Emmanuel Todd, istoric, demograf, antropolog, sociolog și analist politic, face parte dintr-o rasă pe cale de dispariție: este unul dintre ultimii reprezentanți ai intelectualității franceze de modă veche – un moștenitor al celor care, ca și Braudel, Sartre, Deleuze și Foucault, au uimit generații întregi.
Ultima sa carte, «Înfrângerea Vestului», a fost publicată săptămâna trecută în Franța, chiar în sânul NATO: o carte-bombă, scrisă de un gânditor independent, bazată pe fapte și date verificate, aruncând în aer întregul edificiu rusofob ridicat în jurul „agresiunii” „țarului” Putin.
Cel puțin unele sectoare ale mass-mediei strict controlate de oligarhii din Franța pur și simplu nu l-au putut ignora pe Todd de data aceasta, din mai multe motive. În primul rând pentru că a fost primul intelectual occidental, încă din 1976, care a prezis căderea URSS în cartea sa «The Final Fall», pe baza ratei mortalității infantile în Uniunea Sovietică.
Un alt motiv esențial este cartea sa «After the Empire» din 2002, un fel de prezentare generală a declinului și căderii Imperiului, publicat cu câteva luni înainte de «Choc et Effroi» în Irak.
Astăzi, Todd, în ceea ce el a definit ca fiind ultima sa carte („Am închis cercul”), își permite să meargă până la capăt și să descrie meticulos înfrângerea nu numai a Statelor Unite, ci și a Occidentului per ansamblu, concentrându-se asupra războiului din și din jurul Ucrainei.
Având în vedere mediul toxic al NATO, unde rusofobia și cancel culture domnesc și orice abatere este pedepsită, Todd a avut grijă să nu prezinte procesul actual drept o victorie a Rusiei în Ucraina (deși la acest lucru se face aluzie în tot ceea ce descrie, de la mai mulți indicatori de pace socială la stabilitatea generală a „sistemului lui Putin”, care este produsul „istoriei rusești, și nu lucrarea unui singur om”).
Se concentrează în schimb pe principalele motive care au dus la căderea Occidentului. Printre acestea: sfârșitul statului-națiune; dezindustrializarea (care explică deficitul producției de arme NATO pentru Ucraina); „gradul zero” al matricei religioase a Occidentului, Protestantismul; creșterea bruscă a ratelor de mortalitate în Statele Unite (mult mai mare decât în Rusia), precum și sinucideri și omucideri; şi supremaţia unui nihilism imperial exprimată prin obsesia războaielor eterne.
Prăbușirea Protestantismului
Todd analizează metodic, în ordine, Rusia, Ucraina, Europa de Est, Germania, Marea Britanie, Scandinavia și în cele din urmă Imperiul.
1. La începutul Operațiunii Militare Speciale (SMO) în februarie 2022, PIB-ul combinat al Rusiei și Belarusului reprezenta numai 3,3% din PIB-ul Occidentului combinat (sfera NATO plus Japonia și Coreea de Sud). Todd este surprins că aceste 3,3 procente, capabile să producă mai multe arme decât întregul colos occidental, nu numai că duc la câștigarea războiului, dar distrug noțiunile dominante de „economie politică liberală” (rata PIB).
2. „Unilateralism ideologic” și „narcisismul ideologic” al Occidentului – care nu poate înțelege, de exemplu, cum „întreaga lume musulmană pare să privească Rusia mai degrabă ca pe un partener decât ca pe un adversar”.
3. Todd respinge noțiunea de „Webérien state” – evocând o compatibilitate încântătoare între viziunea lui Putin și cea a adeptului american al realpolitik, John Mearsheimer. Deoarece sunt forțați să supraviețuiască într-un mediu în care contează numai relațiile de putere, statele se comportă acum ca „agenți hobbesiani”. Și acest lucru ne aduce la noțiunea rusă a statului-națiune, centrată pe «suveranitate»: capacitatea unui stat de a-și defini independent politicile interne și externe, fără nici o interferență străină.
