Cum a apărut cea mai prețioasă stea a serviciilor secrete – Zoltan Teszari

Avocatul orădean Alexandru Lele vine cu completări după ce săptămâna trecută a declarat pentru Gazeta de Cluj că scandalul de la DNA Oradea este regizat de SRI. Una dintre reacțiile care au urmat în urma publicării respectivului articol este cea a avocatului Răzvan Dosneanu, care a difuzat înregistrarea cu conținutul discuției purtate de procurori în sediul DNA Oradea. Într-o postare pe Facebook, Răzvan Dosneanu dezminte ipoteza că a fost omul de legătură între SRI și DNA, așa cum afirmase Alexandru Lele. În replică, Lele vine cu date exacte și explică de ce este esențială salvarea lui Alexandru Kiss pentru anumite mari interese din serviciile de informații și cum a ajuns RCS-ul de la fostul președinte al Consiliului Județean Bihor în mâna lui Zoltan Teszari.

În data de 11 ianuarie 2019, Gazeta de Cluj a publicat în varianta online a ziarului un articol intitulat

”Avocatul Alexandru Lele: Scandalul de la DNA Oradea, regizat de SRI”, articol în care este prezentată o nouă ipoteză în cazul înregistrărilor de la DNA Oradea, potrivit afirmațiilor avocatului Alexandru Lele.

Pentru că mărturisirile nu au fost redate într-o manieră explicită, Alexandru Lele revine cu date exacte care să completeze articolul scris anterior, astfel încât cititorii să înțeleagă exact semnificația scandalului înregistrării celor cinci procurori din cadrul DNA – ST Oradea.

”În timp ce conduceam pe Valea Oltului, spre Oradea, am fost sunat de Carmen Gorgan să-i spun, pentru GAZETA DE CLUJ, ce se află în spatele scandalului generat de mediatizarea înregistrării celor cinci procurori de la DNA Oradea, care puneau la cale să-i sperie pe judecători. Timp de mai bine de o oră, într-o expunere cât mai plastică și colorată posibil, i-am demonstrat cum, prin astfel de practici ce transpar din înregistrare, au fost create ”culoarele” din justiție, formate din polițiști, din procurori și judecători obedienți, începând de la poliție, apoi la parchete și, în final, la instanțe, pe care sunt lansate dosarele ce cuprind marile interese și pentru care se urmăresc anumite soluții. Rolul de a veghea la ”buna funcționare” a culoarului revine anumitor procurori de la DNA, care intervin prompt și eficient în cazul oricărei ”abateri” sau ”defecțiuni”de pe traseul preconizat, semnalate, în principal, de supervizorii din serviciile de informații, trimiși în ”câmpul tactic”.

Carmen m-a întrebat dacă poate scrie tot ce i-am spus și bineînțeles că am fost de acord: cred că libertatea de a spune ce știu și ce cred este cel mai mare privilegiu pe care eu l-am dobândit după ce am fost ani în șir hăituit de parchete și de mai multe servicii de informații, învingând un sistem despre care, până atunci, nici măcar în șoaptă nu se vorbea, dar căruia, pentru că trebuia să poarte un nume, i se zice acum ”Binomul SRI-DNA”.

Când am citit articolul din GAZETA DE CLUJ, m-am supărat pe Carmen Gorgan pentru că punctuația nu  era la locul ei, a redat prea întocmai povestirea mea despre culisele scandalului de la Oradea și nu a rupt-o cu intertitluri. Părea o șuetă la gura sobei, un basm la o cană cu vin fiert.

Reacțiile care au urmat după publicarea articolului în GAZETA DE CLUJ și după preluarea lui în alte ziare, m-au convins că am avut dreptate în acea analiză spontană și foarte orală. Iar, acum, ca să nu se creadă că am vorbit resentimentar și doar din amintiri, vin cu date foarte exacte, corelate, analizate și redactate în liniștea biroului meu, pentru ca lumea să înțeleagă semnificația scandalului înregistrării celor cinci procurori ai DNA Oradea și de ce, în acest moment, pentru anumite mari  interese (nicidecum doar locale) din serviciile de informații, este esențială salvarea de la pușcăria românească a lui Kiss Alexandru, fost vicepreședinte al UDMR. Și de ce serviciile de informații – aflate acum într-o perioadă în care își reevaluează și adaptează metodele de păstrare a controlului asupra câmpului tactic din instituțiile implicate în actul de justiție – nu vor renunța la culoarele ce brăzdează justiția românească, păstorite de interese oculte și păzite de oamenii SRI și ai DNA. De ce trebuie – ca fază a noii lor strategii – să se distanțeze în primul rând de DNA, împreună cu care au făcut însă toate mizeriile de până acum, pe care, ca avocat, le reclamam în instanță în timp real”, spune Alexandru Lele.

