Robert Isztoica este studentul care a reușit să înfrângă DSP-ul în justiție, după ce s-a apărat singur. Student la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul UBB, acesta locuiește la Unitatea de tip Familial Gherla. După ce o angajată a instituției a fost confirmată pozitiv cu virusul SARS-CoV-2, Robert susține că toți copiii și tinerii care locuiau acolo au fost carantinați cu forța, ba chiar sechestrați în apartament, deși n-ar fi fost de fapt contacți cu persoana în cauză. Ignorat după ce a cerut DSP-ului și DGASPC-ului să fie testat, s-a hotărât să apeleze la instanță.
„S-a atestat faptul că eu eram sub sechestru”
În exclusivitate, Robert ne-a explicat perspectiva sa și cum s-au desfășurat lucrurile. Mai mult decât atât, ca să fie fair-play, ne-a spus că pe data de 26 ianuarie, cât încă se afla în carantină, a scos cheia din ușă și a ieșit să ia o gură de aer, fiindcă „era dreptul meu, decizia de carantinare fiind nelegală”. Așadar, acesta ne-a prezentat firul evenimentelor din punctul zero, anume momentul în care un angajat al instituției DGASPC a fost declarat pozitiv și până când a reușit să câștige în instanță:
„Eu sunt aflat cu măsură de protecție specială, conform sentinței civile din 1 februarie 2020, în sistemul de protecție. Sunt în sistemul de protecție de la 6 ani, în diferite forme de plasament. Pe de altă parte, și instituția DGASPC vrea să-i protejeze pe copii, deci nu e un lucru per total abuziv. Dar conform legii 136/2020, persoana care se consideră vătămată de un act administrativ poate să facă contestație în 24 de ore. Și unde am văzut eu partea asta abuzivă… mai concret cum s-a întâmplat în data de 25 ianuarie 2022. Mă aflam în instituția unde locuiesc și, practic, a fost sunat educatorul de serviciul de șeful de centru al serviciilor sociale pe Gherla, pentru că în data de 25 au fost testați toți angajații. Unul dintre ei a fost declarat pozitiv cu SARS-CoV-2. Ulterior i-a spus că îl roagă să nu ne lase să plecăm niciunde, că este un caz pozitiv. Educatorul din data de 25 susținea că nu ne-a închis în casă, numai a fost cu cheia în ușă. Acum, sechestrul… nu știu cum îl definiți. Am stat închis forțat din cauza deciziei de carantinare verbală, practic, deci n-am primit în data de 25, de 26, de 27, nici până în prezent nu am primit nimic, fiindcă eu și acum trebuia să fiu în carantină. Duminică am atacat și am câștigat la Tribunal. Prin urmare, s-a atestat faptul că eu eram sub sechestru, fiindcă ne-a închis cu cheia.”
Avocatul din oficiu a pierdut, studentul care s-a reprezentat singur a câștigat
Ce e cu adevărat interesant, în schimb, e faptul că o persoană cu profesia de avocat, care ar trebui să aibă competența necesară, nu a reușit să câștige procesul, însă el, un simplu student, în momentul în care s-a reprezentat singur, a câștigat. Această situație, în sine, dă mult de gândit în ce privește justiția din țara noastră:
„M-am reprezentat singur. Într-adevăr, la instanța judecătorească din Cluj și din Gherla am avut ceva apărători din oficiu. Dar nu i-a interesat. Putea instanța judecătorească din Cluj liniștită să rezolve cazul, deci chiar din 27 putea să-l rezolve, însă a declinat-o către instituția Judecătoriei Gherla. Și acolo avocatul din oficiu nu și-a făcut treaba, nevorbind cu mine înainte multe, nu m-a întrebat nimic, a fost superficial totul. Ambii avocați din oficiu au fost plătiți câte 723 de lei pentru nimic, conform legii. A doua zi, când am văzut că a venit decizia instanței, am zis că fac cerere de apel, deci recurs la decizia de instanță. Am făcut-o a doua zi, în 30 și chiar în aceeași zi mi-a și înregistrat toate datele. Mi s-a dat răspuns abia la ora 20:56. Am zis că măcar încerc și nu mă dau bătut. Cum adică, să stau sub sechestru cu ceilalți beneficiari? Forțat.” ne-a relatat acesta.
