discuţie şi, odată validate alegerile de către Senatul României, CSM va trebui să funcţioneze într-un mod consistent, ferm şi unitar.
Rep: În cazul în care nu veţi ales în CSM veţi recurge la măsuri de protest similare cu cele ale magistratului brăilean Florin Niţă?
C.D: Colegul Niţă a demisionat din magistratură pentru a-şi păstra demnitatea ca om. Eu voi rămâne în magistratură pentru a-mi păstra demnitatea ca judecător. Nu mi-am făcut un scop din a ajunge membru în CSM, ci cred că CSM poate fi un mijloc să devină realitate multe din ideile pe care le afirm de ani buni în spaţiul public prin analizele făcute, interviurile date sau lucrările scrise, idei care sunt conforme cu trendul internaţional. Cred că dacă aş activa în CSM aş putea îndeplini mai bine şi mai rapid multe din cele pe care mi le-am propus: influenţarea decidenţilor politici şi administrativi într-un sens pozitiv, astfel încât justiţia să funcţioneze nu doar independent, ci şi profesionist, astfel încât actul de justiţie să fie de calitate, îndeplinit într-un termen rezonabil şi într-un mod prietenos.
Rep: Ce veţi face pentru promovarea instituţiei medierii dacă veţi ajunge să faceţi parte din CSM?
C.D: Am mai multe idei pentru rezolvarea problemei supraîncărcării magistraţilor, care a devenit cronică şi care are efecte dăunătoare asupra magistraţilor – mă refer la oboseală, stres, boli – şi asupra justiţiabililor – mă refer la termene de judecată îndelungate. Una din soluţii este promovarea în masă a mijloacelor de soluţionare alternativă, precum medierea şi arbitrajul, de care se cunoaşte prea puţin. Am demarat un astfel de proiecte de informare la nivelul municipiului Oradea, care are succes. Îl voi multiplica la nivel naţional.
Rep: În urmă cu câţiva ani eraţi un judecător care asculta rock şi avea plete. Când v-aţi hotărât să vă depuneţi candidatura, v-aţi tuns şi aţi rămas doar un judecător?
C.D: Tocmai m-am întors de la concertul cu Guns`n`Roses, formaţia mea preferată… Ascult în continuare muzică rock de calitate, mă duc la concerte şi cânt karaoke când am ocazia. Îmi place să am şi astfel de preocupări personale în scurtul timp care îmi rămâne după soluţionarea dosarelor, rezolvarea chestiunilor administrative în calitate de vicepreşedinte al judecătoriei şi după ce intru în dialog cu magistraţii pe forumurile virtuale de discuţii sau în dialog cu cititorii blogului meu http://cristidanilet.wordpress.com. Adevărat, m-am tuns, chiar înainte de a-mi depune candidatura. Dar să ştiţi că mie îmi creşte repede părul…
Răzvan Robu