Unul dintre cele mai salutare proiecte cu care s-ar fi putut mândri Justiţia românească, Jurindex, este pe cale să dispară din lipsă de fonduri. Jurindex, un site pe care se pot vizualiza hotărârile curţilor de apel din România nu a mai fost actualizat din cauză că instituţia care îl administrează, Consiliul Superior al Magistraturii, nu a mai acordat fonduri pentru întreţinerea Jurindex. În schimb, CSM va lansa un alt proiect, intitulat pompos, “Unificarea jurisprudenţei instanţelor şi parchetelor din România” care costă circa 800.000 de euro, bani europeni. Dacă primul proiect, Jurindex, asigura o transparenţă reală asupra modului în care judecătorii iau decizii, cel de-al doilea proiect nu face decât să producă mai multă maculatură în sistemul judiciar.

Proiectul Jurindex a fost lansat în urmă cu un an, iar la acea dată s-au publicat 90.000 de hotărâri judecătoreşti în doar două luni. Astfel, cei interesaţi pot vedea modul în care un anume judecător judecă o cauză. Însă, acest proiect se pare că are o viaţă scurtă din mai multe motive. Conform unui magistrat, în primul rând, Jurindex-ul încurca o serie de afaceri de casă ale judecătorilor din cadrul curţilor de apel.
„La fiecare curte de apel există câţiva judecători care, în colaborare cu o editură de casă scot, anul sau trimestrial, aşa-numitele manuale de jurisprudenţă. Aceste volume, sunt contra-cost, iar Jurindexul făcea toate aceste hotărâri publice în mod gratuit. Vă daţi seama că acest aspect a deranjat pe mulţi”, spune un magistrat clujean. Mai mult, acesta mai adaugă şi că mulţi judecători fac în mod frecvent greşeli gramaticale în enunţarea hotărârilor sau a motivărilor, precum şi, la fel de frecvent, contraziceri logice, pentru ca respectivele hotărâri să nu poată fi puse în aplicare. În acest context, după două luni de la apariţia Jurindex, nicio hotărâre nu a mai fost postată pe acest site, chiar dacă proiectul respectiv a rezolvat una dintre cerinţele pe care UE le avea vis-à-vis de transparenţa Justiţiei în România. Cu toate acestea, lipsa de interes faţă de Jurindex nu a rămas nesancţionată. Ultimul raport al Comisiei Europene cu privire la situaţia justiţiei în România, arată că peste transparenţa Jurindex s-a lăsat un văl opac. “Deşi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie publică în continuare textul integral şi rezumatele unei selecţii de decizii pe site-ul său de internet, precum şi buletinele trimestriale ale casaţiei, iar alte instanţe publică anumite decizii, în intervalul cuprins între vara anului 2009 şi luna ianuarie 2010, pe portalul internet naţional (Jurindex) nu au mai fost adăugate alte decizii judecătoresti”, arată documentul UE.
Pentru ca sistemul ermetic al Justiţiei să fie cât mai sigur, judecătorii şi procurorii au o lege care le interzice să îşi exprime opiniile despre procesele aflate în curs. „Art. 10. – (1) Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima public opinia cu privire la procese aflate în curs de desfăşurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul”, arată Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Birocraţia maculaturii îngroapă Jurindex