„Eu nu dau în instituția DGASPC și nici în oamenii de acolo”
În ce privește gestionarea situației de către DGASPC, Robert subliniază anumite nemulțumiri în ce privește modul în care instituția a fost administrată. Cu toate acestea, pune accent pe faptul că nu dorește să lovească în instituție, rolul acesteia fiind acela de a-i ocroti pe copii:
„Cu atât mai mult, s-au făcut mai multe lucruri care nu s-au putut defini concret de către instituția DGASPC. Instituția are rolul de a ocroti copiii. Faptul că există anumite minusuri, fiindcă orice instituție e administrată, e coordonată de către niște oameni. Iar oamenii nu-s perfecți. Și e normal să mai dai rateuri. Eu nu dau în instituția DGASPC și nici în oamenii de acolo. Responsabilitatea ta este să ajuți, să dai un sfat, să protejezi copilul sau tânărul de acolo, să îl informezi în legătură cu drepturile și libertățile lui și, bineînțeles, și cu obligativitățile. Însă, ce s-a întâmplat, e faptul că ne-a închis acolo. Eu pun problema în legătură cu modul în care s-a administrat decizia de carantinare. Vă dați seama că instituția a anunțat DSP-ul, conform legii.”
În acest sens, am luat legătura și cu doamna Molnar Nicoleta, directoarea generală a DGASPC Cluj. Din declarația acesteia reiese faptul că instituția doar a respectat legea:
„Știu că toți care sunt în contact cu o persoană pozitivă trebuie să fie carantinați. Eu vă pun o problemă. Dumneavoastră locuiți în același apartament cu mai multe persoane. Sunteți un contact cu cine stați toată ziua sau nu? Cum să gestioneze instituția, e ca o casă de tip familial, ce putea să facă? N-avea ce să facă. Într-o casă de tip familial nu poți să păstrezi regulile de distanțare și de purtare a măștii și așa mai departe, ca într-o familie. Acolo faci mâncare, mănânci împreună, atingi clanțele, e un mediu familial și altceva nu pot să vă spun. Când am un centru și un pozitiv și îl izolez într-o cameră în capătul celălalt al coridorului sau dacă un infirmier a avut contact numai cu zece dintre beneficiarii centrului, e clar că sunt atâtea etaje, e ca într-un apartament, n-ai cum să separi lucrurile. Educatorii… cum să fie carantinați? Eu vă spun logica lucrurilor. Persoana pozitivă s-a carantinat acasă. Ceilalți educatori au fost în contact cu contactul persoanei pozitive, când nu se carantinează.”
„M-au contactat și alți colegi de la UBB să-i ajut să iasă din carantina forțată”
Se pare că nu doar Robert a fost nemulțumit de contextul carantinării, ci tot mai mulți tineri care, după ce au văzut că a câștigat procesul, au apelat la el:
„S-a făcut un întreg scandal, adică eu m-am revoltat. Cum adică vii și să închizi în casă? Am cerut să fiu testat și DSP-ului, și DGASPC-ului, dar nimănui nu i-a păsat. Am fost total ignorat. Am sunat la 112 de trei ori cât am fost în carantină forțată și nu a venit niciun agent de poliție să constate sechestrul, ci, dimpotrivă, am primit amendă de 5000 de lei pentru că am ieșit din carantina forțată (pe care urmează să o atac mâine în instanță). Și mi s-a dat încă o amendă pentru că aș fi sunat la 112 nejustificat. Totuși, după ce mi s-a dat câștig de cauză, m-au contactat și alți colegi de la UBB să-i ajut să iasă din carantina forțată. Sunt și ei, de asemenea, colegi cu mine la centrul de plasament, doar că locuiesc la alt centru.” a conchis acesta.
