Județul Cluj se confruntă cu o criză acută în gestionarea deșeurilor animale, o problemă ce pune în pericol atât sănătatea publică, cât și integritatea mediului înconjurător. Pe lângă faptul că în Cluj nu există niciun cimitir de animale, la acest moment, doar două firme din județ au ca obiect de activitate tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase, însă niciuna nu se ocupă cu tratarea și îndepărtarea animalelor moarte sau infestate toxic.
Astfel, cea mai la îndemână soluție pentru proprietari este aceea de a-și îngropa animalele în spații nereglementate în acest sens, fără să țină cont de faptul că, fără o gestionare adecvată, cadavrele pot crea un mediu propice pentru transmiterea unor boli grave.
După falimentul Protan SA, una dintre cele mai mari companii de procesare a deșeurilor animale din România, tratarea și îndepărtarea animalelor moarte sau infestate toxic din județul Cluj a rămas în coadă de pește. Lipsa societăților comerciale specializate în domeniu, a incineratoarelor și nepăsarea autorităților, au generat o adevărată criză în gestionarea deșeurilor animale.
Incineratorul de la USAMV, inaccesibil pentru cei cu venituri mici
Singurul incinerator pentru animale din județ se află la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, dar costurile ridicate îl fac inaccesibil pentru cei mai mulți. Astfel, animalele moarte, de la cele de talie mică până la cele de talie mare, ajung să fie îngropate, contribuind la accentuarea acestei situații.
Potrivit Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), în județul Cluj, există numai două societăți comerciale care au ca obiect de activitate tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase, însă niciuna nu se ocupă cu tratarea și îndepărtarea animalelor moarte sau infestate toxic. Societatea REGECO SRL, nu mai are activitate economică din anul 2018, iar GRAND INVEST SRL este specializată în colectarea uleiului uzat. Așadar, se ocupă de o problemă cu totul diferită și nu are nicio legătură cu deșeurile animale.
Fermierii din Cluj, nevoiți să-și îngroape animalele în propria ogradă
Problema cea mai apăsătoare apare în cazul fermelor din Cluj, în special cele care dețin animale de talie mare precum vaci, cai, oi și capre, care se confruntă cu dificultăți majore în gestionarea cadavrelor. Transportul acestora către incinerator devine o provocare logistică, iar costurile asociate pot depăși resursele financiare ale multor fermieri. Astfel, cei mai mulți aleg să îngroape animalele moarte direct pe terenurile fermelor.
Mai mult, apare un alt aspect legat de subvențiile acordate fermierilor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA), în cazul în care este declarată moartea unui animal. În încercarea de a-și păstra subvențiile, fermierii sunt adesea tentați să obțină documente care atestă incinerarea cadavrelor animalelor într-un mod fraudulos, chiar dacă acestea sunt, de fapt, îngropate. Această practică nu numai că alimentează un comportament ilegal, dar împinge și mai departe problema gestionării inadecvate a deșeurilor.
Îngroparea cadavrelor animalelor bolnave prezintă amenințări grave asupra sănătății umane și a mediului înconjurător. Primul și cel mai evident risc este răspândirea bolilor. Cadavrele animalelor bolnave pot fi purtătoare de agenți patogeni extrem de periculoși, care pot supraviețui în sol sau apă și pot infecta alte animale sau chiar oameni. Îngroparea acestor cadavre fără o procesare adecvată poate crea un mediu propice pentru transmiterea unor boli grave, inclusiv boli zoonotice cu potențial pandemic. În plus, substanțele chimice și toxinele provenite din cadavrele animalelor pot contamina solul și sursele de apă subterană.
Cadavrele animalelor ucise în accidente, „curățate” de pe drumuri de vulpi și păsări
Pe lângă problema cadavrelor animalelor de companie și a celor din fermele locale, județul Cluj se confruntă și cu situația critică generată de necuvântătoarele ucise în accidente rutiere pe drumurile publice, care devin un cimitir al bietelor făpturi. Aici, în lipsa specialiștilor, lanțul trofic preia controlul, iar păsările și vulpile devin muncitorii neplătiți ai curățeniei. Cu toate acestea, această improvizație este la fel de riscantă și dăunătoare precum înhumarea animalelor. Și în acest caz animalele ucise de mașini ar putea fi purtătoare de boli ce s-ar putea transmite extrem de ușor către alte animale și chiar la oameni.
Potrivit legii, „cadavrele de animale de pe domeniul public vor fi ridicate în termen de maximum două ore de la semnalarea existenţei acestora de către populaţie, reprezentanţi ai operatorilor economici sau instituţiilor publice, inclusiv în cazul autosesizării ca urmare a activităţii curente de salubrizare”. Cu toate acestea, există cazuri în care cadavrele animalelor accidentate intră într-o fază avansată de putrefacție pe caldarâm.
Este vital să ne întrebăm: cum am ajuns în această situație? Neglijența, lipsa de planificare și ignorarea necesităților comunității au creat un teren fertil pentru degradare. Autoritățile locale par a fi spectatorii tăcuți ai acestei situații, iar consecințele se resimt din plin în fiecare stradă și fiecare câmp al județului.
Șeful DSVSA Cluj: „Există un incinerator în Arad”
Reporterii Gazetei de Cluj l-au contactat pe Nicolae Pivariu, directorul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Cluj, pentru a-i solicita un punct de vedere privind criza deșeurilor animale. Acesta ne-a comunicat că cel mai apropiat incinerator pentru animale se află la Arad, iar la nivelul județului există câteva unități de mică capacitate. Însă nu a dorit să ofere prea multe informații telefonic, solicitându-ne să formulăm o solicitare scrisă dacă dorim mai multe detalii.
„Există un incinerator în Arad și unități de mică capacitate și la nivelul județului Cluj.”, a transmis Nicolae Pivariu, directorul DSVSA Cluj.
În situația în care la nivelul județului nu există nici măcar un incinerator de mare capacitate pentru animale, cel mai apropiat fiind la Arad, cei implicați în creșterea animalelor se confruntă cu obstacole majore atunci când vine vorba de eliminarea responsabilă a cadavrelor. În lipsa unui incinerator local, crescătorii sunt obligați să recurgă la soluții precare, iar cel mai la îndemână pare a fi îngroparea animalelor decedate. Această practică, în ciuda consecințelor grave, devine o necesitate impusă de conjunctură.
