Sursa foto: www.colorit.ro
În ceea ce privește pictura și diversele desene, orice artist cu experiență știe că tehnicile de colorare și materialele folosite au capacitatea de a transforma complet o lucrare, conferindu-i profunzime, emoție și realism.
Desenul cu carioci pe bază de alcool a câștigat rapid popularitate printre artiștii dornici să se afirme datorită capacității pe care o au de a crea tranziții fluide, greu sau chiar imposibil de obținut cu alte materiale.
De ce este o alegere predilectă? Răspunsul este simplu: artistul are un control mai bun și o flexibilitate superioară în blending. Astfel, cerneala pe bază de alcool îi permite să realizeze, cu o ușurință remarcabilă, gradienturi și umbre care aduc lucrările de artă la viață, ceea ce le-a transformat într-un instrument de nădejde pentru ilustratori, designeri grafici și chiar artiști tatuatori.
Importanța spectrului cromatic
Primul pas în mixul cariocilor cu alcool este înțelegerea spectrului cromatic. Spectrul cromatic este compus din culori vizibile pe care ochiul uman le poate percepe și este organizat într-o secvență care începe de la roșu, trece prin portocaliu, galben, verde, albastru, indigo și violet. Totuși, această dispunere nu este aleatorie; fiecare culoare are o lungime de undă specifică, roșul având cea mai lungă, iar violetul cea mai scurtă.
Culorile primare (roșu, galben și albastru) nu pot fi create prin amestecarea altor nuanțe. De exemplu, combinând roșu și galben obținem portocaliu; galben și albastru devin verde; albastru și roșu se transformă în violet. Aceste culori rezultate sunt cunoscute sub numele de culori secundare. Mai departe, amestecând o culoare primară cu o culoare secundară adiacentă din roată, obținem culorile terțe, complexe și subtile, care adaugă profunzime și nuanță lucrărilor de artă.
Un aspect crucial în înțelegerea spectrului cromatic este conceptul de culori complementare. Culorile complementare sunt acele perechi de culori care, când sunt plasate una lângă alta, intensifică vizual percepția fiecăreia, oferind un contrast maxim. De exemplu, roșu și verde, albastru și portocaliu, galben și violet sunt perechi complementare. Artiștii folosesc aceste combinații și descoperă carioci cu alcool ce-i ajută să creeze vibrații vizuale puternice și aduc dinamism operelor create.
De ce este diferită tehnica blendingului atunci când se folosesc cariocile cu alcool?
Blendingul cu carioci pe bază de alcool începe cu înțelegerea setului de instrumente. Aceste carioci sunt unice datorită cernelei pe bază de alcool pe care o folosesc, care se evaporă rapid și lasă în urmă culori vii și saturate.
Procesul de blending începe prin aplicarea unei culori de bază. Odată ce aceasta este întinsă uniform pe suprafața hârtiei, artistul aplică a doua culoare, fie direct lângă prima, fie peste ea. Aici intervine magia: în timp ce cerneala este încă umedă, culorile pot fi mixate utilizând vârful cariocilor sau un blender special, care este, de obicei, un marker fără culoare saturat cu alcool, menit să estompeze și să omogenizeze nuanțele.
Tipul de hârtie folosit poate avea un impact semnificativ asupra rezultatelor blendingului. Hârtia destinată markerelor pe bază de alcool este ideală deoarece are o suprafață netedă care permite cernelei să se miște liber fără a fi imediat absorbită. Asta îi permite artistului să lucreze cu cerneala pentru o perioadă mai îndelungată, facilitând amestecarea culorilor și ajustarea gradului de saturare după necesități.
Un sfat valoros pentru artiștii care folosesc această tehnică este să lucreze rapid, dar cu atenție. Cernelurile pe bază de alcool se usucă repede, astfel că amestecarea culorilor trebuie făcută pentru a evita liniile dure sau petele nedorite.
Cum folosești mixul de culori în cazul unui portret? Exemplu
Realizarea unui portret cu carioci pe bază de alcool implică înțelegerea spectrului cromatic, o mână sigură și o capacitate de a prevedea cum culorile se amestecă și interacționează pe hârtie.
Pentru tonurile pielii, ce reflectă și absoarbe lumină și umbră, se vor amesteca nuanțe roșiatice și galbene, albastre și chiar verzi subtile, în funcție de iluminare și de caracteristicile individuale ale persoanei portretizate. De exemplu, pentru o bază de tonuri calde ale pielii se pot amesteca carioci de culoare piersică sau bej cu nuanțe de roz și galben pal. Pentru umbre se adaugă tonuri mai reci, de lila sau albastru deschis, pentru a reflecta luminile și umbrele naturale ale pielii.
După stabilirea schemei de culori urmează structurarea portretului. Se începe cu un desen preliminar ușor, folosind un creion de grafit pentru a trasa contururile și pentru a defini zonele de umbră și lumină. Apoi se aplică culorile uniform, evitând acumulările de cerneală care pot duce la pete sau zone neuniforme.
Odată ce baza este completă, se continuă cu adâncirea umbrelor. Prin culori mai întunecate se modelează forma feței și se accentuează ochii, nasul și buzele. Pentru iluminare se pot folosi culori deschise sau chiar gumă de șters specială pentru carioci cu alcool, care va deschide zonele dorite și va adăuga strălucire.
Ultimul pas este ajustarea detaliilor și finalizarea portretului, cu atenție specială expresiei ochilor și a gurii, zone care captează esența subiectului. La final, se revizuiește întregul desen pentru ca tranzițiile de culoare să fie naturale și nuanțele de umbră și lumină bine echilibrate.