Răzvan Dosneanu: ”Dezmint categoric ipoteza că am fost omul de legătură între SRI și DNA”

În articolul precedent, menționat mai sus, avocatul Alexandru Lele a afirmat faptul că Răzvan Dosneanu a fost omul de legătură dintre SRI și DNA. Mai mult, Alexandru Lele spunea că întreaga situație creată pe fondul înregistrărilor DNA este un colac de salvare pentru Alexandru Kiss, fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, care este reprezentat în instanță de către Răzvan Dosneanu. Ca urmare a acestor afirmații, Dosneanu a publicat un mesaj pe pagina personală de Facebook, mesaj în care anunță că nu se va lăsa intimidat și totodată dezminte ipoteza că ar fi fost omul de legătură între SRI și DNA.

”NU MĂ VOI LĂSA INTIMIDAT. Sper să nu fie o „luptă” a avocatului Alexandru Lele pentru mai mulți clienți și mai multe onorarii. Refuz să accept o astfel de ipoteză. Dezmint categoric ipoteza că am fost omul de legătură între SRI și DNA. Având în vedere invenția apărută în spațiul public, în cursul zilei de azi voi face și alte dezvăluiri. Nu voi fi intimidat de dosarele inventate de DNA și nici de scenariile care nu înțeleg la acest moment cui profită. De ce ar fi „deranjat” pe cineva că apar astfel de dezvăluiri? Deși probabil se așteaptă să intru într-un <război> cu avocatul Alexandru Lele nu o voi face. Suntem <cunoștințe> vechi de pe vremea când îl reprezentam de Adrian Tărău, fiul fostului prefect de Bihor, căruia Lele îi imputa trimiterea în judecată și încheierea carierei de procuror. I-am făcut și ceva plângeri penale pe vremuri fiind audiat pe la Parchet la București. Am crezut că a depășit momentul ăla. Credeam că azi suntem doi colegi avocați… În final sunt convins că se va convige și domnul Lele Alexandru care e adevărul. Părerea mea despre domnul avocat Alexandru Lele, profesional vorbind, este că e un avocat bun și cu experiență, care în mod cert cunoaște mult mai multe despre serviciile de informații decât cunosc eu. Asta indiferent despre opinia lui despre mine. Eu mă aștept ca domnul Lele să facă el însuși dezvăluiri despre procurorul CIPRIAN MAN, comisarul șef SURDUCAN TRAIAN și restul găștii de la DNA Oradea. Că așa de comentat de pe margine…”, a scris Răzvan Dosneanu pe pagina personală de Facebook.

Alexandru Lele: ”Mediatizarea înregistrării a fost o misiune pe care serviciile de informații o puteau încredința doar unui om de încredere”

Ca urmare a acestor afirmații făcute de Răzvan Dosneanu, în replică, avocatul Alexandru Lele revine cu date exacte pentru a completa articolul precedent din Gazeta de Cluj și pentru a-și susține declarațiile anterioare:

”De principiu, sunt împotriva ideii de a-l împușca pe mesager, dar nu am putut accepta ca un cabotin – de genul celor care aglomerează scena cotidiană – să inducă în eroare opinia publică cu atâta tupeu. La ora actuală, avocatul orădean Răzvan Doseanu, ”viteazul” postac al înregistrării, îi blamează pe toți cei care îl arată că e în curul gol, nu cred în el, i-au înțeles jocul și îi cunosc rolul pe care l-a avut ani în șir în asigurarea fațadei de aparentă legalitate în multe dintre dosarele lansate pe culoarele SRI-DNA. El este disperat văzând că opinia publică nu poate fi indusă la infinit în eroare, își pune întrebări, face asocieri și, până la urmă, s-a înțeles că mediatizarea înregistrării a fost o misiune pe care serviciile de informații o puteau încredința doar unui om de încredere.

