Cum a secat Emil Boc un lac pentru controversatul  imobiliar Michael Chezan

Edilul Boc afirmă sus și tare că autoproclamatul oraș de cinci stele are nevoie de mai multe spații verzi și că Primăria Municipiului a pornit numeroase acțiuni în acest sens. Unul dintre demersurile foarte bine marketate ale primăriei se numește, în stilul lipsit de imaginație al edilului, Clujul Verde. Această inițiativă presupune că până în anul 2030 vor fi plantați 100.000 de copaci și vor apărea parcuri noi în fiecare zonă a orașului. La nivel discursiv, totul sună foarte bine, doar că acțiunile îl contrazic pe domnul primar Boc, care defrișează cu pasiune spațiile verzi din oraș. Mai mult, la o scurtă plimbare prin centrul orașului, putem remarca cu ușurință patima lui Boc pentru betoane. Totodată, Primăria duce o luptă continuă de privatizare acerbă a spațiului public, iar exemplele sunt multiple, dar una dintre cele mai mari atrocități rămâne secarea unui lac pentru a servi intereselor imobiliare.

Cum a dispărut un lac pentru a răsări un bloc

Terenurile pe care s-a construit imobilul Park Lake 2 sunt deținute de Cecilia-Erna Moszny și Doina Viorica Gâlcescu. Cu ani în urmă, cele două femei au negociat cu celebrul artisan al afacerii Tower, Mihai Chezan, condițiile unei asocieri în participațiune pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar. Este vorba despre două terenuri cu suprafețele de 5.590 mp, respectiv 4.686 mp.

„Având în vedere potențialul zonei, am început demersurile pentru urbanizarea terenului și obținerea autorizațiilor necesare pentru lucrările de construcție a proiectului imobiliar,” spunea Mihai Chezan, în anul 2018, citat de Ziua de Cluj.

Conform acordului dintre părți, investitorul se angaja să realizeze toate formalitățile necesare pentru valorificarea terenurilor celor două beneficiare, ceea ce includea elaborarea noilor planuri urbanistice zonale și de detaliu, care să permită transformarea terenului într-o zonă construibilă și întocmirea proiectului necesar pentru construirea blocurilor. Cele două femei urmau să primească, la finalizarea construcției, apartamente echivalente cu valoarea terenurilor înainte de a fi transformate în zone construibile, respectiv un procent de 18% din suprafața totală edificată.

Astfel, Primăria Cluj-Napoca a dat frâu liber dezvoltatorului să construiască un bloc chiar în mlaștina lacului prin Hotărârea Consiliului Local nr. 26 din 13.01.2009, care a aprobat planul urbanistic de detaliu pentru ansamblul rezidențial și pentru dotările de servicii 2D+P+10E de pe str. Tulcea, ceea ce a determinat o creștere semnificativă a valorii terenului adus ca aport inițial de Cecilia Moșzny și Doina Gâlcescu. Astfel, terenul a fost transformat din zona V1 a planului urbanistic general (teren neconstruibil) în zona CM2 (teren construibil), conform indicilor urbanistici prevăzuți în planul de detaliu și în certificatul de urbanism nr. 3355/28.09.2012.

Chezan a început afacerea, dar a fost scos pe ușa din spate de asociații pe care i-a adus în proiect

În anul 2018, Chezan afirma că având în vedere că era domiciliat în SUA, i-a adus în proiect – în anul 2013 – pe Robert Grigorescu  – reprezentat în acte de tatăl său – Andrei Aurel Grigorescu) și Ion Claudiu Zaharia, cei doi acționari ai societății Amistar Euroconsult SRL, care începuseră să construiască Park Lake 1. În 2017, Amistar Euroconsult a încheiat contractul cu cele două proprietare ale terenului, cu respectarea condițiilor negociate cu Chezan. După ce s-au văzut cu sacii în căruță, cei doi i-au făcut vânt lui Chezan.

Robert Grigorescu, până să devină dezvoltator în Cluj-Napoca, acest El Dorado imobiliar al Transilvaniei, a fost consilier personal al primarului Andrei Chiliman în Primăria Sectorului 1, iar controversele s-au ținut scai de el. Grigorescu a fost acuzat că, pe vremea când era consilierul lui Chiliman, percepea 10-15% din valoarea unor contracte încheiate de Primărie cu diferite societăți private.
Legătura strânsă dintre Grigorescu și Ion Claudiu s-a închegat pe meleaguri vâlcene, de unde sunt originari amândoi.

