Sub ochii noștri, ”pax americana” a luat sfârșit. SUA s-a tot umflat în pene de la prăbușirea URSS-ului la sfârșitul anului 1991, absorbind toată Europa Centrală și de Est în NATO. Ba chiar au introdus în mult doritul club și toate țările care au făcut parte din fosta Yugoslavie, cu excepția Serbiei, și chiar insignifianta Albanie care, ca și Yugoslavia, nici măcar nu a făcut parte din Pactul de la Varsovia. Doar Ucraina și Bielorosia nu au aderat la NATO și nu pentru că Unchiul Sam nu dorea, ci pentru că ambele state, de la căderea URSS-ului, au fost conduse de aceeași nomenclatură rapace comunistă care era acum fericită să-și exploateze în propriul folos fără controlul omnipotent al Moscovei, propriile țări și popoare. Bielorusia și Ucraina, două țări fără istorie, între Polonia catolică și Rusia ortodoxă, care nici măcar nu pot fi catalogate țări în Evul Mediu sau în perioada modernă, pentru că ele nu au existat pur si simplu.
Existau doar regiuni locuite de persoane care foloseau dialecte slave și care se autoidentificau drept creștini catolici sau ortodocși. Marea trezire națională au făcut-o în cadrul acestor popoare elita catolică în secolul al XIX-lea, iar statele ucrainean și bielorus au apărut după primul război mondial și au supraviețuit doar câteva luni înainte de a fi încorporate din nou în Polonia și URSS.
Ucraina, așa cum p știm acum, a fost creată de Stalin care i-a adăugat Bucovina de Nord și Basarabia de sud, luate României în 1940 prima dată și apoi, definitiv, în 1944, Polonia de S-E cu Lyon-ul cucerită de Stalin prima dată în 1940 și apoi definitiv în 1944-1945 și Ucraina subcarpatică luată de la Cehoslovacia în 1944-1945 și dăruită tot Ucrainei de către Stalin. Peninsula Crimeea care n-a aparținut niciodată Ucrainei a fost anexat de președintele ucrainean Nichita Khrushchey țării vecine în 1945. Și așa s-a trezit Ucraina cu o minoritate rusă de 20% din populația țării de 45 milioane de locuitori. Totul a mers relativ OK până la revoluția portocalie a euromaidanului când președintele legitim ales Viktor Yanukovych a fost răsturnat de la putere în 22 februarie 2014. Doar două zile mai târziu, omuleții verzi ai lui Putin au intrat în Crimeea și au cucerit peninsula cu cele mai importante baze de la Marea Neagră a Ucrainei și cu 80% din flota ucraineană fără să tragă un foc de armă și fără să se înregistreze vreun mort. Toată conducerea flotei ucrainene a trădat în favoarea Rusiei.
Câteva zile mai târziu a început insurecția armată în provinciile cu majoritate rusească din estul Ucrainei, Donetk și Luhansk. De atunci și până acum, cele două autoproclamate republici au rămas sub controlul rușilor și după ce au fost recunoscute oficial de către Putin în această săptămână au furnizat pretextul atacării Ucrainei de către Rusia.
În toate aceste evenimente am văzut că Rusia a avut o poziție reactivă, a reacționat la ce s-a întâmplat în Ucrina. În momentul în care opoziția ucraineană, în mod ilegitim l-a răsturnat pe Yanukovich, opoziție susținută de SUA și NATO, Ucraina a pierdut dintr-un foc Crimeea, Luhansk și Donetsk.
Din 2014 încoace, noua putere ucraineană s-a ilustrat în mod negativ prin marginalizarea și terorizarea nu numai a minorității ruse, ci și a celorlalte minorități, mă refer în primul rând la români, unguri și puținii polonezi care mai trăiesc în Ucraina. În ciuda sprijinului constant oferit de țara noastră Ucrainei pe plan internațional, Ucraina a continuat să susțină aberația existenței naționalității și limbii moldovenești diferită de limba română. Atacurile în media ucraineană la adresa românilor și limbii române s-au ținut lanț, iar în Basarabia de Sud în școlile românilor se predă obligatoriu după manualul de limbă moldovenească, fiind interzise manualele de limbă română, după care se predă în Maramureșul istoric de peste Tisa și în Bucovina de Nord. Avem asociații de ”moldoveni” înscrise în statul ucrainean care-i condamnă pe imperialiștii români și tendințele românilor de a-i româniza pe moldoveni. Noaptea minții ! De la independența Ucrainei aproape 50% din școlile cu predare în limba română au fost închise sau transformate în școli de limbă ucraineană. Și asta la nivelul celor 500.000 de români, potrivit recensămintelor oficiale din Ucraina, și aproximativ 800.000 de români, neoficial.
Dar care au fost consecințele pentru ruși care erau aproape 9 milioane?
În plus, noua lege ucraineană a învățământului din 207 practic desființa învățământul în limbile minoritare naționale, lege care a fost promulgată de fostul președinte Petro Porosenko în ciuda protestelor României, Ungariei, Poloniei și nu în ultimul rând al Federației Ruse.
Toate aceste măsuri au înveninat zi de zi relațiile ruso-ucrainene dar ce a pus capac situației și a dus la deznodământul de azi – atacarea Ucrainei de către Rusia – a fost obsesia noului președinte Volodymyr Zelenskyy de a cere aderarea țării sale la NATO, încurajat de președintele aproape senil al SUA, susținut de gașca democrată mare iubitoare și inspiratoare de revoluții portocalii, euromaidanuri și primăveri arabe. În repetate rânduri, Putin a declarat că aderarea Ucrainei la NATO este linia roșie peste care nu poate trece. Și nu a trecut. Până la urmă nu Mexicul intră în alianță cu Rusia, ci vecinul inventat de Rusia. Ucraina se pregătea să intre în NATO. Nu-i găsesc nicio scuză lui Putin că a început un război în centrul Europei în secolul al XXI-lea, dar dacă nerozia cu NATO și Ucraina n-ar fi existat nu ne-am fi confruntat azi cu acest război.
În tot timpul negocierilor Putin a repetat că nu poate accepta ca trupele NATO să fie încartiruite în Ucraina și ca o rachetă să facă mai puțin de 5 minute de acolo până în centrul Moscovei. Și a luat decizia pe care o știm. E clar că scopul este răsturnarea actualului regim, văzut ca o emanație a serviciilor de informații din occident și înlocuirea lui cu un regim prietenos Moscovei, care să ”neutralizeze” Ucraina. Dacă Vestul și SUA ar fi făcut asta, nu trebuia ca Putin să ”rezolve” chestiunea militar.
Încă o dovadă că Putin doar duce o politică reactivă la adresa Vestului care n-a înțeles sensibilitatea Rusiei la problema ucraineană. Cutia Pandorei a fost deschisă, cine știe ce ne mai așteaptă!