Șansa de reabilitare a postacului Doseanu ar mai exista numai dacă opinia publică ar crede că:

1. Man sau alt procuror al DNA Oradea ar fi făcut înregistrarea, iar nicidecum un serviciu de informații;
2. Altcineva, nu avocatul Doseanu, a fost omul de legătură, pe cauze concrete, între serviciile de informații și DNA Oradea.

Or, deja, Doseanu și alți colaboratori ai serviciilor de informații au lansat zvonul că procurorul Man a făcut înregistrarea și, recent, chiar l-a indicat expressis verbis pe comisarul șef Traian Surducan ca om de legătură între SRI și DNA! Câtă intuiție!

Recunosc că actuala mea reacția e determinată și de mojicia postacului Doseanu, care pretinde că mi-aș fi încheiat cariera de procuror ca urmare a lui Adrian Tărău, pe care el îl apăra și cu care mi-a făcut mai multe plângeri penale. Or, după scandalul suspendării mele, am mai lucrat trei ani ca procuror și m-am pensionat din magistratură fiindcă mi-e greu să înțeleg de ce să fi continuat să muncesc pentru stat și să primesc un salariu mai mic decât pensia, când pot cumula pensia cu onorariile de avocat, muncind numai pentru mine.

Dar gura păcătosului adevăr grăiește: postacul Doseanu, marcat de colaborarea cu serviciile secrete și cu DNA, notorie în Oradea (e suficient să ne amintim doar episodul recent, când, pe un post central de televiziune, Doseanu dezvăluia cum procurorul DNA Man i-ar fi povestit despre un client de-al postacului, care se masturba! Dincolo de faptul că nu s-a mai înțeles cine era autorul faptei – Man, Doseanu sau clientul? – e greu de crezut că șeful DNA Oradea a mai avut astfel de momente intime cu alți avocați orădeni decât cu actualul său autodeclarat dușman de moarte!), a adus în discuție acest nomina odiosa, Adrian Tărău, fiul fostului prefect de Bihor, pe care l-am caracterizat, în public și în actele făcute ca procuror care l-a arestat în anul 2001, ca fiind interfața serviciilor de informații în activitatea de procurare a banilor negri prin fraudă cu produse petroliere, considerați necesari pentru buna funcționare a activităților lor secrete, mai ales după intrarea României în NATO, moment de la care bugetarea lor a devenit mai transparentă și nu le puteau fi alocați suficienți banii publici.

Ce-i unește pe postacul Doseanu cu Adrian Tărău și Alexandru Kiss & Alexandru Mudura (Kiss fiind cel care trebuie musai salvat de serviciile de informații românești, mai ales după ce a fost mediatizată o altă înregistrare ce dovedește implicarea și a serviciilor de informații maghiare în acest dosar nr. 2022/111/2015, din care care Mudura Alexandru s-a salvat prin deces)? Pe lângă faptul notoriu că toți trei au legături cu serviciile de informații, avocatul Răzvan Doseanu le girează complexele afaceri penale încă din 2001!

Or, Doseanu a intrat în avocatură abia la 01.01.2001, deci e greu de crezut că niște tipi cu asemenea anvergură penală a afacerilor și problemelor personale s-ar fi dat de bună-voie pe mâna unui puțoi ce abia ieșise din facultate, unde – îmi spune un coleg de-al lui – și-a picat tocmai dreptul penal! Pactul cu diavolul se poate face în multe forme și încă de la o vârstă fragedă!”, spune avocatul Alexandru Lele.

Alexandru Kiss, arestat în 1995

În continuare, avocatul Alexandru Lele prezintă traseul infracțional al lui Alexandru Kiss care a fost arestat în urmă cu mai bine de zece ani, după ce a comis o serie de infracțiuni economice pentru a dezvolta firma RCS.