4. Implozia pas cu pas a culturii WASP (White Anglo-Saxon Protestants), care a condus, „începând cu anii 1960”, la construirea unui „imperiu lipsit de centru și proiect, o organizaţie în esenţă militară condusă de un grup fără cultură (în sens antropologic)”. Iată felul în care Todd îi definește pe neoconservatorii americani.
5. Statele Unite ca entitate „post-imperială”: o simplă cochilie de mașinării militare lipsite de o cultură bazată pe informații, ceea ce duce la „expansiunea militară ce s-a accentuat într-o fază de contracție masivă a bazei sale industriale”. După cum subliniază Todd, „războiul modern fără industrie este un oximoron”.
6. Capcana Demografică: Todd arată cum strategii de la Washington „au uitat că un stat cu un nivel educațional și tehnologic ridicat, chiar dacă este în scădere, nu își pierde puterea militară”. Așa se întâmplă exact în cazul Rusiei în anii de conducere a lui Putin.
7. Aici ajungem la esența argumentației lui Todd: reinterpretarea lui post-Max Weber a „Eticii Protestante și a Spiritului Capitalismului”, publicată cu puțin peste un secol în urmă, în 1904/1905: „Dacă protestantismul a fost matricea ascensiunii Occidentului, moartea sa astăzi este cauza dezintegrării și înfrângerii sale”.
Todd definește în mod clar modul în care „Glorioasa Revoluție” din 1688, Declarația Americană de Independență din 1776 și Revoluția Franceză din 1789 au fost adevărații piloni ai Vestului liberal. Prin urmare, un „Vest” lărgit nu este istoric „liberal”, deoarece a dat naștere și „fascismului italian, nazismului german și militarismului japonez”.
Pe scurt, Todd arată cum protestantismul a impus alfabetizarea universală asupra populaţiilor pe care le controla, pentru că toţi credincioşii trebuie să aibă acces direct la Sfintele Scripturi. O populație alfabetizată este capabilă de dezvoltare economică și tehnologică. Religia protestantă a modelat accidental o forță de muncă superioară și eficientă și în acest sens Germania a fost „inima dezvoltării occidentale”, chiar dacă revoluția industrială a avut loc în Anglia.
Argumentul cheie al lui Todd este incontestabil: „Factorul esențial în ascensiunea Occidentului a fost atașamentul protestantismului de alfabetizare”.
Protestantismul, subliniază Todd, se află de două ori în centrul istoriei occidentale: prin educație și economie – teama de damnare și nevoia de a se simți aleși de Dumnezeu, generarea unei etici puternice a muncii și a moralității colective – și ideea că oamenii sunt inegali (amintiți-vă de „povara omului alb”).
Prăbușirea protestantismului nu putea decât să distrugă etica muncii în favoarea lăcomiei în masă: asta este neoliberalismul.
Transgenderismul şi cultul falsului
8. Critica aspră a lui Todd despre spiritul din 1968 merită o carte nouă. El evocă „una dintre marile iluzii ale anilor 1960 – între revoluția sexuală Anglo-Americană și Mai ’68 în Franța”: „a crede că individul ar fi mai important dacă ar fi eliberat de comunitate!. Acest lucru a dus la un dezastru inevitabil: „Acum că suntem eliberați, în masă, de credințele metafizice, primordiale și derivate, comuniști, socialiști sau naționaliști, trăim experiența golului/vidului”. Și astfel am devenit „o multitudine de pitici mimetici care nu îndrăznesc să gândească pentru ei înșiși – dar sunt la fel de capabili de intoleranță ca și credincioșii din antichitate”.
9. Scurta analiză a semnificației profunde a transgenderismului zguduie complet Biserica Woke – din New York până în sfera europeană și va provoca o serie de crize de furie. Arată cum transgenderismul este „unul dintre steagurile acestui nihilism care definește astăzi Occidentul, această voință de a distruge nu numai lucrurile și oamenii, ci și realitatea”.
