2013 este primul an în care statistica pentru evidența situației din tribunale a fost făcută de sistemul ECRIS, până acum aceasta fiind făcută manual, de către fiecare instanță. Din datele ECRIS pe primele șase luni din 2013 reiese o realitate răsturnată față de cea cunoscută până la acest moment: tribunalele considerate mici și cărora Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) le aloca puțini judecători sunt, de fapt, cele mai încărcate. CSM a decis să corecteze manual ceea ce a relevat ECRIS-ul, motivația fiind că multe mii de dosare finalizate, dar neîncheiate în sistemul informatic, nu se regăsesc în statistică și a repartizat posturile după o statistică care îi convine. Miza este că o statistică favorabilă ajută președinții de instanțe să obțină posturi mai multe.
Conform ultimei statistici ECRIS, tribunalul Argeș este cel mai mare din România, cu un număr de 1427 de dosare pe cap de judecător. Până acum, cele mai mari tribunale din țară erau considerate, conform statisticii publicate pe site-ul CSM pentru primele șase luni ale anului 2012, Tribunalul București, Tribunalul Constanța, Tribunalul Dolj și Tribunalul Bihor. CSM nu a așteptat statistica relevată de ECRIS, și a decis să repartizeze posturile cum îi convine, tăindu-le tocmai de la tribunalele pe care statistica informatică urma să le indice ca fiind cele mai mari.
Miza unei statistici: posturi mai multe pentru o anumită instanță
2013 este primul an în care statistica pentru evidența situației din tribunale a fost făcută de sistemul ECRIS, până acum aceasta fiind făcută manual, de către fiecare instanță. Din datele ECRIS pe primele șase luni din 2013 reiese o realitate răsturnată față de cea cunoscută până la acest moment: tribunalele considerate mici și cărora CSM le aloca puțini judecători sunt, de fapt, cele mai încărcate.
CSM a decis să transmită statistica informatică la toate tribunalele din România, pentru ca judecătorii să corecteze manual greșelile ECRIS. Mai exact, să armonizeze datele sistemului informatic cu cele ținute în registre de către grefieri și judecători, după o metodologie comună, în teorie. Aceasta pentru că ECRIS-ul nu evidențiază dosarele finalizate, dar neînchise, care pot ajunge la câteva mii, deși logica ne-ar spune că cele neînchise ar trebui să fie mai multe tot acolo unde există mai multe dosare, deci la tribunalele indicate de ECRIS ca fiind cele mai mari. Miza este că o statistică favorabilă ajută președinții de instanțe să obțină posturi mai multe, și, automat, să își degreveze judecătorii de un număr considerabil de dosare. Inexplicabilă însă este modalitatea în care CSM a decis să corecteze ECRIS-ul cu statistica manuală, cu atât mai mult cu cât statistica dosarelor pentru curțile de apel s-a făcut în același sistem informatic și a fost acceptată fără retușuri.
CSM a întors realitatea pe dos
În 2012, CSM susținea că în statistica din primele șase luni ale anului trecut s-au evidențiat în mod deosebit patru tribunale cu un volum foarte mare de activitate raportat la celelalte instanţe de acelaşi nivel, şi anume Tribunalul Bucureşti cu un număr de 108.689 cauze de soluţionat, Tribunalul Constanţa cu 24.514 cauze de soluţionat, Tribunalul Dolj cu 24.022 cauze de soluţionat şi Tribunalul Bihor cu 24.907 dosare de soluţionat . Tribunalele cu volum mai redus de activitate au ieșit ca fiind cele din Ilfov, Călăraşi, Ialomiţa şi Covasna. Tribunalele Ilfov şi Călăraşi au înregistrat spre soluţionare sub 4.000 de cauze.
Conform statisticii realizate de ECRIS, însă, cel mai mare tribunal din România, cel puțin ca numărul de cauze pe cap de judecător, este Tribunalul Argeș, cu 1427 de dosare pe judecător, urmat de Tribunalul Cluj, cu 1420 de dosare pe cap de judecător, apoi de Tribunalul Giurgiu, cu 1348 de dosare, după care urmează Tribunalul Prahova, cu peste 1100 de dosare pe cap de judecător. D
CSM pune în acord realitatea cu dorințele sale
CSM s-a grăbit să ia câteva posturi de la instanțe considerate neimportante înainte să vadă statistica ECRIS, așa încât s-a văzut nevoit să trimită rezultatele înapoi la tribunale pentru ca acestea să armonizeze, din vârful stiloului, statistica ECRIS cu cea realizată manual la nivelul fiecărei instanțe. Această decizie a Consiliului a dat naștere la controverse, pentru că sunt voci care au explicat că, în fapt, metodologia după care se întocmește statistica ar trebui să fie comună și în practică pentru toate tribunalele, ca atare, mari diferențe între ceea ce au notat acestea și ceea ce a realizat ECRIS-ul nu ar trebui să fie decât de cel mult câteva zeci de dosare. Pe de altă parte, sunt și voci care susțin că programul informatic are unele probleme în a cuprinde toate dosarele, pentru că, de exemplu, dosarele finalizate, dar neînchise în ECRIS, nu sunt luate în calcul, iar diferența este de mii de dosare. Până când se va hotărî care este cea mai bună procedură pentru statistica dosarelor, CSM va face politică de cadre, armonizând realitatea cu schema de personal pe care o are în vedere a priori.
Soluția pentru degrevarea instanțelor ar putea fi normarea muncii
Doar anul trecut au fost înregistrate 3,3 milioane de dosare noi în instanțele din România. Statistic, s-ar putea spune că unul din trei adulți este implicat într-un proces. Din acest număr uriaș de dosare, un procent de 15% este reprezentat de cauzele penale, în timp ce 85% din dosarele din instanță sunt pe latură civilă, aceste dosare reprezentând probleme cu care se confruntă cetățenii în viața lor zilnică. Am încercat să aflăm de la un judecător al unei instanțe clujene care ar fi, în opinia sa, soluția pentru optimizarea sistemului. Din punctul lui de vedere, cea mai bună soluție ar fi normarea numărului de dosare. ”Este de notorietate că anul trecut a fost o avalanșă de “taxe auto”, sub cele doua forme – restituire taxă și obligația de a face. Dacă la acestea se mai adaugă și plângerile contravenționale, procentul crește la jumătate. Judecătorul intră cu 100 de dosare pe ședință, dar este greu de explicat unui justițiabil care a plătit 5.000 de lei taxa de timbru, că i-a fost respinsă acțiunea “ca necitită”. Altfel, discutăm despre un serviciu public scump plătit și prost făcut. Nu înțeleg de ce atâta reținere în a se pune pe tapet normarea muncii și în sistemul judiciar, altfel decât ideea, proastă aș zice eu, cu media pe instanță sau secție, care nu ține cont de limitele fiziologice ale unei persoane, fie ea și judecător sau procuror”, a explicat pentru Gazeta de Cluj sursa citată.
Crina Crainic
