Asul din mâneca lui Traian Băsescu pentru prezidenţiale este Cristian Diaconescu, fost consilier al preşedintelui. Înainte cu 6 luni de alegeri, Diaconescu a demisionat din funcţia publică, fiind o condiţie ca un candidat să nu ocupe un post similar de cel puţin jumătate de an înainte de alegeri. Băsescu mizează pe această candidatură ţinând seama şi de legăturile lui Diaconescu cu PSD-ul. Însă, puţină lume ştie că acest viitor candidat are câteva schelete în dulap: este fost/actual agent sub acoperire al SIE şi a cochetat şi pe vremea comuniştilor cu “structurile”.
Cristian Diaconescu este membru fondator al PMP (Partidul Mişcarea Populară), gruparea politică a lui Traian Băsescu. Până la sfârşitul lunii aprilie, el era consilierul preşedintelui la Cotroceni, însă cu 6 luni înainte de prezidenţiale, el şi-a dat demisia din această funcţie.
Diaconescu a fost ministru al Justiţiei, negociator al României şi, nu în ultimul rând, purtător de cuvânt al PSD-ului. În cartea “Puterea din Umbră” a ziaristului Ovidiu Ohanesian, viitorul candidat la prezidenţiale apare ca fiind “ofiţer sub acoperire al Serviciului de Informaţii Externe, Direcţia „C” Contraspionaj Extern. A activat în Occident, ani la rând, cu grade pe umeri, în ciuda faptului că România semnase cu organizaţiile euro-atlantice (la care adera la vremea aceea) protocoale ce ne interziceau trimiterea la post a ofiţerilor sub acoperire în ţările UE sau NATO. Bun încasator, Cristian Diaconescu fost scos la înaintare şi în afacerea „Tezaurului” pierdut. Trio-ul PSD-Isărescu-Talpeş l-a însărcinat, în anul 2003, să dea cu flit delegaţiei GRU (serviciul secret al armatei ruse) deplasate la Bucureşti pentru negocieri. Surse din cadrul serviciilor secrete relatează că ruşii oferiseră tezaurul gratis, dar nu s-au înţeles la „caşcaval” cu oficialii români. Ca urmare, afacerea a fost îngropată, iar cel mai mototolit a ieşit Cristian Diaconescu, colegii din Centrala SIE poreclindu-l „negociatorul de mucava””.
Cu gradele pe sub costum
Însă, adevăraţii “schelete” din dulapul lui Diaconescu sunt reprezentanţi de calitatea lui de magistrat de pe vremea comuniştilor.
“Potrivit documentelor aflate în posesia EVZ, Diaconescu a intrat în rândurile PCR în aprilie 1982. Înainte de Revoluţie, traseul social-democratului a bifat însă şi legături cu Securitatea, funcţii UTC, cursuri aprofundate de marxism şi aprecieri superlative despre ambiţia şi pregătirea sa ideologică. Astfel, într-o autobiografie, scrisă de mână şi datată 20 decembrie 1983, Cristian Diaconescu dă referinţe exacte despre împrejurările în care s-a intersectat cu Securitatea: „Între anii 1978-1979, mi-am satisfăcut stagiul militar ca militar cu termen redus la U.M. 0835 trupe de securitate”. Fişele extrase din mapa profesională a Ministerului Justiţiei vorbesc despre activităţile sale pe linie politico-ideologică. La Judecătoria Sectorului 4, din Capitală, era „permanent preocupat de pregătirea politică şi profesională, fiind cursant al Universităţii de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid”. Din sala de judecată, magistratul se muta la sat şi făcea dreptate „în perimetrul căminului cultural”. Potrivit dosarului profesional al liderului PSD, numai în 1987, „în cadrul activităţii de prevenire, tov. Diaconescu Cristian a realizat 124 de acţiuni, participând la 56 de procese judecate la faţa locului”.
Direcţiile prin care a trecut Diaconescu
Conform informaţiilor citate, Cristian Diaconescu a lucrat la mai multe direcţii, printre care şi Direcţia „C” Contraspionaj Extern, urmaşa vestitei UM 0195, sau Formaţiunea Y . La vremea aceea, spionii acestei direcţii îndeplineau şi misiuni de contrainformaţii, adică de protecţie internă. După ce generalul Adrian Isac i-a înlesnit promovarea generalului Silviu Predoiu la conducerea Direcţiei „C”, acesta a reorganizat-o şi a format Direcţia Generală de Securitate Internă (DGSI), împărţită după cum urmează: Direcţia de Protecţie Personal, Direcţia de Protecţie Operaţiuni şi Direcţia „C” Contraspionaj Extern. Probabil una dintre puţinele fapte bune făcute în instituţie de generaloid, deoarece stabilea o separare între contraspionaj şi contrainformaţii SIE.
Între 1995 şi 1998, Diaconescu s-a ocupat cu precădere de relaţiile cu OSCE, activând chiar şi la Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizaţiile Internaţionale de la Viena. „Diplomatul” sub acoperire colabora intens cu Direcţia „A” din SIE (fosta direcţie de luptă împotriva organizaţiilor euro-atlantice), actuala Direcţie Cooperare Euro-atlantică condusă de Vasile Buda. Negocierile pentru Tezaur l-au prins pe spaţiul ţărilor ex-sovietice, de unde a ieşit în cele din urmă cu reputaţia mototolită. Diaconescu a avut o relaţie excelentă cu fostul prim-adjunct SIE, generalul Constantin Rotaru.
Lui Diaconescu i-a scăpat printre degete tezaurul românesc luat de ruşi
Iniţial, Cristian Diaconescu a declarat că nu ştie nimic despre negocierile din 2002-2003 referitoare la tezaur. Apoi, ca prin minune, şi-a amintit. Câteva nume şi date l-au adus cu picioarele pe pământ.
Despre discuţiile cu echipa Anca-Vahab, Diaconescu a declarat: „La negocierile pentru Tratatul cu Rusia, în care intra şi problema tezaurului, am participat încă din 1999. Iniţial, ruşii nu au vrut să discute, apoi, începând cu anul 2001, s-au răzgândit. Prin 2003, am reuşit să stabilim celebrele comisii de istorici. Cei de care spuneţi au venit la mine la Ministerul de Externe, pe la sfârşitul anului 2002, începutul lui 2003, după ce, în prealabil, fuseseră la Isărescu şi la Talpeş”. Cristian Diaconescu spune despre trimişii Moscovei că erau nişte şarlatani. Diplomatul neagă că ar fi făcut parte din Serviciul de Informaţii Externe.