Există și un bonus al analizei: „Ideologia transgender spune că un bărbat poate deveni femeie, iar o femeie poate deveni bărbat. Aceasta este o afirmație falsă și, în acest sens, este aproape de inima teoretică a nihilismului occidental.” Situaţia este şi mai gravă când vine vorba de ramificaţii geopolitice. Todd stabilește o legătură mentală și socială între acest cult al comportamentului fals și șubred al hegemonului în relațiile internaționale. Exemplu: acordul nuclear cu Iranul sub Obama devine un regim de sancțiuni dure sub Trump. Todd: „Politica externă americană este, în felul său, fluidă/oscilantă”.
10. „Suicidul asistat” al Europei. Todd își amintește că în Europa a existat inițial cuplul franco-german. Apoi, după criza financiară din 2007/2008, acest cuplu s-a transformat într-o „căsătorie patriarhală, cu Germania ca soț dominant care nu mai ascultă de partenerul său”. UE a abandonat orice pretenţie de a apăra interesele Europei prin tăierea energiei şi a comerţului cu partenerul său, Rusia, şi prin sancţionarea sa. Todd identifică pe bună dreptate axa Paris-Berlin înlocuită de axa Londra-Varșovia-Kiev, moment ce a marcat „sfârșitul Europei ca actor geopolitic autonom”. Și acest lucru s-a întâmplat la numai 20 de ani după opoziția comună a Franței și Germaniei față de războiul neoconservator împotriva Irakului.
11. Todd definește corect NATO prin scufundarea în „inconștientul lor”: „Constatăm că dispozitivul său militar, ideologic și psihologic nu există pentru a proteja Europa de Vest, ci pentru a o controla”.
12. În tandem cu mai mulţi analişti din Rusia, China, Iran şi printre independenţii din Europa, Todd este sigur că obsesia americană – începând cu anii 1990 – de a rupe legăturile dintre Germania și Rusia va duce la eșec: Mai devreme sau mai târziu, ei vor colabora”, deoarece „specializările lor economice le definesc sunt complementare”. Înfrângerea în Ucraina va deschide calea, pentru că o „ forță gravitațională” va seduce Germania și Rusia și le va aduce împreună.
Spre deosebire de aproape toți analiștii occidentali din sfera principală a NATO, și chiar înaintea lor, Putin înțelege că Moscova este pregătită să câștige împotriva NATO per ansamblu, și nu doar împotriva Ucrainei, profitând de o fereastră de oportunitate identificată de Putin la începutul anului 2022. Todd pariază pe o fereastră de 5 ani, adică un joc final în 2027. Este interesant de comparat cu declarațiile ministrului Apărării Shoigu, care a declarat anul trecut că SMO se va încheia până în 2025.
Oricare ar fi termenul limită, toate acestea implică o victorie totală pentru Rusia, câștigătorul dictând toate condițiile. Fără negocieri, fără încetarea focului, fără conflicte înghețate – așa cum speră cu disperare hegemonul.
Davos pune în scenă triumful Occidentului
Meritul lui Todd, atât de evident în carte, este de a folosi istoria şi antropologia pentru a evidenția falsa conştiinţă a societăţii occidentale. Astfel, concentrându-se, de exemplu, pe studiul unor structuri familiale foarte specifice în Europa, el reușește să explice realitatea într-un mod care scapă complet de spălarea creierului maselor colective occidentale care persistă sub turbo-neoliberalism.
Este de la sine înțeles că această carte a lui Todd, bazată pe realitate, nu va fi acceptată în rândul elitelor din Davos. Ce s-a întâmplat săptămâna aceasta la Davos a fost extrem de edificator. Totul este la vedere.
Din partea tuturor suspecților obișnuiți – toxica Medusa von der Leyen a UE, belicistul NATO Stoltenberg, BlackRock, JP Morgan și alți șefi mari care dau mâna cu jucăria lor în hanorac de la Kiev – mesajul „triumful Vestului” este omogen.
Războiul este pace. Ucraina nu pierde și Rusia nu câștigă. Dacă nu sunteți de acord cu noi, veți fi cenzurați pentru discurs de ură. Vrem Noua Ordine Mondială – indiferent de orice credeți voi, țărani minusculi – și o vrem acum.
Și dacă totul eșuează, o boală prefabricată X se va abate asupra voastră.
sursă: reseauinternational.net