”Kiss Alexandru a fost personajul principal în dosarul penal nr. 225/P/1995 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, în care, împreună cu alte 8 persoane, au fost acuzaţi pentru infracţiuni economice foarte grave, care au impus arestarea lor în timpul cercetărilor. Kiss a fost reţinut la 3 iulie 1995, arestat a doua zi şi pus în libertate de Tribunalul Bihor la 10 iulie.

S-a stabilit că cei 9 inculpaţi au fost sprijiniţi, „fără vinovăţie”, de alte 13 persoane, cercetate şi ele sub calitatea de „făptuitori”, toate de etnie maghiară. Grupul a prejudiciat statul român, între anii 1992-1994, cu peste două milioane dolari.

În concret, între anii 1992-1995, în calitate de administratori ai 5 societăţi comerciale orădene, Kiss şi alţi 4 etnici maghiari au achiziţionat din străinătate – în special din Ungaria – cantităţi foarte mari de materiale electronice, sute de kilometri de cablu coaxial, mii de amplificatoare de semnal, aparate de măsură şi control produse în serii foarte mici, care erau necesare dezvoltării infrastructurii de cablu a SC RCS Oradea”, descrie pe scurt povestea, Alexandru Lele.

Schema de contrabandă a RCS Oradea

Avocatul orădean prezintă rețeta pusă în practică de Alexandru Kiss pentru a dezvolta societatea RCS Oradea, practici ”neortodoxe” ce i-au adus lui Kiss câteva zile după gratii.

”Dificultatea cea mare a fost că nu puteau înregistra în contabilitate „achiziţiile” şi nu aveau cum justifica banii pe care-i scoteau din firme. Sau, mai „tehnic” vorbind, „nu puteau justifica provenienţa materialelor şi înregistrarea lor în gestiune”. Pentru a rezolva problema, ei au trecut scriptic materialele prin 4 consignaţii, aflate şi acestea sub controlul lor, de fapt şi de drept. „Administratorii” trimiteau la consignaţii liste cu materialele aduse fără taxe vamale în România, menţionând cantităţile, valorile de intrare, comisionul cuvenit consignaţiei şi numele unor persoane (rude, angajaţi, cunoştinţe sau chiar fictive) care ar fi „depus spre vânzare” acele materiale. „Achizitorii” de la consignaţii s-au dovedit a fi, de fiecare dată, numai firmele pe care le foloseau capii „reţelei”. Astfel, a doua zi, materialele erau „cumpărate” – în mod scriptic, fiindcă ele nu au trecut niciodată prin depozitele consignaţiilor – de firmele „onorabile”, pe care le foloseau capii „reţelei”. Preţurile de achiziţie au fost majorate scriptic, prin fals, astfel încât cheltuielile să fie suplimentate, veniturile să fie cât mai apropiate de zero, dar şi pentru a avea motive să mărească preţurile cu care se înregistra în contabilitate adevăratul beneficiar al materialelor de contrabandă, SC RCS Oradea, al cărui acționar majoritar era Kiss Alexandru. Documentele „de achiziţie” erau apoi înregistrate în contabilităţile lor de faţadă, iar banii au putut să circule în continuare „la negru”, pentru noi acte de contrabandă”, arată Alexandru Lele.

Cum a ajuns RCS pe mâna lui Teszari

”Soluţia finală dată de parchet în dosarul nr. 225/P/1995 a venit abia la 6 octombrie 1997. În ciuda probelor evidente de vinovăţie, despre care procurorii au luat act sub semnătură, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Kiss şi a tuturor complicilor acestuia şi aplicarea unor amenzi administrative!

Niciunul însă nu a protestat pentru că ar fi fost „arestat nelegal”! Perfect simetric, nici un magistrat nu a fost sancţionat pentru cei „9 arestaţi netrimişi în judecată”. În acelaşi timp, UDMR şi-a contrazis propria tradiţie şi nu s-a plâns la nicio organizaţie internaţională că acei minoritari „etnici maghiari” ar fi fost arestaţi pe nedrept. În plus, în acei ani ’90, parchetul a blocat cercetarea altor acte de contrabandă realizate de trupa lui Kiss pentru edificarea rețelei de cablu a SC RCS Oradea, care, altfel, trebuiau urmărite în mod obligatoriu.

