„Idila” dintre fostul arhitect al Clujului, Adrian Iancu și Primăria Cluj-Napoca pare să fie desprinsă din scenariul relațiilor toxice: se iubesc, se ceartă și se împacă în secret. Clujenii doar văd că se ridică bloc după bloc, însă în spatele acestora stă un proces judecătoresc la mișto, cu sentințe care sunt ascunse și folosite în propriile interese.
Povestea iubirii toxice pe care v-o povestim astăzi este cea care stă la baza ridicării blocurilor dintr-o zonă unde PUG-ul nu reglementa acest lucru. Dar haideți să le luăm pas cu pas. Adrian Iancu este manipulatorul din relație, iar Primăria joacă rolul iubitei obsedate, care se supune oricărei aberații.
Adrian Iancu, fostul arhitect șef al orașului, care se scălda în floarea urbanismului clujean prin strânsa relație cu Primăria Cluj-Napoca, a decis într-o zi să rupă lanțul de iubire. A atacat PUG-ul care vizează zona în care locuiește, prin care se urmărea construirea de blocuri într-o zonă împânzită de case. Cu toate că influentul Adrian Iancu se afla în Comisia de Urbanism și putea depune un amendament pentru ca situația să curgă în favoarea lui, acesta a dus-o în instanță. Probabil că era conștient de faptul că scumpii colegi nu-i vor susține capriciile urbanistice, așa că Iancu a acționat asemenea unui iubit manipulator care calcă pe cadavre pentru a-și atinge scopul: a deschis un proces în instanță cu iubita Primărie a municipiului Cluj-Napoca.
Rolurile din relația toxică încep să se contureze tot mai clar. „Iubitul manipulator”, arhitectul Iancu a depus plângere în vederea modificării PUG-ului din careul 30, zonă în care locuiește și în care mai ridica și câte un bloc, cu ocazia asta. Cu toate acestea, superificialitatea motivelor pe care le-a înaintat ridică semne de întrebare. Iancu a depus plângerea care vizează un careu întreg sub temeiul pierderii intimităţii curţilor locuinţelor, chiar dacă blocurile nu s-ar fi aflat în imediata vecinătate a casei sale. Și cine e pârâtul în tot cazul moftului urban al lui Iancu? Iubita lui submisivă, Primăria Cluj-Napoca.
Scurt pe doi, situația ajuns în instanță, dar adversarul lui Iancu n-a intenționat să participe la luptă, nici măcar din culise. Iubita submisivă, Primăria Cluj-Napoca n-a zis nici „mâc” în fața dorințelor lui Iancu, neprezentându-se nici măcar o dată în toate cele 22 de termene. Procesul a durat 2 ani, însă nu s-a judecat nimeni cu nimeni. Din cauza refuzului clar al pârâtei să argumenteze dorința lui Iancu, acesta a avut câștig de cauză. Totuși, într-o încercare absurdă de a nu părea total dezinteresată, municipalitatea a depus recurs- și acela, tardiv! După două zile de la expirarea termenului, administrația locală a depus un recurs care este clar de fațadă. Să nu cumva să se supere Iancu pe ea!
Menționăm faptul că pe parcursul întregului proces, Primăria a ignorat toate termenele- care erau peste 20! Nici măcar nu a depus întâmpinare. Nu se bagă iubita submisivă, știe șeful Iancu mai bine.
În urma procesului silențios, instanța a emis o sentință favorabilă pentru arhitectul Iancu și anume modificarea PUG-ului, prin care se interzice construirea blocurilor în zona respectivă. Ai zice că și-a atins scopul, dar adevăratul plan a fost mult mai înrădăcinat în șantaj decât am crezut. Cu toate că a obținut sentința favorabilă cauzei cu care s-a prezentat în instanță – interzicerea construirii de blocuri în zona care locuiește – nu a mai ținut cont de ea. În careul 30 se ridică blocuri pe bandă rulantă, dar o fi oare o coincidență că fix Adrian Iancu este cel care proiectează acolo? Planul de șantaj începe să se contureze și pentru noi, cei care am privit procesul din instanță strict ca o încercare inocentă a unui clujean de a-și proteja intimitatea.
Nu este despre intimitate. Iancu a obținut o decizie judecătorească prin care poate să conteste ridicarea de blocuri pentru un careu întreg, dar o păstrează drept as în mânecă. Sentința trebuia făcută publică prin Hotărâre de Consiliu Local. Cu toate că PUG-ul s-a modificat și zona a rămas dedicată caselor, nimeni nu ține cont de ea! Astfel, în careul încredințat lui încă mai răsare câte un bloc sub schițele lui Iancu și toată lumea a uitat de sentința pentru care s-a judecat cu iubita lui, Primăria Cluj-Napoca.
Împăcare-împăcare fără nicio supărare.
Este interesant faptul că una dintre colegele arhitecte, doamna Ciuban a venit și cu un punct de vedere care să îi susțină argumentul în vederea obținerii sentinței la care visa. Pe care a obținut-o din motive ciudate, pentru că în careul 30, care cuprinde str. Dostoiesvki, Brâncuși și Făget, continuă să construiască tocmai oamenii de casă ai Primăriei: Didu fostul fotograful a lui Emil Boc S.C.Digger SRL, Hexagon etc.
Emil Boc ar fi avut obligația să prezinte în cadrul Consiliului Local decizia judecătorească a instanței. A ținut-o ascunsă, comițând o infracțiune de abuz în serviciu. Nu-i problemă, o prezintă acum Gazeta de Cluj.
Sentința definitivă din data de 05.11.2019 trebuia să fie adusă la cunoștință Consiliului Local și trecută în Hcl. Careul respectiv, de asemenea, ar fi trebuit să revină la reglementările cerute de Iancu, iar Primăria avea obligativitatea de a o transmite către OCPI pentru a se trece în cartea funciară.
Nu ne mai miră faptul că Primăria Cluj-Napoca a fost făptaș direct la această încercare murdară. De ce să se mai încurce cu o sentință definitivă, dacă Iancu și-a schimbat părerea și construiesc împreună? Un cuplu fericit.
Jocul a fost unul genial: un proces pe care aproape l-am crezut pe bune, pentru obținerea unei sentințe care să servească drept armă de șantaj. Bine gândit, prost acționat. Dacă Primăria Cluj-Napoca ar fi depus măcar un termen de întâmpinare sau un recurs la timp, poate că toată mascarada asta ieftină prindea un strop de credibilitate.
Ai de stromoleagul meu dătător de viață și iubitorul meclelor acestora, ce mafie pe față și ce mașinărie ordinară de produs bani în gastile bine știute și stabilite clar….