Conform unui comunicat oficial, proiectul prin care CSM a întrerupt finanţarea Jurindex are ca scop “reducerea numărului de cauze a căror soluţie a fost modificată în căile de atac, creşterea încrederii justiţiabililor în actul de justiţie şi implicit pentru asigurarea consolidării statului de drept şi a supremaţiei legii”, arată textul.
Unul dintre iniţiatorii proiectului Jurindex, judecătorului Adrian Neacşu, consideră că noua găselniţă a CSM va evalua cadrului legislativ şi al practicii judecătoresti din România, va elabora un manual de metodologie, un catalog de “propuneri legislative menite să îmbunătăţească situaţia actuală şi să identifice zece domenii din Drept în care lipsa unei jurisprudenţe unitare şi consecvenţe este resimţită. Aceste trasări “sforăitoare” vor costa statul român 200.000 de euro.
„Proiectul este unul major, la care numai contribuţia statutului român este de 200.000 euro. Suma totală reprezintă aproape jumătate din bugetul total cheltuit de CSM (în 2009 acesta a fost de cca 2,1 milioane euro). Cât de eficient sunt cheltuiţi acesti bani şi cât vor contribui aceştia în realitate la unificarea parcticii judiciare se va vedea relativ repede, proiectul având ca dată de finalizare sfârşitul lunii august 2010. Proiectul a fost propus în 2008, iar acest lucru îşi pune amprenta pe conţinutul lui. Întreaga filosofie a proiectului este depăşită şi perimată”, arată judecătorul Neacşu. El mai adaugă şi că “CSM cunoştea cu siguranţă, la data lansării proiectului, conţinutul noilor reglementări, ambele coduri primind  avizul acestuia, iar susţinerea introducerii unui mecanism de unificare a practicii judiciare constând în posibilitatea instanţelor de a se adresa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru interpretarea prealabilă a unei norme de drept neclare fiind declarată o direcţie principală de acţiune a CSM în 2009. În tot acest timp, Jurindex, indexul jurisprudenţei naţionale, pornit în trombă sub egida CSM, evidenţiat în ultimul raport al Comisiei Europene, este complet blocat datorită lipsei şi a celei mai mici finanţări”, mai arată Neacşu.

Cine se ascunde în CSM

Din cadrul CSM fac parte o serie de judecători asupra cărora planează suspiciunea că au dovedit imparţialitate sau că au fost colaboratori ai fostei Securităţi. Conform Asociaţiei Magistraţilor din România, însăşi preşedinta CSM, Florica Bejenariu este acuzată de colaboraţionism.
În urmă cu patru ani, unul dintre membrii asociaţiei, judecătorul Monica Pivniceru, îi aducea o serie de acuze grave lui Bejenariu.
“Şi-a asumat statutul de a fi lichea. S-a distanţat în mod voit de normalitatea morală a unui judecător. S-a ajuns în situaţia în care hoţul strigă: “prinde hoţul” şi nu este deloc corectă această direcţie. A ajuns în CSM ca urmare a votului pe care noi ca magistraţi i l-am acordat şi pentru că a semnat o declaraţie prin care a susţinut că nu a colaborat cu securitatea când de fapt a fost angajata securităţii. Înseamna că ne-a înşelat”, declara Pivniceru.
Un alt membru al CSM este judecătorul clujean Virgil Andreieş, care a avut o evoluţie spectaculoasă plecând de la Curtea de Apel la CSM. În trecut, Andreieş a deschis 10 procese pentru a primi o serie de sporuri salariale, precum şi pentru a primi dreptul a de a cumula două salarii. Numele lui Andreieş a apărut şi în Raportul de ţară al UE  din 2007 pentru că la acea dată judecătorul clujean ocupa funcţia de membru CSM şi pe cea de preşedinte al Curţii de Apel Cluj, aflându-se astfel în conflict de interese. Mai mult, potrivit romaniacurata.ro, Virgil Andreieş a deschis mai mult de 10 procese împotriva Curţii de Apel Cluj şi CSM ca să poată primi sporuri de vechime, stres, prime de concediu, etc.
Un alt membru CSM este judecătorul Gheorghe Buta, de numele căruia se leagă un scandal intern al magistraţilor privitor la concursul organizat de CSM, pentru conducerea unor instanţe, în perioada 28 octombrie – 25 noiembrie 2007. Buta s-a aflat, alături de Andreieş în comisiile de examinare chiar dacă mai multe foruri au cerut retragerea lui pentru incompatibilitate.
De la înfiinţare şi până acum, mulţi dintre membrii CSM au fost implicaţi în scandaluri cu diferite afaceri ori scandaluri politice. Până la cazul Voicu şi, implicit, arestarea judecătorului Florin Costiniu, care a arătat cât este de coruptă Justiţia românească, membrii CSM nu şi-au dat acordul ca un judecător să fie arestat, chiar dacă au existat solicitări în acest sens.

Ştefan Trandafir

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.