După ce a fost scos din schemă, Chezan a încercat blocarea proiectului, dar s-a ales cu o plângere penală de șantaj

Când controversatul Chezan a elaborat proiectul, totul părea să fie în regulă. Ulterior, când asociații vâlceni cu buletin de București l-au scos din schemă, s-a trezit că nu e tocmai ok ca primăria să sece un lac pentru a face loc unui bloc. Astfel, creierul din spatele afacerii Tower, Mihai Chezan, prin avocatul Mihai Ielciu, a depus la Primăria Cluj-Napoca o plângere prealabilă prin care solicită revocarea mai multor acte administrative ce au legătură cu proiectul imobiliar Park Lake 2, invocând că municipalitatea a acceptat și aprobat dispariția unui lac, a zonei verzi adiacente și transformarea unui parc cu teatru de vară, pergole și locuri de joacă pentru copii în zonă de blocuri cu parcări la subsol.

În plângerea respectivă, Mihai Chezan, prin avocatul Ielciu, solicita revocarea tuturor actelor administrative ce au stat la baza demarării proiectului Park Lake, motivând că ”municipalitatea intenționează și încearcă să obțină creșterea suprafețelor verzi amenajate (uneori chiar cu prețul încălcării legii și a proprietății private), totuși municipalitatea acceptă și aprobă dispariția unui lac, a zonei verzi adiacente și transformarea parcului cu teatru, pergole și locuri de joacă pentru copii, 22.256 mp de spații verzi diminuate și „re-amenajate” în subsolurile cu parcări ale blocurilor realizate sau în curs de realizare pe aceste spații verzi”.

Mai mult, Chezan a deschis un proces la Tribunalul Comercial Cluj cu obiectul de ”acțiune în constatare”, pentru că cei doi vâlceni l-au scos din afacere. În 2018, judecătorii au decis să suspende acțiunea în baza art. 242 CPC. Textul de lege arată că stingerea procesului a avut loc în urma unei înțelegeri între părțile aflate în proces.

În mod deloc surprinzător, distrugerea lacului Gheorgheni 2 a început cu binecuvântarea fostului arhitect-șef Adrian Iancu, care a reușit să treacă acest proiect prin Comisia de amenajare a teritoriului și urbanism, apoi prin direcția de urbanism a Primăriei și, în final, prin Consiliul Local.
Contactat de publicația Media 9, Iancu a declarat că nu mai știe ce a semnat:

„Nu îmi amintesc acest proiect, au trecut mai bine de zece ani. Nu cred că eu am obținut autorizațiile de construire. Până în noiembrie 2009, se putea construi pe spațiile verzi”, declara Adrian Iancu, în anul 2018.

sursa foto: Media 9

După plângerea depusă de Chezan și Ielciu, nici Robert Grigorescu și Ion Claudiu Zaharia nu s-au lăsat mai prejos și, ulterior, au depus o plângere penală de șantaj împotriva celor doi. Reprezentanții firmei imobiliare Amistar i-au acuzat de șantaj pe Chezan și pe avocatul lui Mihai Ielciu. Reprezentanții firmei imobiliare susțineau că Mihai Chezan le-a cerut un milion de euro pentru a debloca proiectul imobiliar Park Lake.

În toată această încurcată poveste, Primăria Cluj-Napoca s-a spălat rapid pe mâini

Direcția de Urbanism a propus Consiliului Local respingerea plângerii prealabile formulată de Mihai Chezan din următoarele considerente:

„Conform Planului Urbanistic General aprobat în 1999, în zonă erau figurate 3 lacuri, așa cum este prezentat în extrasul din PUG. Lacurile nu erau încadrate în nici o unitate teritorială de referință, neavând stabilite reglementări de construire, dar erau înconjurate de o fâșie încadrată în UTR V4 = Zona spațiilor plantate – spații verzi pentru protecția cursurilor de apă și a zonelor umede. În documentația PUZ și PUD – construire imobile de birouri, servicii și apartamente – str. Dunării nr. 18-18A, au fost prezentate documente din care rezultă că: Lacul mic (lac 2) dintre lacurile 1 și 3 nu există, fiind secat – pe planșa topo ce prezintă situația existentă înscrisul „Fostul lac”. În această situație, nici zona de protecție nu mai există. Terenurile reglementate prin documentațiile de urbanism și pe care au fost amplasate construcțiile autorizate prin AC nr. 845 și 847 din 2016 sunt în proprietate privată. Constatăm că, dacă prin PUG 1999 doar o fâșie îngustă de teren în jurul lacurilor avea destinația de zonă verde, prin cele două documentații PUZ această zonă verde a fost amplificată semnificativ. De asemenea, din terenul privat, o mare parte a fost propusă să treacă în domeniul public pentru amenajare stradă, platformă parcare și zonă verde cu loc de joacă, iar o altă parte este propusă ca spațiu verde cu acces public nelimitat. Mai menționăm că pentru proiectul „Construire ansamblu studiat prin PUD – ansamblu rezidențial, dotări, servicii 2D+P+10E, str. Tulea” a fost emisă Decizia nr. 101 din 18.03.2016 a Agenției pentru Protecția Mediului Cluj”.