Prețul plătit de Kiss pentru obținerea acestor facilități a constat în cesionarea părților sale sociale de la SC RCS Oradea lui Teszari Zoltan. Tranzacția s-a încheiat la câteva zile de la ieșirea lui Kiss Alexandru din arest, atâtea câte au fost necesare pentru perfectarea formalităților de rigoare.

Rămâne să înțeleagă fiecare cum a fost posibilă renunțarea la o asemenea afacere prosperă și cine a pus-o la cale. Doar ca să îi fie făcută cadou unui oarecare?”, mai spune avocatul orădean.

Mai aproape de serviciile secrete

Avocatul Alexandru Lele arată în continuare că după afacerea încheiată cu Teszari, Alexandru Kiss s-a asociat cu alte persoane apropiate de serviciile secrete cărora le oferea servicii ilegale în schimbul protecției acestora.

”Fost depanator radio-tv până în anii ’90, Kiss Alexandru a intrat apoi în politică și, în paralel, a obținut mari succese în afaceri, carieră care cu greu ar putea fi însă explicată doar prin ”geniul” său: în scurt timp, a ajuns preşedinte al UDMR Bihor şi vicepreşedinte la nivel naţional. Din 2004 până în 2011, a fost președinte și vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Bihor.

După ce a dat RCS-ul lui Teszari, Kiss Alexandru s-a asociat cu alte persoane apropiate serviciilor de informații, le-a spălat banii și a beneficiat de protecția acestora. Din portofoliul relevant pentru acest moment, amintesc una singură: alături de celebrul TĂRĂU ADRIAN și de controversatul MUDURA ALEXANDRU, KISS ALEXANDRU IOSIF FRANCISC a fondat SC VETROLUX SRL Oradea. Contul în ROL al noii lor firme a fost alimentat în principal prin viramente de la SC RCS Oradea și au intrat în vizorul Oficiului Naţional de Prevenire a şi Combatere a Spălării Banilor. Din materialul cu nr. S/II.232/03.04.2003, întocmit de ONPCSB, rezultă că “În anul 2000, contul SC VETROLUX a fost alimentat de la SC RCS Oradea cu 14,092 miliarde lei, plus 1,644 miliarde lei contravaloarea unei facturi. În anul 2001, contul a fost alimentat de la RCS cu 14.941.117.420 lei, cu titlu restituire credit de la  SC PRO IDEA SRL. În urma analizei a rezultat că Alexandru Kiss a încheiat în 1997 un contract de cesiune, în urma căruia avea de primit de la RCS 29,9 miliarde lei. Operaţiunile suspecte s-au înregistrat în 2002, când a efectuat plăţi din contul său pentru alţi doi asociaţi (Biro şi Mudura) cu motivarea «depunere capital social», cu toate că aveau disponibil în cont”, prezintă Alexandru Lele.

Clasificarea păcatelor

Avocatul Alexandru Lele mai arată că operațiunile suspecte din cadrul societății Vetrolux au fost îngropate și ”clasificate”, astfel că începuturile RCS&RDS sunt secretizate.

”La începutul anului 2009, MIU MITICĂ NICUŞOR, procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Oradea până în 2016, a dispus „clasificarea” primelor 15 volume din cele 27 ale dosarului penal nr. 20/D/P/2006, volume care priveau exclusiv faptele de la SC VETROLUX, fără să dea o soluție pe fond cu privire la acestea. Din acel moment, materialele respective sunt considerate ca fiind documente „secret de serviciu” şi nu mai pot fi accesate. Ele cuprindeau exact materialul documentar trimis Parchetului de pe lângă fosta Curte Supremă de Justiţie (actualmente Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) de către Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

Înseamnă că începuturile din Oradea ale SC RCS&RDS, firmă de telecomunicaţii şi telefonie mobilă cu activităţi în România și mai multe țări europene, sunt secretizate.

În perioada 1980-1992, Miu Mitică Nicuşor a fost ofiţer activ, încadrat la UM 01277 Oradea, la o formaţiune ce aparţinea de fosta DIA (Direcţia de Informaţii a Armatei)”, mai spune Alexandru Lele.