Primăria Cluj-Napoca se face preș în fața dezvoltatorilor imobiliari

Primăria Cluj-Napoca e campioană în a servi interesele dezvoltatorilor imobiliari, în detrimentul nevoilor cetățenilor. Clujul Verde și alte inițiative demarate de Primărie devin doar gargara pentru obținerea capitalului politic. Dacă analizăm istoricul primăriei, instituția reprezentată de Emil Boc are deja o vastă experiență în privatizarea acerbă a spațiului public. Unul dintre cele mai concludente exemple este recentul proiect Carbochim, care prevede 4 niveluri de parcare subterană, chiar pe malul Someșului, în mijlocul orașului. Astfel, aproape 1 kilometru de mal al Someșului va fi excavat la o adâncime de peste 12 metri și apoi betonat pentru a facilita construirea parcării. Construirea celor 2 rampe auto de acces în parking pe malul Someșului, care nu se potrivesc cu discursul oficial despre culoarul de mobilitate sustenabilă de-a lungul malului Someșului. Totodată, proiectul prevede construirea unei rampe de acces în parcarea privată pe spațiul public. La fel s-a întâmplat și în cazul Iulius Mall, care  a arestat spațiul public. Mallul a fost construit peste Parcul Est, care reprezenta un spațiu public verde al orașului.

Însă, Boc îl servește cu ardoare pe Dascălu, la fel s-a întâmplat și în cazul Iulius Park. Iulian Dascălu deține 84% din terenul Iulius Parc, restul de 16% fiind al Primăriei Cluj-Napoca. La semnarea contractului de concesiune, Dascălu s-a angajat să amenajeze o zonă verde lângă lac, lăsând restul zonei în administrarea Primăriei. Deși a creat parcul, acest proiect a fost mai degrabă un serviciu de imagine pentru a compensa terenul de 1,4 ha oferit de Consiliul Județean pentru construirea unui United Business Center. În 2014, Iulius Group a inaugurat „United Business Center Tower” clădire închiriată integral înainte de finalizare, generând anual 1,2 milioane de euro din chirii.  Conform contractului, CJ Cluj primește 25% din profitul chiriei, dar nu mai puțin de 10.894 euro lunar. De-a lungul anilor, totul a mers în favoarea lui Iulian Dascălu și s-a învârtit în jurul cifrei 25. În 2006, Dascălu a încheiat un contract similar pentru concesionarea terenului pe care a fost construit Iulius Mall, plătind CJ Cluj 25% din profit, dar minim 45.000 de euro lunar. În 2013, Emil Boc a declarat că Iulius Parc reprezenta un model de parteneriat public-privat, dar în realitate a adus mai multe beneficii lui Dascălu decât comunității.

Campania verde cu cheltuială se ține

Deși a secat un lac pentru a-l servi pe Michael Chezan și, ulterior, pe dezvoltatorii veniți din București, Boc a construit cel mai scump parc din țară, în spiritul orașului verde pe care îl promovează. Parcul din Zorilor e cel mai scump parc, nu pentru că Boc a investit enorm în dezideratul Clujului Verde, ci pentru că a fost obligat de instanță să plătească despăgubiri după inaugurarea acestuia.

Total în antitează cu faptele care s-au întâmplat în cazul lui Chezan, aici a construit un parc, desi Sile Pușcaș avea autorizate pentru a construi blocuri, iar acesta manevră l-a costat pe edil 23,2 milioane de euro, în timp ce dincolo a pierdut un lac. Ne întrebăm, legitim, cât poate costa un lac?

Aceste exemple proverbiale demonstrează incapacitatea Primăriei de a gestiona problema spațiilor verzi din oraș și de a îndeplini dezideratul Clujul Verde pe care și l-a asumat pentru că la finalul zilei, tot ce contează este profitul, nu bunăstarea cetățenilor.