Mirosul banilor negri pentru serviciile de informații

În acest context, Alexandru Lele amintește că zilele trecute Mitică Dragomir, fostul președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare în dosarul în care a fost acuzat că a primit peste 3 milioane euro mită de la administratorul societății RCS&RDS, în schimbul acordării drepturilor de televizare a meciurilor de fotbal din Liga 1.

„A, și ca să nu uităm de SC RDS&RCS SA și nici de Adrian Tărău: în dosarul ce i s-a făcut lui Mitică Dragomir pentru șpaga încasată cu ocazia achiziționării de la firma lui Teszari a drepturilor de televizare a meciurilor din Liga I, în care simpaticul milițian a fost condamnat zilele trecute la 4 ani de pușcărie, a mai bântuit un personaj care apare atunci când simte mirosul banilor negri pentru serviciile de informații! Adrian Tărău a fost audiat în acest dosar ca martor – abia în cele din urmă, prin comisie rogatorie efectuată la Oradea, pentru că omul a venit greu la procurori și numai după ce i s-a promis că nu i se schimbă calitatea procesuală în inculpat, așa cum este mai noua tradiție la români – deși rolul lui real în afacere și comisionul îl recomandau să-i fie alături lui Dragomir și la rău, nu doar când s-au acordat procentele”, spune Alexandru Lele.

Cu ce greșiseră cei de la DNA Oradea, în accepțiunea serviciilor?

În încheiere, avocatul Alexandru Lele prezintă, încă o dată, legătura dintre înregistrarea din interiorul DNA – ST Oradea apărută în spațiul public și interesul serviciilor secrete în salvarea lui Alexandru Kiss.

”La data de 20.11.2018, în dosarul nr. 2022/111/2015, Curtea de Apel Oradea trebuia să se pronunțe asupra apelurilor declarate de inculpați, după ce Kiss fusese condamnat în fond la 8 ani închisoare pentru mai multe infracțiuni în legătură cu achizițiile publice și spălare de bani.

Cu câteva zile înainte, în mod ocult, în spațiul public a fost postată o înregistrare din care rezulta colaborarea lui Kiss și cu serviciile secrete maghiare, inclusiv în legătură cu acest dosar. Avocatul Doseanu o invocă pentru a cere strămutarea cauzei de la Oradea, dar fără succes.

În 29.11.2018, la Curtea de Apel Oradea s-a constituit complet de divergență, care a dispus, la 11.12.2018, desființarea sentinței de la fond și trimiterea dosarului la Tribunalul Bihor spre o nouă judecare. Nu s-a reținut că lui Kiss Alexandru i-ar fi fost încălcat vreun drept sau că vreunul dintre motivele de apel evocate de el ar fi fost întemeiat, dar e dus la pachet cu ceilalți, care nu au avut un proces echitabil.

La 5 ianuarie 2019, avocatul lui Kiss postează o noua înregistrare, cu discuțiile a cinci procurori ce puneau la cale șantajarea unor judecători orădeni și făceau aprecieri la obediența unora și la dosarele pe care le judecau.

De atunci, până la 16.01.2019, când a fost pronunțată Decizia Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea protocoalelor cu SRI, presa a vuit numai despre cazul de la DNA Oradea, cu prea puține aprecieri despre serviicile de informații și ce mai fac ele.

Cu ce greșiseră cei de la DNA Oradea, în accepțiunea serviciilor?: procurorul Adrian Munteanu, nou venit la DNA Oradea, a omis să înțeleagă cine este Kiss Alexandru și – după ce ceilalți procurori orădeni inițiați i-au ținut dosarul ascuns în fișete vreo 5 ani – el s-a găsit singurul breaz să-l trimită în judecată la data de 16.06.2015, în dosarul nr. 54/P/2010, ceea ce creat un incident major, pe care serviciile de informații nu l-au mai putut gestiona pe culoarul de la Oradea.

Plus că, așa cum am arătat mai sus, suntem exact în perioada în care se trece la perfectarea unor noi metode de control asupra culoarelor din justiție și nu dă bine să te mai flenduri de mână prin câmpul tactic cu cineva de la DNA”, spune în încheiere, avocatul Alexandru Lele.